Dan, capitan de plai de Vasile Alecsandri
Vasile Alexandri evoca in poemul “Dan, capitan de plai” un
moment din luptele duse de poporul roman impotriva cotropitorilor. h4p16pi
Dan este eroul principal al poemului si acest lucru este dovedit de faptul ca
participa la toate momentele importante ale naratiunii. El este un simbol al
vitejiei poporului roman. Inzestrat cu variate trasaturi de caracter, el isidovedeste
intelepciunea, seninatatea, curajul, prietenia statornica, demnitatea, avand
ca trasatura fundamentala dragostea de tara. Se dovedeste astfel un personaj
pozitiv. Rol al fanteziei scriitorului, Dan este un erou imaginar, dar prezenta
drept motto al poemului a unui fragment de cantec popular, proiecteaza personajul
in legenda.
In conturarea acestui personaj, poetul imbina caracterizarea directa
cu cea indirecta si cu cea paralela. Dan este caracterizat in mod direct
de catre autor,intr-un sugestiv portret “Batranul Dan traieste
ca soimul singuratic”. Tot in mod direct el este caracterizat de
catre hanul tatar care ii recunoaste intelepciunea “O, Dan
om intelept, cunosc al tau renume” siii admira viata si faptele
vitejesti “O Dan, ferice de tine care pere/ avand o viata verde in
timpul tineretii / si alba ca zapada in iarna batranetii”.
Eroul insusi se autocaracterizeaza, cunoscandu-si calitatile, el
isi indeamna calul “N-aibi grija mai soimane /Eu am ti duc
cu mine / O vraja rea de dusmani / si buna pentru tine”.
Impresionanta este autocaracterizarea pe care batranul si-o face in
fata hanului tatar“Alb am trait un secul pe plaiul romanesc /Si
vreu cu fata alba/ senin sa ma sfarsesc. / Rusinea e o rugina pe-o arma
de viteaz/ un vierme ce mananca roseata din obraz. / Nu voi nici pata
pe-a mea arma / Nici pe obrazul meu”.
Principala modalitate de caracterizare este cea indirecta ce reiese din gandurile,
faptele, felul de a vorbi al personajului. Batranul dan s-a izolat in munte
si ca toti inteleptii acestuui neam se gandeste la moarte cu seninatate. La
vremea tineretii el era aparatorul hotarelor tarii. Infratit cu natura ii cunoaste
glasul si cand afla ca tara este in primejdie, gaseste puterea de a porni la
lupta. Alaturi de Ursan savarseste adevarate minuni de vitejie, tinand piept
unei armate intregi. Prieten devotat, el vegheaza la capataiul lui Ursan “Cu
calu-n mana stanga, cu pala-n mana dreapta”. Maretia eroului este dovedita
de atitudinea in fata lui Ghirai. Ranit, cuprins de lanturi “maret intra
romanul”. In fata amenintarii cu moartea el se dovedeste demn, increzator
in destinul neamului sau. El stie ca moartea sa nu inseamna moartea tarii, caci
alte siruri de luptatori se vor naste.
Propunerea lui Ghirai este refuzata “e o cupa mult plina de amaruri”nu
doreste sa se spulbere in fata nenorocirii. Se socoteste de neclintit in fata
greutatilor si nenorocirii ca si Ceahlaul in fata furtunii. Toata viata I-a
fost cinstita, demna, de aceea prefera moartea in locul unei vieti rusinoase.
Dragostea de tara este sentimentul cel mai puternic al eroului si de aceea in
“ceasul mortii grele” nu are dorinta mai mare decat sa mai vada
odata pamantul tarii. Felul de a vorbi al acestui erou exprima profunda sa intelepciune,
fiecare replica a lui Dan il face pe Ghirai sa cada pe ganduri si apoi sa exclame
cu admiratie in fata adversarului”O Dan, om intelept”.
Eroul este surprins in paralela cu Ursan. Dan este omul de la munte, moldovean,
Ursan e de peste Milcov, dar amandoi simbolizeaza eroismul popular anonim.
In acest erou, Alecsandri a surprins maretia, vitejia, intelepciunea si demnitatea
intregului popor roman.
