Grup Scolar "Mihai Viteazul" Studiu de caz la limba si literatura romana j1r18rq

Clasa aXI-a A

2006

Latinitate si dacism

Componenta grupei:

1.Patru Ionela-Carmen
2.Nitu Mariana-Florentina
3.Gunoi Ana Maria-Loredana

Calendarul cazului:

Pregatire:3octombrie-5octombrie
Sustinere:6 octombrie
Bibliografie: https://www.referatele.com,

Formarea poporului roman si a limbii romane

Ca si in cazul poporului roman,etnogeneza popoarelor romanice din Occident au o sinteza complexa intre elementele substratului autohton,ale stratului roman si de adstratului germanic.In toate aceste cazuri,romanizarea are rolul esential in etnogeneza popoarelor neolatine.
Limbile vorbite de popoarele romanice s+au dezvoltat pe baza latinei vorbite care a evoluat pe cai deosebite in diferite regiuni,dand nastere dialectelor din care s-au format in epoca moderna franceza,italiana,portugheza,spanioala,etc.
Etongeneza poporului roman si formarealimbiii romane reprezinta un proces asemanator cu cel care a dus la formarea tuturor limbilor si popoarelor romanice din Europa.
Latina vorbita,care a absorbit unele elemente de vocabular din limba autohtonilor traci,reprezinta elementul dominant al gramaticii si al lexicului limbii romane,la care s-au adaugat apoi unele trasaturi rezultate din contactul cu populatiile migratoare patrunse pe teritoriul fostei Dacii dupa retragerea armatei romane.
Din interese cu precadere politice ,in secolul al XIX-lea,atunci cand dualismul austro-ungar dorea o legitimarea dominatiei maghiarilor in
Transilvania,unii cercetatori straini au pretins ca dacii ar fi fost distrusi ca popor in urma razboaielor cu romanii ,ca Dacia nu ar fi putut sa fie romanizata in cei 165 de ani de dominatie romana si ca imparatul Aurelian ar fi retras locuitoriilor din Dacia la sud de Dunare.Pornind de la unele elemente lexicale comune limbii romane si albaneza si de la asemanarea dialectelor daco-romansi macedo-roman,ca si de la influenta slava o presupusa absenta a mentionarii romanilor in izvoare istorice anterioare,secolul al XIII-lea,s-a sustinut anterioritatea maghiarilor in Transilvania si formarea poporului roman exclusiv la sud de Dunare,ca un neam de pastori nomazi colonizati tarziu de regii maghiari in Transilvania.
Romanizarea
Dupa cucerirea romana ,in provincia Dacia s-a impus limba latina,limba oficiala a imperiului.Procesul de romanizare presupune multi factori convergenti:urbanizarea si organizarea politico-administrativa a provinciei,prezenta armatei.Colonistii"adusi",dupa expresia unui autor antic,din toata lumea romana,au ca limba comuna tot latina.Inscriptiile descoperite,atat in Dacia,cat si in Dobrogea,demostreaza romanizarea populatiei locale.
Cuvinte din fondul tragic,subzista in noua limba vorbita,desemnand realitati din domeniul vietii pastorale.
Cucerirea Daciei a insemnat atat introducerea dreptului roman ca forma de justitie cat si impunerea sistemului educational roman:scoliile dupa model greco-roman reprezinta un element important in cadrul procesului de romanizare.
Tracii
In zona Marii Negre s-a dezvoltat civilizatia tracilor incepand din mileniile III si II i.Hr. Nucleul tinutului populat de traci a fost vastul complex geografic situat intre tinuturile Slovaciei de astazi ,tarmul nordic al Marii Egee ,nord-vestul Asiei Mici ,Marea Adriatica,Carpatii Nordici si Marea Neagra.
Datorita dezvoltarii social-economice si politice diferite de la o regiune la alta,tracii,populatia indo-europeana nu au avut cultura materiala unitara si nu au constituit niciodata o singura unitate statala.
In secolul VII i.Hr. apar in vizoarele grecesti primele mentiuni despre traci.Acestia erau sedentori ,ocupandu-se cu agricultura,viticultura,mineritul.
Erau cunoscuti ca razboinici ,fiind folositi ca mercenari in armatele elenistice sau in unitatile auxiliare romane.
In timpul companiei lui Darius I contra scitilor la Dunarea de Jos,singurii care au opus rezistenta armatei persilor au fost getii,ramura de nord a tracilor.
La nord de Dunare s-a dezvoltata cultura geto-daca,bazata pe metalurgia fierului,raspandirea rotii olarului ,precum si pe agricultura si viticultura.
Centrele fortificare de tip "dava" au aparut incepand cu secolul al VII i.Hr..

