y7r14ru
„Niste tarani, de la ostentatia titlului si pana la finalul cartii, mi se pare fresca cea mai indrazneata si dramatica a anilor nostri despre mediul rural. Prin tragica, mareata si ironica epopee a lui Dinu Sararu, este restituit adevarul in toata cruditatea lui, se face, cu alte cuvinte, dreptate unui individ ce nu poate disparea din literatura.“
Eugen BARBU
„Romanul lui Dinu Sararu Niste tarani mi se pare a fi Livada de visini a satului romanesc“.
Catalina BUZOIANU
„Dinu Sararu este un voluptuos al povestirii. Inzestrat cu facultatea observatiei, ca trasatura superioara, talentul sau este de a reinvia oameni si scene de viata sateasca, creand adevarate tablouri de gen. Rareori a descifrat cineva atat de subtil codul expresiei taranesti, cand omul de la tara iti spune ceva, semnificand contrariul, ca in capitolul vizitei lui Craina la Naita Lucean, de exemplu. Taranul spune «Poftiti, poftiti!» si-ti inchide usa in nas. El are o indelungata experienta a raporturilor cu notabilitatile si stie ca trebuie sa recurga la trucuri de mare suculenta.
Autorul nostru se opreste cu incantare asupra lor, facand uneori largi paranteze. El jongleaza cu timpii povestirii, ca un rafinat cunoscand
intreaga partitura a artei sale, elaborata chiar in mediul taranesc la care se aplica. De altfel, singura limita majora in talentul autorului, atata cat putem vedea in aceasta prima carte, consta in exacerbarea povestirii in dauna constructiei. Oricum, prin Niste tarani avem in Dinu
Sararu un prozator de zile mari.“
Aurel DRAGOS MUNTEANU
Apoi, cand a aparut Niste tarani, in 1974, tema colectivizarii fusese ingropata nu numai ca desueta, dar capatase trecerea rau famata a intregii literaturi proletcultiste, care facuse apologia regimului totalitar, de la Mitrea Cocor la Setea. In scurt timp, si dupa ce prima impresie generata — aceea de oratoriu funebru cantat la mormantul clasei taranesti — a fost depasita, s-a descoperit cu uimire nu numai un altfel de tip de roman, dar si o alta lume rurala, desi volumul facea toate trimiterile la parametrii specifici ai prozei romanesti traditionale. Desi era o carte despre trecut, Niste tarani s-a dovedit, in timp, o carte pentru mai tarziu. De la aparitia Morometilor, cu doua decenii mai inainte, constiinta criticii nu fusese mai violent contrazisa de o asemenea constructie imprevizibila, care, in plus, modifica tipologia umanitatii rurale.
Incet, incet, opera s-a rotunjit, si intreg orizontul de asteptare al prozei s-a modificat, dar Niste tarani s-a dovedit o carte extraordinara si plurivalent semnificanta, in mai multe contexte socio-politice.
Aureliu GOCI
„Deosebirea, caci exista una esentiala, dintre Morometii si Niste tarani, consta in modalitatea privirii: uimita, chiar fermecata de miracolul gandirii taranesti, la Preda, in primul volum, apoi ingrijorata si nelinistita in cel de-al doilea, nemiloasa si chiar parand biciuitoare la
Dinu Sararu, unde «spectacolul» isi dezvaluie nu atat gratuitatea, cat neputinta de a mai reprezenta cu adevarat o alternativa existentiala...
Incat, poate, mai exact ar fi sa se vorbeasca nu atat despre o apartenenta, cat despre o continuare. Niste tarani incheie, in fond, literatura despre satul traditional.“
Mircea IORGULESCU
„Este un eveniment nu numai literar. Cartea aceasta este o carte de constiinta. O carte a unor mari si tulburatoare adevaruri. O carte rara.
In orice caz, o asemenea carte n-a mai aparut in ultimii ani.
Niste tarani este romanul care nu anunta, ci consacra un prozator.
Un eveniment, asadar, literar si social. Un eveniment al constiintei.“
Adrian PAUNESCU
„Marin Preda a demonstrat ca taranul e capabil de ironie. Dinu Sararu insista asupra inocentei tipului rural, nu numaidecat viclean ori obstinat, ci onest si prudent pana la deplina edificare, aceasta venind la el cand ezitarea si amanarea nu mai sunt posibile, nu mai au nici un sens.“
Alexandru PIRU
Se cuvine acum cand, dupa alte doua romane ce i-au adus o neobisnuita popularitate, i-au confirmat si i-au potentat insusirile debutului, sa spunem ca Niste tarani nu ramane, in perspectiva timpului, doar cartea care a marcat inceputul de drum al unui prozator. E romanul unui inceput in proza romaneasca, marcand un moment de rascruce la care ne vom referi ori de cate oriavom trasa istoria literara a ceea ce a insemnat sfarsitul unui drum intr-o existenta colectiva milenara. Locul romanului sau, al carui titlu a capatat, cum se intampla numai cu cartile reprezentative ale unei literaturi, valoarea unei efigii, este de pe acum alaturi de cartile care jaloneaza ceea ce numim calea cea mare a unei literaturi.
