Ortografia, scrierea potrivit normelor limbii literare actuale, se refera atat la scrierea corecta a cuvintelor, cat si la folosirea corecta a semnelor ortografice si este legata de ortoepie(pronuntarea corecta a cuvintelor), de vocabular si de gramatica. x8n20ny
Ortografia este strans legata de gramatica prin faptul ca, in unele situatii, scrierea se orienteaza dupa reguli morfologice si nu dupa reguli fonetice.
De exemplu, scrierea cu e sau cu a,a sau ea, cu e sau i in cuvinte flexibile se orienteaza dupa tipul flexionar caruia ii apartine cuvantul, deci tinandu-se seama de regulile flexiunii :cravasa, plaja;(singular) se opun formelor de plural : cravase, plaje; ca in casa-case; ingrasa, degaja(indicativ), se opun formelor de conjunctiv : sa ingrase, sa degaje; ca in : aduna-sa adune.
Alteori, alegerea unei forme presupune cunoasterea variantei morfologice literare actuale fata de o forma invechita, regionala sau inexistenta(total gresita), ca in bulgare fata de bulgar, boli fata de boale, chinuieste fata de chinuie, sa aiba fata de sa aibe,etc.
Unul dintre cele mai importante roluri ale morfologiei in relatie cu ortografia este de a da reguli de scriere acolo unde pronuntarea individuala nu este literara sau acolo unde nu exista corespondenta intre scriere si pronuntare.
Limbajul articulat prezinta o realizare normala si fundamentala, cea orala,si una secundara si derivata, cea scrisa.Scrierea este deci o copie aproximativa a limbii vorbite, pe care o reprezinta cu ajutorul unui sistem de semne conventionale.Scrierile uzuale alfabetice isi indeplinesc functia esentiala de comunicare pe baza unei anumite analize a secventei vorbite,reproducand si delimitand cu aproximatie unitatile diverselor niveluri ale acesteia.Aspectul formal al corectitudinii scrierii face obiectul reglementarilor ortografiei si al punctuatiei.
Ortografia stabileste corectitudinea formala a domeniilor celor mai intinse ale scrierii si supune normelor ei folosirea sistemului de semne grafice adoptat, relatiile scrierii cu sistemul, cu structura si cu normele limbii literare, in primul rand cu pronuntia dar si situatii de scriere fara legatura cu realitatea fonica reprezentata.
Punctuatia asigura, printr-un sistem de semne conventionale proprii, corectitudinea reprezentarii raporturilor si a limitelor dintre unitatile sintactice, corespunzator cu pauza si cu intonatia din vorbire.