Originea si dezvoltarea limbii romane

Lingvisti romani si straini de prestigiu, istorici, arheologi, au pus in evidenta, in decursul timpului, date si documente de limba care statueaza originea limbii romane, originea si caracterul ei.
In urma razboaielor dintre daci si romani, Dacia a fost transformata in provincie romana, si va ramane stapanita timp de 165 de ani (106-271) de romani. Romanizarea populatiei bastinase s-a desfasurat relativ rapid si usor. Peste 2600 de inscriptii scrise in latineste si descoperite pe teritoriul tarii noastre arata limpede acest lucru. In afara masurilor cu caracter administrativ, printre factorii ce au contribuit la romanizare pot fi enumerati: a) serviciul militar in care tinerii daci se inrolau b) casatoriile intre soldatii veterani romani si femeile dace, copiii nascuti beneficiind de avantajele cetateniei romane c) crestinismul raspandit in limba latina; drept dovada stau cuvintele de baza ale credintei crestine, care se regasesc in romana, prin mostenirea directa a unor termeni din latina: Dumnezeu (din domine deus), crestin (din christianus), biserica (din basilica), botez (din baptism), rugaciune (din rogationem), preot (din presbiterius), cruce (din crucem), pacat (din pecatum), inger (din duiangelus), etc.
Influenta patrunderii de meseriasi, agricultori, negustori in Dacia, inca de dinainte de cucerirea de catre Traian, se face simtita si astazi, prin termenii din domeniu, pastrati din latina: sat (fossatum, localitate intarita printr-un sant), a ara (arare), a semana (seminare), grau (granum), secara (secale), orz (hordeum), legume (legumen), canepa (canepa), in (linum), aur (aurum), argint (argentum), sare (salem), cal (caballus), vaca (vaca), vie (vinea), vita (vitea), poama (poma), etc.
Se poate vorbi de o perioada de bilingvism, cand se folosesc concomitent limbile geto-daca si latina, pana la impunerea definitiva a acesteia din urma.
In "Dacia felix" se continua procesul de romanizare si dupa plecarea oficiala a armatei si a administratiei romane in 271., prin intensificarea patrunderii limbii latine in masele largi rurale.
Limba romana provine din latina populara vorbita sau latina vulgara (lat. vulagaris=popular).
Acest aspect al latinei sta si la baza celorlalte limbi romanice: italiana, spaniola, portugheza, catalana, occitana sau provensala, romansa sau retoromana si franceza. A mai existat una, a zecea, dalmata, dar in secolul al XIX-lea ea a incetat sa mai fie folosita.
Procesul de formare al limbii romane se incheie in secolul al VII-lea. Invaziile popoarelor migratoare: gotii, gepizii, hunii, avarii, slavii, etc. au influentat limba, fara a modifica fondul principal de cuvinte si structura gramaticala de origine latina.
Istoria cuvintelor si a formelor se numeste etimologie iar metoda cu ajutorul careia lucram se numeste metoda istorico-comparativa.
Folosind aceasta metoda s-au stabilit reguli fonetice, asemanari si deosebiri intre limba romana si latina sau intre romana si celelalte limbi romanice. Iata cateva din regulile de evolutie a limbii:
I) un 'l' simplu, intre doua vocale, pronuntat aspru, devine 'r' lat. filum >fir; lat. gula >gura; lat. palus >par.
Totusi, 'l' dublu, nepronuntat aspru, nu devine 'r' lat. callis >cale; lat. olla >oala
II) orice 'm', 'n', 's' si 't' din forma de baza dispar din rostire atunci cand se gasesc la sfarsitul unui cuvant, sau al uneia din formele lui gramaticale: lat. filum >film >fira >fir
III) 'b' intre doua vocale cade: caballus >caballu >calu >cal sebum >sebu >seu tibi >tie
Morfologia limbii romane mosteneste, in buna masura, realitatea limbii latine populare. Majoritatea partilor de vorbire, flexibile si inflexibile, sunt mostenite din limba latina: substantivul, cu cele trei declinari; articolul; adjectivul cu gradele de comparatie; pronumele; numeralul; verbul cu cele patru conjugari.
Sintaxa limbii romane simplifica timpurile si modureile verbale, modifica topica, cu predicatul la sfarsitul propozitiei, prefera raportul de coordonare fata de cel de subordonare, etc. dar are ca baza aceeasi latina populara.
Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66% de origine latina, mostenit. Acestora li se adauga aproximativ 100 de cuvinte izolate (abur, brad, barza, brusture, catun, galbeaza, gusa) si 2200 de nume proprii (Arges, Cris, Dunare, Motru, Mures, Olt, Prut, Somes, Timis, Tisa) de cuvinte mostenite de la daco-geti. Toate celelalte popoare ce au trecut pe aici au lasat influente si in fondul principal de cuvinte. Astfel, din slava avem: (aproximativ 20-22% din fondul principal de cuvinte) cleste, boala, mila, cocos, deal, a iubi, munca, noroc, vorba; din maghiara: chip, fel, gand, oras; din turca: alai, cismea, ciulama, ciubuc; din neogreaca: caramida, a pedepsi, prosop; iar din franceza: bancnota, a defini, geniu, stil etc (germana si latina -scoala ardeleana).
Primul document cunoscut scris in romaneste este o scurta scrisoare din anul 1521 "Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung". Dupa aceasta data, avem multe scrisori, acte de vanzare si cumparare, foi de zestre, insemnari, etc.; iar dupa 1540, si carti tiparite, cele mai multe la Brasov. Ele sunt traduceri religioase din slavona. Primele au fost traduse in Maramures, unde li s-au gasit manuscrisele. De aici au ajuns la diaconul Coresi, un vestit tipograf, care le-a tiparit in decurs de mai multi ani. La Orastie s-a tiparit in 1581-1582 prima parte din Vechiul Testament.