Valeriu RAPEANU
„Proband o reflectie participativa afectiv asupra destinului unei colectivitati pe care istoria a adus-o intr-o situatie limita; construit ca un basm in mai multe parti care amana, cu dichis epic, dezlegarea finala; locuit de cateva personaje memorabile, intre care se detaseaza
Naita Lucean, care are ceva din suceala taranilor lui Ion Creanga, dar e bantuit cateodata (cand zideste, de exemplu, temelii de casa pe toate ogoarele lui) si de vizionarismul himeric al lui Don Quijote, si Patru cel
Scurt, un Sancho Panza inca mai trist si mai nenorocos, dar incantat ca razboiul pe care l-a facut a fost unul de-adevaratelea; scris sobru, dar cu grija pentru psihologia taraneasca, una a statorniciei si a circumspectiei, si pentru particularitatile graiului oltenesc in asa fel ca sa dea impresia de spontaneitate si de ingenuitate, proprii picturii naive a unui Ion Nita Nicodim; vadind spirit de observatie si suflet de poet, iar peste toate, un suflu tragic, de epopee, prin care se solidarizeaza cu romanul lui Valentin Rasputin, Despartirea de Matiora, romanul Niste tarani incheie stralucit un ciclu taranesc dureros al literaturii romane si, impreuna cu La Lilieci, drama in versuri a lui Marin Sorescu, inaugureaza un altul.“
Constantin SORESCU
„In cartea surprinzatoare a lui Dinu Sararu, desi multe din
intamplari nu ne fac nici pe departe sa izbucnim in ras, umorul are o parte totusi larga, strecurandu-se insidios in toate cutele ca o panza freatica in toate fisurile pamantului clatinat de cutremur. Niste tarani, roman realizat, pitoresc si teatral, intruneste calitati despre care in mod cert se va mai vorbi, autorul dovedindu-se un prozator foarte inzestrat, capabil, bineinteles, si de alte surprize.“
Constantin STANESCU
„Patru cel Scurt este un om care iese din scena inainte de a-si fi realizat visul. Viata lui are o doza de fragil care il face mai interesat.
Raportat la schema folclorica a basmului, Patru cel Scurt e un
«cenusotca», care trece de la o conditie umila catre realizarea deplina a personalitatii lui. Aceasta este de fapt traiectoria lui Fat Frumos si, uzand de aceasta paralela, facem, credem, vizibila conditia tragica a taranului
Patru cel Scurt. Privit din perspectiva noii sale deveniri, Patru cel Scurt este un barbat care dispare inainte de vreme. Basmul se intrerupe si se completeaza in subtextul romanului lui Dinu Sararu, Niste tarani, cu balada celui ce a murit inainte de a-si fi trait viata.
Niste tarani este unul din romanele contemporane in care constiinta politica a scriitorului se manifesta activ, dand un sens superior evenimentelor. Daca adaugam si calitatile de exceptie ale cartii, completam profilul uneia din cele mai reprezentative carti de proza ale ultimilor ani.“
Mihai UNGHEANU
„Scris parca dintr-o respiratie, Niste tarani pur si simplu te zguduie.
O asemenea carte despre Tarani face cinste Tarii. Poate ca sunt subiectiv, fiind si eu dintre tarani, dar nu dau subiectivitatea mea pe tot aurul lumii. Cata intelegere, cata durere si cata demnitate! Aveti o inima mare, domnule Dinu Sararu! Naita Lucean si scutierul sau Patru cel Scurt intra pe drept in marea literatura. Numai ca la Cervantes moare Don
Quijote, aici se stinge din viata scutierul — mi-a sangerat inima si am plans la moartea lui...“
Ion UNGUREANU
„Am citit romanul dumitale Niste tarani. Marturisesc ca nu am citit de mult o carte de proza care sa-mi rascoleasca intr-atat sufletul. O carte mare, care se inscrie, cred, printre cele mai frumoase proze romanesti.“
Grigore VIERU