1.Semnele de punctuatie marcheaza o pauza sau o intonatie si sunt : punctul, doua puncte, semnul intrebarii, semnul exclamarii, virgula, punctul si virgula, ghilimelele, linia de dialog, linia de pauza, cratima, parantezele, punctele de suspensie.In continuare vor fi mentionate cateva din situatiile in care se utilizeaza fiecare semn de punctuatie.
Punctul(.)
Semn de punctuatie : marcheaza o pauza lunga care se face intre propozitii sau fraze independente ca inteles, indica sfarsitul comunicarii.
Exemplu : Tu ai fost in concediu la mare.
Se poate pune punct si dupa cuvinte echivalente cu o propozitie independenta.
Exemplu : - Cine a scris aceasta carte?
- Eu.
Semnul intrebarii(?)
Semn de punctuatie : marcheaza intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative directe.
Exemplu : - Cat costa aceasta carte?(propozitie interogativa)
- Ai stiut ca el a venit?(fraza interogativa)
In intonatiile indirecte se pune punct.
Exemplu : - Te-am intrebat daca ai stiut ca el a venit.
Semnul exclamarii(!)
Semn de punctuatie : marcheaza intonatia propozitiilor sau a frazelor exclamative sau imperative.
Exemplu : Ce frumos e cerul!(propozitie exclamativa)
Cat de frumos ai stiut sa raspunzi la intrebare!(fraza exclamativa)
Scrie repede!(propozitie imperativa)
Scrie repede ce-ai spus!(fraza imperativa)
Se pune “ ! ” si dupa substantivele in vocativ asezate la sfarsitul propozitiilor imperative sau exclamative.
Exemplu : Ce frumos ai cantat, Monica!
Vino repede, baiatule!
Se pune “ ! ” si dupa interjectii.
- cand interjectia se repeta si fiecare este independenta se pune “!” dupa fiecare interjectie, iar intre ele se pune virgula sau cratima
Exemplu : “…Pu-pu-pu! Pu-pu-pu! Pu-pu-pu!(…) Si cum i-o dau in mana, javra dracului… mi-o arunca-n sus, zicand : iaca, c-am scapat-o! Pupaza, zbarr! pe-o dugheana.Eu atunci, hat! de sumanul mosneagului.”(…)
(I.Creanga-Amintiri din copilarie)
Punctul si virgula(;)
Semn de punctuatie : marcheaza o pauza mai mare decat virgula, dar mai mica decat punctul si desparte doua propozitii sau fraze independente ca inteles.
Exemplu : “Avea pofta sa manance o legatura de laptuci; dormind visase ca a inflorit gradina de zarzavat ca in anii cei buni ”
(F.Neagu- Dincolo de nisipuri)
Doua puncte(:)
Semn de punctuatie : marcheaza vorbirea directa sau o enumeratie si indica o pauza scurta in timpul vorbirii.
Exemplu : Profesorul spuse multumit :
- Ai raspuns correct!
Copilul a asezat pe banca tot ce avea in ghiozdan : carti, caiete, penarul, cutia de culori si un mar.
Virgula(,)
Semn de punctuatie : indica o pauza intre parti de propozitie, intre propozitii sau intre fraze, despartindu-le pe baza raporturilor sintactice.
Virgula este obligatorie :
-intre parti de propozitie de acelasi fel, nelegate prin conjunctiile “si”, “sau”(subiecte multiple, nume predicative multiple, atribute multiple, complemente directe multiple, complemente indirecte sau circumstantiale multiple)
Exemplu: Eu, mama, tata si bunicul am plecat acasa.(subiect multiplu)
Cerul albastru, senin si insorit imi parea un vis.(atribut multiplu)

Intrand in casa, vede florile, cartile, caietele ravasite pe birou.
(complement direct multiplu )
Batranul se bucura de frumusetea zilei, de jocul nepotilor, de plantele
inflorite.(complement indirect multiplu)
Ziua, dimineata, noaptea el se gandea mereu la viata lui trecuta.
(complement circumstantial de timp multiplu)
- intre nume predicative multiple sau fara determinant
Exemplu : Aceasta cladire este inalta, frumoasa, noua.(nume predicativ multiplu)
Aceasta casa este inalta cat un bloc, frumoasa ca o arie muzicala, noua ca un inceput de primavara.(nume predicativ multiplu cu determinanti)
- apozitia simpla sau dezvoltata se izoleaza prin virgula de restul propozitiei
Exemplu : Mihai, fiul, a sosit vesel acasa.(apozitie simpla)
Mihai, fiul nostru cel cuminte si inteligent, a sosit acasa. (apozitie dezvoltata)
- conjunctia si locutiunea conjunctionala conclusiva, “asadar”, “prin urmare”,se despart prin virgula de restul propozitiei
Exemplu : I-am spus, asadar, rezultatul concursului.
- gerunziile si participiile verbale, cu sau fara determinant, asezate la inceputul propozitiei se despart prin virgula
Exemplu : Suparat, el a trantit usa.(participiu verbal fara determinant rol de complement de cauza dezvoltat)

