Ironiºtii sint, pe inima lor adevarata, niºte melancolici. O pulbere fina de melancolie, adesea strinsa in ºiruri vizibile ce luau spontan turnura versetului, a insoþit permanent verva critica a lui Mircea Zaciu. Melancolicul era umbra ironistului ºi nu rareori devenea el insuºi protagonistul textului. Comentariile critice iºi luau, nu des, dar cu suspecta recurenþa, cite o pauza de rigoare, poposind intr-o reverie colaterala exegezei. Insemnarile acide din jurnal merg aproape intr-un binom structural cu paginile irizate de melancolie, o partitura de lirism al memoriei facindu-ºi tot mai pregnant ºi mai insistent loc printre exasperarile ºi vituperanþele stirnite de cotidian. Un filon liric se putea presimþi in toate aceste pulsaþii candide ale textului, in euforiile contemplative sau in evocarile ce impingeau sintaxa tranºanþei in narcoza. Era insa greu de presupus ca in spatele acestor destinderi ale arcului ironic sta chiar un poet clandestin. In extrasul de interviu publicat in addenda volumului, Mircea Zaciu destainuie imprejurarile (un cumul de melancolii ºi vraja, deopotriva existenþiale ºi livreºti) care au scos poetul din clandestinitate, incurajindu-l la manifestari de maxima discreþie ºi prudenþa (primele poeme au fost publicate sub un pseudonim italian in Apostrof, iar celelalte au aparut in Argo). Nu e, poate, un paradox gratuit ca prima carte postuma a lui Mircea Zaciu il da in vileag ca poet. Poetul nu va putea, probabil, face faþa criticului ºi istoricului literar cu acelaºi nume, dar nici de ruºine nu-i face. p1n1nn
Calimara lui Zaciu e plina cu esenþe melancolice distilate de carturar. Suita de poeme, taiata in ºase secvenþe, e un jurnal transpus in cartoline, cauza ocazionala a celor mai multe fiind reprezentata chiar de dubla incitare turistica: priveliºti actuale in care se depun melancolii stravechi, calatorii prezente ce deschid itinerariile trecutului. In bun pillatian, Mircea Zaciu suprapune reveria memoriei peste notaþia cotidiana, traind un timp al mirajelor coincidente. Prezentul devine un agent al trecutului, o poarta deschisa spre acesta. Notaþia domestica ruleaza in perspectiva mirifica, comportindu-se ca un prilej al actualizarii paradisiace: "Padre Marko/ deschide un borcan cu miere/ imemoriala/ 'e cea mai buna din lume'/ ºi ne imbie pe toþi dimineaþa/ e miere de tei din Slovenia ºi/ mireasma ei varateca umple/ bucataria ºi ma revad copil intre/ bidoanele burtoase de tabla in care/ la Viile Satu-Mare bine adapostite in/ camara cu miros de marar ceapa ºi cimbru/ bunicul þinea mierea stoarsa de la/ stupii din livada ºcolii cind/ salcimii ºi teii ºi-au scuturat floarea/ el iºi punea masca marþiala ºi/ ca un spadasin din filmele cu Errol Flynn/ se-ndrepta spre coºuri in vreme ce/ roiul zumzaitor facea/ viraje in aer apoi se oprea/ in parul batrin de unde/ minciocul bunicului il lua dintr-o miºcare/ aducindu-l la realitate" (Mierea). Multe poeme traiesc din acest reflex evocativ ce aude sub flora cotidiana rumoarea melancolica a trecutului. Decupajul din real, taiat in linii precise, nu e decit un exerciþiu in preambulul reveriei, pe panta careia notaþia se magnetizeaza de fluide nostalgice ºi se electrizeaza de vraja. Taietura ferma devine astfel o invocaþie a mirifianþei, iar gravura aluneca in pastel. Ca ºi a lui Pillat, ºi sensibilitatea lui Zaciu e una nu naiva, ci erudita. Ea parcurge melancolia prin filtre livreºti, dedublind senzaþia prin referinþa: "Ploua. Seara,/ cer ºi pamint nu-s decit/ o pinza lichida/ care ma infaºoara/ Imi amintesc o alta ploaie/ la Bocca del Rio/ Numai acolo ma simt acasa/ Livada grea de poame/ mirosind/ a poezie tradiþionalista" (Seara germana). Daca nu reprezinta o cheie a trecutului, un pasaj spre reveria amintirii, prezentul are puþine ºanse seductive. Cind zumzetul evocativ nu insoþeºte desenul cotidian (ºi nu-l coloreaza in reverie), acesta e trasat in linii caricaturale, de incisivitate grotesca. Parodia "pastorala" militeaza insa ºi ea, printr-o scriitura pe revers, pentru valorile melancolice: "Sa ieºim la plimbare! Casele sunt pitice,/ malul verde, apa racoroasa, salcii rid,/ moara puncteaza livresc peisajul idilic.../ E aproape neverosimil ce multe elemente de/ pastorala poþi intilni/ intr-o simpla plimbare la þara./ Daca mieii te irita, sau caii de la caruþa poºtaºului/ iþi apar anacronici (n-au fost inca sacrificaþi!)/ fintina cu cumpana - ºi ea o ramaºiþa din vechime -/ asculta puþin, aþinteºte-þi auzul sa prinzi/ de departe zgomote tehnice: proletcultiste tractoare,/ cursa Tarom sau Trabantul medicului/ de circumscripþie, dar ºi/ þacanitul maºinii de scris cu care/ popa iºi scrie predica de Sinta Marie, semnalul/ telejurnalului de seara, raspunzind clopotului/ de paraclis - ºi altele inca. Fericit/ cel ce nu le aude din pricina unui stol de lastuni/ peste lanul de orz" (Horaþiana). Mircea Zaciu e mereu ingrat cu prezentul, daca acesta e mai mult decit un timp de acces sau mai mult decit o madeleina. "Fluxul amintirii" e, de fapt, principiul sau poetic ºi principiul sau poetizant: "Ca vrajit intors/ la þarmul tiberin/ fluxul amintirii ma ajunge/ din urma/ ºi ma va ineca/ in frumuseþe" (Nordwache). Chiar ºi notaþia peisagistica se transfigureaza prin influxul memoriei culturale sau simbolice, o sintaxa iconografica lucrind la hieratizarea secvenþelor: "Minaretul alb/ rastignit pe cerul/ de culoarea paradisului/ cu doi chiparoºi la dreapta/ ºi stinga/ precum Isus intre/ cei doi tilhari" (Peisaj). Reveria se umple intotdeauna la Mircea Zaciu cu substanþa trecutului, pina ºi atunci cind ea nu este altceva decit expandarea unei senzaþii. Scriitura senzualizanta ºi beatificarea corpului se alimenteaza din depozitul imemorial, caderea in prezent fiind intotdeauna o demisie a reveriei: "In singele tau se amesteca/ fenicieni ºi numizi/ romani vandali/ arabi berberi/ corsari cruciaþi/ sefarzii ºi blonzii/ din Africa Corps/ ºi cum dormi frumos/ fara veºminte/ cu o floare de ibiscus dupa ureche/ in cafeniul matasos al trupului tau/ de amfora greaca/ ard nisipurile sahariene/ setea mi-o potoleºti/ cu apa havuzelor arabe/ incinºi in somnul amoros/ eu te visez pe timpul molatec/ al imparaþilor obosiþi/ din Cartagina romana/ iar tu/ care habar n-ai de istorie/ te vezi doar la Mc Donald's/ sau in Salonul oval/ facind sex/ cu Bill Clinton". Melancolia lui Mircea Zaciu ridica trecutul la incandescenþa, rafinindu-l apoi in senzaþii pure.

 

1.- Mircea Zaciu - Jucatorul de rezerva, Cluj, Biblioteca Apostrof, 2000, 84 pag., 50.000 lei
2.- Mircea Petean - Cartea de la Jucul Nobil, II. Balade ºi idila, Piteºti, Editura Paralela 45, 2000, 88 pag., preþ nespecificat
3.- Kocsis Francisko - Oceanul interior, Tirgu Mureº, Editura Adealul, 2000, 80 pag., preþ nespecificat
4.- Dorin Ploscaru - Peºtele pe uscat, Cluj, Editura Dacia, 2000, 94 pag., preþ nespecificat
5.- Gheorghe Lupaºcu - Iubire exilata pe Terra, Braila, Editura Enos, 2000, 102 pag., preþ nespecificat
6.- Dumitran Frunza - Clopotul frigului, Bucureºti, Editura Orion, 2000, 128 pag., preþ nespecificat
7.- Ionuþ Þene - Suflet dac. Versuri, Cluj, Editura Napoca Star, 2000, 44 pag., preþ nespecificat