Carti religioase s-au publicat mereu dupa secolul al XVI-lea. Cu toate ca erau si carti de legende si chiar romane populare traduse, iar dupa 1600 se scriu direct in limba romana si cronici despre istoria romanilor, ele nu se tipareau, se copiau de mana si circulau in mai multe copii.
Aspectul cel mai ingrijit, din punct de vedere fonetic, lexical, al structurii gramaticale, al limbii comune; cu ajutorul careia se exprima ideile culturii si ale stiintei, se numeste limba literara.
Limba literara se deosebeste de vorbire/limba populara prin aceea ca nu ingaduie folosirea unor forme sau rostiri locale (pa in loc de pe, da in loc de de, ghine su bini in loc de bine), intrebuintarea unor cuvinte cu raspandire regionala (oghial -plapuma, batar -maces) sau a unor expresii familiare sau de mahala (a festelit iacana, gagiu, misto).
Pe langa forma literara si forma populara, regionala, limba romana mai este si limba a literaturii artistice. In literatura artistica, baza este limba literara, ca limba a culturii. Literatura artistica nu se inscrie in graiurile locale, unde exista literatura populara sau folclorica, dar care se transmite oral. Spre deosebire de limba literara, limba literaturii artistice poate sa intrebuinteze orice forme, cuvinte sau expresii, atat din limba populara, cat si din graiuri. Prin urmare, limba literaturii artistice utilizeaza toate posibilitatile limbii cu scopul de a ilustra intentia scriitorului.
Dialecte ale limbii romane sunt: dacoromana (vorbita la nordul Dunarii), aromana (vorbita in Macedonia), meglenoromana (vorbita in Meglenia), istroromana (vorbita in peninsula Istria, disparuta astazi).
In cadrul dacoromanei se pot identifica unele deosebiri, cea ce face sa se vorbeasca de subdialecte, fara insa a modifica unitatea (gramaticala) a limbii: muntean, moldovean, maramuresean, crisan, banatean; dar se vorbeste si despre graiuri: vrancean, oltean, etc.
In secolul al XII-lea si al XIII-lea a fost introdus alfabetul slav in cancelaria domneasca, limba romana fiin scrisa cu caractere chirice. Insa in 1860 se instituie intrebuintarea alfabetului latin.
Dezvoltarea literaturii ca arta, dezvoltarea stiintelor prin ce au adus ele mai bun in formularea ideilor si sentimentelor noastre o putem numi cultivarea limbii nationale. La baza ei stau cercetarea si valorificarea vocabularului, a fiecarui cuvant, a fiecarui termen stiintific sau tehnic nou, stradania celui care scrie sau exprima idei prin viu grai de a patrunde intelesul adanc al cuvintelor.