Alunecand, el si-a rupt mana.(gerunziu verbal fara determinant, rol de complement de cauza )
Alunecand pe gheata din fata casei, el si-a rupt mana.(gerunziu verbal cu determinant, rol de complement de cauza dezvoltat )
- complementele circumstantiale asezate intre subiect si predicat se izoleaza de obicei prin virgula
Exemplu : Eu, atunci, am fugit repede in casa.(complement circumstantial de timp, adverb de timp)
El, fara a spune o vorba, a iesit din camera.(complement circumstantial de mod, constructie infinitivala)
Observatie : Cand subiectul este asezat dupa predicat, complementele circumstantiale se despart prin virgula, numai daca autorul vrea sa insiste asupra lor.
Exemplu : S-a rezolvat, gresit, exercitiul.
- complementele circumstantiale asezate intre verbul copulativ si nume predicativ se izoleaza prin virgula
Exemplu : Ei sunt, atunci, bucurosi. sunt = verb copulativ atunci = complement circumstantial de timp, adverb de timp bucurosi = nume predicativ
- substantive in vocativ, indiferent de locul lor in propozitie
Exemplu : Mama, vino repede!
- adverbele de afirmatie si de negatie, echivalente cu o propozitie
Exemplu : - Ai stiut bine lectia?
- Da, foarte bine.(Am stiut foarte bine.)
- constructii in vocativ
Exemplu : - Buna ziua, fata harnica si frumoasa!
- constructiile incidente se izoleaza prin virgula
Exemplu : Ea era, ce-i drept, frumoasa.
- doua sau mai multe propozitii in relatie de coordonare, nelegate prin conjunctii “si”, “sau” se despart prin virgula
Exemplu : E bine¹ /sa inveti²,/ sa citesti,³ /sa te relaxezi.4/
- subordonata atributiva intercalata in regenta sau izolata se desparte prin virgula
Exemplu : Fata,¹/ care venise fericita acasa,²/ a intrat cantand pe usa.¹/
- subordonatele cauzale, modale, asezate in fata regentei, se despart prin virgula
Exemplu : Pentru ca era suparat,¹/ nu te-a salutat.²/(1-CZ, 2-PP)
- subordonatele concesive se despart prin virgula de regenta
Exemplu : Desi l-am rugat¹/, n-a ramas la masa.²/ (1-CV, 2-PP)
Linia de dialog(-)
Semn de punctuatie : indica inceputul vorbirii directe, replica fiecarei persoane in dialog.
Exemplu : - V-a placut filmul?
- Mi-a placut mult.
- Este primul film -; metafora pe care il vad.
Linia de pauza (-)
Semn de punctuatie: marcheaza o pauza scurta intre propozitii sau fraze.
Exemplu : “ O mare e, dar mare lina -;
Natura, in mormantul meu,
E totul cald, ca e lumina! ”
( G.Cosbuc - Vara)
Parantezele ( );ai
Semne de punctuatie : marcheaza o pauza scurta si indica o precizare sau o explicatie in interiorul propozitiilor.
Exemplu : Ma simt mai bine acum(ca am vorbit cu tine), dar nu stiu ce va fi maine.
Punctele de suspensie (…)
Semn de punctuatie : indica o pauza lunga in timpul vorbirii si marcheaza intreruperea comunicarii.Nu indica sfarsitul propozitiei sau frazei.
Ghilimelele(“”),(<< >>)
Ghilimelele simple -; “” -; indica reproducerea exacta a unui citat sau titlul unei reviste, unui articol, etc. intr-o propozitie sau fraza.
Ghilimelele duble sau frantuzesti - << >> -indica reproducerea unui citat intr-un alt citat.

2.Semnele si regulile ortografice
Ortografia, scrierea potrivit normelor limbii actuale, se refera atat la scrierea corecta a cuvintelor, cat si la folosirea corecta a semnelor ortografice, fiind legata de ortoepie(pronuntarea corecta a cuvintelor), de vocabular si de gramatica.
Cratima (-)
Marcheaza rostirea impreuna a unor cuvinte in care lipsesc sunete(l-am vazut) sau nu lipsesc sunete( te-a vazut) si e intrebuintata si la scrierea cuvintelor compuse(redactor-sef) sau la despartirea cuvintelor in silabe(a-er).

Apostroful (’)
Marcheaza absenta accidentala in rostire a unor sunete( Un’ sa merg, dom’le?/ Pan’ sa vina… / Las’ ca …).
Bara (/)
Este folosita in abreviere intre doi termeni ai unei formule de tipul “metru pe secunda ” : m/s, “kilometru pe ora” : km/h, etc.;in redarea unei alternative precum si in abrevierea prefixului “contra” din “ contravaloare” : c/val.
Punctul (.) este intrebuintat in abrevieri : cap.(capitole), str.(strada), id.(idem), d.Cr.(dupa Cristos), d.a.(dupa amiaza), a.c.(anul curent) etc. si in cazul substantivelor compuse din initiale : C.E.C.( Casa de Economii si Consemnatiuni), P.N.L.(Partidul National Liberal), P.N.T.C.D.(Partidul National Taranesc Crestin si Democrat)

