Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult (pu-blicat in Convorbiri literare, 1987).

FORMULAREA ARGUMENTELOR h8r19rl
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase perso-naje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fa-bulosul/ supranatural si supusa unor stereotipii/ actiunii conventi-onale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt pre-zente cliseele compozitionale, numerele si obiectele magice. In bas-mul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si descrierea.

DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR
Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin co-mentarii sau reflectii.
Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiu-nea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. „Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a ex-punerii epice, ci topeste povestirea in dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce din convorbirea faptelor dialogul personajelor ”. Naratiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza prin a-manunte (limbaj, gesturi, detalii de portret fizic). Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii si caracteriza-rea personajelor. Prezenta dialogului sustine realizarea scenica a secventelor narative, „spectatori” ai maturizarii feciorului de crai fiind atat celelalte personaje, cat si cititorii.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supu-nerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative/ a episoadelor este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatielitatea conventi-ei: „Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata. a...i Tara in care imparatea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamantului, si craiia istuilalt la alta mar-gine”. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii ero-ului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii (in plan simbolic: de la imaturitate la maturitate). El paraseste lumea aceasta, cunoscuta, trece dincolo, in lumea necunoscuta.
In basm, sunt prezente cliseele compozitionale/ formule tipice. Formula initiala: „Amu cica era o data” si formula finala: „Si a tinut veselia ani intregi, si acum tine inca; cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda.” sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Insa naratorul inoveaza formula initiala, punand po-vestea pe seama spuselor altcuiva: cica, adica se spune, fara a ne-ga ca in basmul popular (a fost odata ca niciodata), iar formula fi-nala include o reflectie asupra realitatii sociale, alta decat in lumea basmului. Formulele mediene, „Si merg si ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua”, „si mai merge el cat mai merge”, „Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este”, realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul / curiozitatea cititorului.
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale/ momentele subiectului (modelul structural al basmului): o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul initial (intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului (deznodamantul).
Autorul porneste de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului -; „fiul craiului”, „mezinul” (naivul), parcurgerea drumului initiatic -; Harap-Alb (novicele/ cel supus initierii), rasplata -; imparatul (initiatul). Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) si modificarea statutului social al protagonistului.
Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: „sa te feresti de omul ros, iar mai ales de omul span, cat ai putea, sa n-ai de-a face cu dansii ca sunt foarte sugubeti”. Raul nu este intruchipat de fapturi himerice, ci de omul insemnat, de o inteligenta vicleana, cu doua ipostaze: Spanul si omul ros/ Imparatul Rosu. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin planului psiho-moral.
„Cartea” primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un mostenitor la tron (motivul imparatului fara urmasi), este factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului (initiatic) de cel mai bun dintre fii craiului (motivul superioritatii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat in ursul de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie initiala, obligatorie pentru cel aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens: „trecerea primejdioasa de la un mod de existenta la altul: a...i de la imaturitate la maturitate ”. Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdravan, care „da navala asupra ursului”.
Trecerea podului urmeaza unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei Duminici, deghizata in cersatoare (ii daruieste un ban), mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia „calul, armele si hainele” cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Se sugereaza astfel ca tanarul va repeta initierea tatalui, in aceleasi conditii, ceea ce motiveaza „nemultumirea” lui („Craiul, auzind aceasta, parca nu i-a prea venit la socoteala”) si sfaturile date din dorinta de a-l proteja de pericolele pe care si el le-a traversat candva. Calul, descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari, va deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului, dar are si puteri supranaturale: vorbeste si poate zbura. Intamplarile cu cersetoarea si calul pun in evidenta naivitatea, nepriceperea tanarului in a distinge realitatea de aparenta. Urmarile lipsei de maturitate nu sunt grave la curtea craiului: calul il sperie cand isi arata puterile, purtandu-l in zbor pe fecior pana la nouri, luna si soare. In schimb, dincolo spatiul protector al casei parintesti, lipsa de maturitate este sanctinata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a deveni imparat: „Spanul pune mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai”.
Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea labirint, simbol ambivalent, loc al mortii si al regenerarii, caci pentru tanar se va incheia o etapa si alta va incepe: „de la un loc i se inchide calea si incep a i se incurca cararile”. Cum are nevoie de un intiator, celei trei aparitii ale Spanului il determina sa incalce sfatul parintesc si, crezand ca se afla in „tara spanilor”, il tocmeste ca sluga. Inca naiv, „boboc in felul sau la trebi de aieste”, ii marturiseste ce l-a sfatuit tatal si coboara in fantana, fara a se gandi la urmari.
Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia grotei , spatiu al nasterii si al regenerarii. Schimbarea numelui/ a indentitatii reprezinta inceputul initierii spirituale, unde va fi condus de Span. Personajul intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spanului (initiatorul). „Rautatea” Spanului il va pune in situatii dificile, a caror traversare implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi „mare si tare” . Juramantul din fantana include si conditia de eliberarii (sfarsitul initierii): „jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-i da ascultare intru toate a...i; si atata vreme sa ai de a ma sluji, pana cand ii muri si iar ii invie”.
Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea salatilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc” si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiecte magice: pentru urs o cu „somnoroasa”, iar pentru cerb obrazarul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot. Prima proba ii solicita curajul, iar a doua, mai complicata, pe langa curaj, manuirea sabiei, stapanirea de sine si respectarea juramantului, in pofida ispitei de a se imbogati.
A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre imparatul Ros, om cu „inima haina”, incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trecea o nunta de furnici, tanarul hotaraste sa protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si a calului, pentru ca alege sa treaca inot „o apa mare”. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeasi rasplata o primeste de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup. In plus, cel care va deveni candva imparat dovedeste pricepere, curaj si intelepciune de a ajuta popoarele gazelor.
Ceata de monstri il insoteste spre a-l ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos si comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.
Pentru a-i da fata, imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor (personaje himerice si animaliere): casa de arama - cu ajutorul lui Gerila (proba focului ), ospatul pantagruelic cu mancare si vin din belsug: „12 harabale cu pane, 12 ialovite fripte si 12 buti pline cu vin” -; cu ajutorul lui Flamanzila si Setila (proba pamantului si a apei ), alegerea macului de nisip -; cu ajutorul furnicilor, straja nocturna la odaia fetei si prinderea fetei, transformata in pasare, „dupa luna” -; cu ajutorul lui Ochila si a lui Pasari-Lati-Lungila, ghicitul fetei -; cu ajutorul albinei (motivul dublului).
Fata imparatului Ros, „o farmazoana cumplita” (are puteri supranaturale), impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca „trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete”. Proba fiind trecuta de cal (prin inselaciune), fata il insoteste pe Harap-Alb la curtea imparatului Verde. Pentru erou drumul acesta este cea mai dificila dintre probe, pentru ca se indragosteste de fata, dar, credincios juramantului facut, nu-i marturiseste adevarata sa identitate.
Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului: „zboara cu dansul in inaltul cerului, si apoi, dandu-i drumul de acolo, se face Spanul pana jos praf si pulbere”.
Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii in Infern / a mortii initiatice: „A cobori in infern inseamna a cunoaste moartea initiatica, o experienta susceptibila de a intemeia un nou mod de existenta” (Mircea Eliade). Invierea este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata imparasului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statului social (devine imparat) confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.