Etnogeneza

Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala , intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre . Ea a fost un proces complex , indelungat la care au contribuit : statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia , cucerirea Daciei de catre romani , colonizarea , romanizarea dacilor , continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare , raspandirea crestinismului , ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul central-sud-est european .
Neamul nostru s-a format pe un teritoriu vast , care se intindea la nordul si la sudul Dunarii , ingloband fostele provincii romane Dacia si Moesia . Cuceritorii romani s-au suprapus peste o serie de populatii tracice , inrudite intre ele dacii , getii si moesii .
Campaniile romane la nordul Dunarii , indreptate impotriva puterii dacilor , au durat vreme indelungata . In timpul lui Traian au avut loc razboaiele in urma carora Dacia a fost cucerita iar regele Decebal s-a sinucis pentru a nu cadea in captivitate . Dupa cucerirea acestui spatiu rasaritean , romanii au colonizat aici populatii de limba romanica . Dacii impartaseau obiceiuri si credinte religioase pagane peste care s-au revarsat mentalitatile civilizate ale cuceritorilor latini .
In anii 271-274 armatele romane parasesc spatiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apara in fata atacurilor populatiilor migratoare . In tmpul marilor migratii ale popoarelor germanice , slave , turcice si fino-ungrice , vorbitorilor de limba latina din acest spatiu li se vor adauga populatii de limba germenica (sec. III) si mai ales neamurile slave (sec. VI-VII) . Amestecul dacilor , al romanilor si al noilor veniti s-a petrecut la nordul si la sudul Dunarii , in decursul mai multor secole .
Anul 602 , cand slavii au navalit in imperiul roman de rasarit , stabilindu-se acolo a marcat o data importanta in evolutia romanitatii rasaritene . Stabilirea triburilor slave si apoi a bulgarilor la sudul Dunarii a separat latinitate din peninsula Balcanica de cea nord-dunareana . In sudul Dunarii , o mare parte din romanice a fost asimilata de slavi . Exceptie au facut grupurile alcatuite din pastori si familiile lor , stabilite in zonele montane (Mtti-Balcani) care au primit din partea slavilor numele de vlahi .
Traversarea Dunarii de catre majoritatea slavilor a condus insa la imputinarea lor in nordul fluviului astfel incat, pe teritoriul fostei provincii Dacia , amestecul dintre vorbitorii de limba latina si migratori a inclinat balanta etnica in favoarea romanicilor .