Observatie : nu se pune punct :
- dupa simbolurile si prescurtarile din domeniul matematicii, fizicii, chimiei : f= functie, v= viteza, va= volt-amper
- dupa punctele cardinale : N,V,S,E
- cand in formarea substantivelor compuse intra fragmente de cuvinte: ASIROM, ROMTELECOM
- cand abrevierea e formata din inceputul unui cuvant si finala lui vocalica : cca(circa), d-rei(domnisoarei), d-lui (dumnealui/domnului)
- dupa titluri ( dar nici un altfel de punctuatie), dupa formulele de adresare din scrisori si cuvantari se pune virgula sau semnul exclamarii
Linia de pauza este folosita in scrierea unor cuvinte, compuse : sud-vest, colaborarea americano-franco-anglo-romana.
Blancul (…) este semnul de ortografie care indica lipsa unor cuvinte din propozitie sau a unor propozitii din fraza.

3.Majuscula sau litera mare, este un semn de ortografie care indica : scrierea substantivelor proprii, inceputul unei propozitii sau al unei fraze, inceputul versurilor, cand acestea sunt scrise unul sub celalalt.
- primul cuvant al orcarui text si primul cuvant care urmeaza dupa un semn de punctuatie se scrie cu initiala majuscula.
Exemplu : Trebuia sa merg la scoala.Dar m-am inbolnavit.
- numele de pesoane : Maria, Mircea, Mihai Eminescu, Ion Minulescu, Ion Creanga si personajele din basme si povestiri: Harap-Alb
- numele proprii mitologice si religioase : Sf. Gheorghe, Dumnezeu, Sf.Petru
- numele astrilor si ale constelatiilor, galaxiilor : Pluto, Marte, Neptun, Calea Lactee
- denumirile evenimentelor : Marea Unire, Congresul de la Viena
- denumirile institutiilor si organizatiilor : Universitatea “ Aurel Vlaicu ”, Ministerul Sanatatii
- denumirile geografice : Muntii Urali, Bucuresti, Piatra Neamt, Arad, Marea Neagra, Campia Romana
- denumirile sarbatorilor : Craciun, Paste, 1 Decembrie
- numele marcilor de produse industriale : Altex, Coca-Cola, Primola
- simboluri si prescurtari : E(est), MW(megawatt), Ca(calciu)
- primul cuvant al formulelor de politete : (Excelenta voastra, Maria ta)
- titlurile oficiale si onorifice numele ordinelor si medaliilor de stat : (Cavaler de Onoare al Ordinului de Malta)
- numele proprii date animalelor : Azorel, Grivei
- denumirile oficiale statelor : Anglia, Franta, Germania
- toponimicele : Apus, Orizont, Rasarit
Nu se scriu cu majuscule:
- numele de popoare : american, francez,roman( spre deosebire de alte limbi (franceza, de pilda)
- numele de personaje literare, folosite in scopul de a denumi trasaturile umane : cicero(gen de tunsoare barbateasca), donjuan(afemeiat), harpagon(zgarcit)
- nume de fiinte mitice, intrebuintate ca nume comune : iele, nimfe,elf
- numele unor obiecte, inventii, masini, denumite cu numele inventatorului sau al locului de provenienta : ford, ohm, damasc
- denumirile functiilor de stat: rege, voda, presedinte, senator, etc.(se scriu cu majuscule cand intra in compunerea unor nume proprii de persoane : Ali-Pasa, Negru-Voda)
In ce priveste scrierea si pronuntarea numelor proprii si comune straine, cuvintele straine vechi se reproduc fonetic datorita unei largi circulatii in limba(lider, miting), in vreme ce cuvintele mai nou intrate in limba se scriu si se pronunta ca in limba din care provin( happy-end, week-end).

Bibliografie

Avram Mioara, Sala Marius, Faceti cunostinta cu limba romana, Cluj, Editura Echinox, 2001;
Goga Mircea, Limba romana.Fonetica si fonologie.Lexicologie.Stilistica, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2001;
Iordan Iorgu, Limba romana contemporana, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1978;
Radovici Maria Liliana, Ionita Luminita, Calin Valeriu, Jianu Mihaela Roxana,
Fota Stela Luminita, Teodorescu Elena, Limba romana cotemporana, Bucuresti, Editura Arves, 2003;
Suteu Flora, Dificultatile ortografiei limbii romane, Bucuresti, Editura Stiintifica Enciclopedica, 1986;
Uritescu N.Dorin, Uta-Uritescu Rodica, Aspecte ortografice controversate, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1986.