In ajutorul istoricilor vine si stiinta limbii lingvistica . Cercetarile lingvistice au reliefat caracterul latin al limbii roamane , dat de lexic si structura gramaticala . Limba romana se aseamana cu celelalte limbi romanice , dar are si particularitati ce demonstreaza formarea sa in spatiul carpato-danubiano-pontic si nu in peninsula Balcanica cum afirma Robert Roessler in cartea sa ,,Studii romanesti…" publicata la Leipzig in anul 1871 . Aceasta publicatie era scrisa pe baza teoriei imigrationiste . Aceasta a aparut in urma miscarii de emancipare a romanilor din Transilvania(in secolul VIII) condusa de Inochentie Micu Klein si urmata apoi in 1791 de un memoriu (Supplex Libellus Valachorum) inaintat cutii vieneze . Ca urmare imparatul austriac a incurajat istoricii sa fabrice contra argumente la dovezile de continuitate a romanilor in Transilvania .
In lucrarea sa Robert Roessler afirma ca dacii au fost omorati in masa dupa 106 . Este evident ca acest lucru nu este adevarat datorita faptului ca romanii aveau nevoie de forta de munca si nu el statea in obicei sa masacreze populatiile din teritoriile nou cucerite . Au mai fost gasite dovezi ale continuitatii dacilor in peste 1000 de localitati iar niste inscriptii din alte provincii romane atesta prezenta soldatilor de origine daca . Din acea perioada dateaza toponimele si hidronimele care au fost transmise romanilor si au ramas pana astazi (Donaris , Maris ,Alutus etc.) Toate acestea dovedesc faptul ca dacii nu au disparut dupa anul 106 ba mai mult si-au continuat existenta in acelasi teritoriu.
Teoria roessliana mai sustinea si faptul ca dupa retragera aurelina dintre anii 271-274 teritoriul nord dunarean ar fi ramas pustiu , lucru ilogic avand in vedere ca in secolul IV un amfiteatru din Sarmizegetusa a fost blocat si transformat in fortareata : la Porolisum si Apullum s-au gasit morminte de inhumatie cu inventar daco-roman ; la Napoca s-au descoperit doua cuptoare de olarit din secolul IV si pe tot spatiul nord dunarean gasite obiecte paleo-crestine .
Lipsa cuvintelor germanice din limba romana (alta argument roesslerian )se explice prin faptul ca civilizatiile nemurilor de origine germana erau net inferioare celei daco-romane deci populatia autohtona nu a gasit nimic interesant la noi veniti care au plecat dstul de repede .Asemanarea limbii romane cu cea albaneza se datoreza faptului ca stramosii albanezilor au fost ilirii care se inrudeau cu tracii prin urmare este logic sa avem cateva cuvinte comune cu ei , dar este absuda afirmatia conform careia poporul roman s-a format in peninsula Balcanica intre secolele IX-XIII dupa care au imigrat la nord de Dunare .
Crestinarea romanilor in rit ortodox este datorata influentei bizantine iar lipsa de izvoare istorice care sa ateste continuitatea daco-romanilor si apoi a romanilor in ,,mileniul marilor migratii" este evident cauza ruralizarii populatiei cauzata de navalirile barbare .
Toate acestea dovedesc faptul ca la baza formarii poporului roman a stat un proces indelungat si neintrerupt , inceput din perioada existentei regatului Dac , continuat dupa 106 sub influenta romana iar dupa 271 influentat de migratori . Cu toate acestea romanii sunt unici avand un caracter etnic total diferit de celelate popoare ce ne inconjoara. cu toate acestea prezentate putem cunoaste trecutul si originea romaniilor de pretutindeni azi ce s-au raspandit prin intrega lume.

Curiozitati

Ab urbe condita = de la intemeierea orasului;
• romanii incepeau numararea anilor de la intemeierea Romei;
Abyssus abyssum invocat = prapastia cheama prapastie;
• Psalmii, 43,8; in sens uzual: o greseala atrage dupa sine o alta greseala;
Acta est fabula! = piesa a fost jucata!
• formula care anunta sfarsitul unei reprezentatii in teatrul antic;
Alea iacta est = zarurile au fost aruncate;
• Suetoniu, “De vita XII Caesarum”; cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului; potrivit regilor republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda; indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari;
Alma mater = mama hranitoare;
• epitet prin care romanii isi desemnau, de obicei, patria; ulterior a inceput sa fie denumita astfel Universitatea;
Alter ego = un alt eu;
• increde-te in el ca in mine, caci este un alter ego al meu;
Anno Domini = in Anul Domnului;
• formula care precede pe inscriptii numarul anilor socotiti de la nasterea lui Iisus Hristos, adica al erei noastre;
Caesar non supra gramaticos = imparatul nu este mai presus de gramatici;
• replica data lui Sigismund de Luxemburg cand, corectat de arhiepiscopul Placentius pentru o greseala gramaticala, ar fi spus: “Ego sum rex Romanus et supra grammaticam” (“Sunt imparat roman si mai presus de gramatica”)
Carpe diem! = bucura-te de ziua de azi!
• Horatiu, “Ode”, I,11,8: “Carpe diem, quam minimum credula postero” (“Bucura-te de ziua de azi si increde-te prea putin in cea de maine!”); indemn de a trai intens clipa prezenta, singura certa;
Caveant consules (ne quid detrimenti reipublicae capiat!) = consulii sa ia masuri ( ca republicii sa nu i se aduca vreun prejudiciu!);
• formula rostita in Senat prin care consulii erau investiti cu puteri discretionare in momente de mare primejdie; azi, avertisment, semnal de alarma;
Cave ne cadas! = ia seama sa nu cazi!;
• in cortegiile triumfale la romani, in spatele invingatorului, se afla un sclav, care-i spunea aceste cuvinte, avertisment impotriva trufiei;
Cogito, ergo sum = gandesc deci sunt;
• Descartes, “Principia philosophiae”, IV; celebra teza care exprima, in forma concentrata, caracterul antidogmatic si rationalist al filosofiei carteziene, proclamand totodata drept adevar indubitabil -; dovada a existentei -; gandirea;
Decet imperatorem stantem mori = un imparat se cuvine sa moara in picioare;
• maxima atribuita imparatului Vespasian; semnifica infruntarea demna a destinului;
De gustibus (et coloribus) non disputandum = despre gusturi (si culori) nu se discuta;
• adagiu scolastic; s-a raspandit ca o justificare a libertatii de a avea preferinte personale in domeniul nedemonstrabilului;
Divide et impera! = dezbina si stapaneste!
• principiu de guvernare enuntat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica imperiului habsburgic;
Doscendo discimus = invatand pe altii invatam si noi;
• prin transmitere, cunostintele noastre se consolideaza si se imbogatesc;
Ecce homo! = iata omul!;
• exclamatia lui Pilat din Pont, cand l-a aratat multimii pe Iisus; cuvintele acestea si legenda pe care o implica au inspirat numeroase picturi celebre;
Eripitur persona, manet res = persoana piere, lucrul ramane;
• opera supravietuieste intotdeauna creatorului ei;
Errare humanum est = a gresi e omeneste;
• proverb latin pus in circulatie de Cicero, in “Philippica”, 12, 2 sub forma: “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare” (“Orice om poate gresi, numai prostul staruie in greseala”);
Et in Arcadia ego = si eu am fost in Arcadia;
• epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin; Arcadia legendara fiind tinutul vietii idilice, patriarhale, expresia marturiseste nostalgia dupa o fericire pierduta;
Hodie mihi, cras tibi = astazi mie, maine tie;
• varianta latina a unei vechi zicale ebraice cu sens fatalist: nimeni nu e ferit de loviturile soartei;
Memento mori = adu-ti aminte de moarte;
• salutul calugarilor trapisti;
Nosce te ipsum! = cunoaste-te pe tine insuti!;
• Cicero, “Tusculanae disputationes”;
Omnia mea mecum porto = tot ceea ce am duc cu mine;
• versiunea latina a raspunsului pe care l-ar fi dat filosoful Bias concetatenilor sai mirati ca paraseste cetatea, asediata de persi, fara sa-si ia nimic cu el; spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot;
Pauca, sed bona = putine, dar bune;
• nu cantitatea, ci calitatea conteaza;
Quad non est in actis non est in mundo = ceea ce nu este in acte nu este pe lume;
• axioma juridica potrivit careia un lucru neconsemnat printr-un act este ca si inexistent;
Redde caesari quae sunt caesaris, et quae sunt dei deo = da cezarului cele ce sunt ale cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu;
• la intrebarea fariseilor daca trebuie sa plateasca tribut romanilor, Iisus a aratat o moneda pe care era gravata efigia imparatului si a dat acest raspuns; sensul cuvintelor este: a da fiecaruia ce i se cuvine;
Repetitio est mater studiorum =repetitia este mama invataturii;
• precept folosit initial in scolile de limba latina si care a capatat apoi valoare generala: prin repetare, cunostintele se fixeaza mai temeinic;
Requiescat in pace! = odihneasca-se in pace! formula de incheiere pe inscriptiile funerare crestine