Ce este inflatia ? i7p7pp

Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale, si care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel incat din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor in timp ce valoarea banilor scade.
Masurarea inflatiei porneste, bineinteles, de la consensul teoretic cu privire la formele de manifestare ale fenomenului, dar realizarea in fapt a acestei intentii ramane o problema complexa.
Instrumentul la care se apeleaza cel mai des in acest scop este indicele general al preturilor sau indicele sintetic al preturilor. Acesta, cu toate ca are anumite insuficiente, exprima, in linii generale, cresterea preturilor ca fenomen de ansamblu care afecteaza economia. Nu orice crestere a indicelui general al preturilor este expresia directa a inflatiei. Deci pentru a trage o cocluzie corecta cu privire la natura inflationista sau a cresterii indicelui general al preturilor, adesea, sunt necesare informatii si analize suplimentare.
Cealalta tendinta majora ce caracterizeaza situatia de inflatie, scaderea de cumparare a banilor, consta in relevarea faptului ca in decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara intr-o economie scade in comparatie cu masa monetara si nivelul preturilor. Aceasta se determina ca un raport intre masa monetara si nivelul preturilor, aratand cate bunuri si servicii se pot cumpara cu cantitatea de bani existenta in economie, la un nivel dat al preturilor.

Mecanismele inflatiei

Inflatia ca orice fenomen complex este explicat prin cauze multiple, cum sunt cresterea excesiva a creditului, acoperirea deficitelor bugetare si balantelor de plati externe, cresterea salarilor etc.. De asemenea, printre cauze este mentionata scaderea productiei de bunuri si servicii, avand ca rezultat formarea unui excedent de moneda.
Pentru intelegerea inflatiei, cea mai mare importanta o are cunoasterea mecanismului sau de declansare si desfasurare pe baza caruia pot fi concepute modalitatile de interventie, de combatere a cauzelor care au generat-o.
In acest sens, punctul de pornire il reprezinta dezechilibrul pe care-l marcheaza inflatia -; intre masa monetara excedentara in comparatie cu volumul bunurilor si serviciilor. Indiferent de cauzele care genereaza acest dezechilibru, excedentul de masa monetara de care dispun agentii economici reprezina de fapt o cerere de bunuri si servicii nesatisfacuta. Daca din diferite motive (insuficienta factorilor de productie, imposibilitatea de a mari eficienta lor, progresul tehnico-stiintific lent etc.) volumul bunurilor si serviciilor ramane in urma masei monetare, aceasta situatie determina o crestere a preturilor si scaderea proportionala a puterii de cumparare a banilor, concretizand astfel prezenta inflatiei.
Elasticitatea ofertei, cresterea sau scaderea volumului fizic al bunurilor economice in raport cu variatia veniturilor, sunt decisive pentru instalarea starii de inflatie.

Masuri antiinflationiste

Deoarece efectele inflatiei actioneaza in sensuri diferite, ele se rasfrang asupra vietii economice prin cresterea instabilitatii si prin cautari febrile ale agentiilor economici de a diminua efectele sale negative sau de a se sustrage lor. Din aceste cautari s-au nascut masuri antiinflationiste de o mare complexitate, care se pot imparti in doua mari grupe: a) de aparare sau protectie a agentilor economici impotriva cresterii preturilor si scaderii puterii de cumparare a baniilor; b) de diminuare si control a onflatiei .
Din prima grupa de masuri, cea mai importanta prin dimensiunile sale este indexarea. Aceasta constituie o crestere procentuala sau in sume absolute a veniturilor agentilor economici, indeosebi a salariilor si pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial, astfel incat sa acopere parsial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor, generate de inflatie.
A doua grupa cuprinde masuri care contribuie la refacerea echilibrului economic deteriorat de inflatie.
Asupra masei monetare se actioneaza in special prin:
- cresterea dobanzii creditelor acordate de banci;
- cresterea rezervelor monetare obligatorii ale bancilors;
- limitarea creditului de consum (vanzari in rate);
- “inghetarea” salariilor si preturilor;
- echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe;
Dintre masurile care vizeaza sporirea bunurilor economice, cele mai frecvent utilizate sunt:
- dezvoltarea activitatilor productive cu scopul de a mari oferta de bunuri si servicii;
- introducerea si dezvoltarea productiei noilor bunuri si servicii;
- schimbarea si adaptarea structurii actvitatiilor economice in vederea apropierii ofertei de volumul si structura cererii de bunuri economice;
Asadar impotriva inflatiei se promoveaza intotdeauna “pachetele de masuri”, care trebuie astfel concepute incat sa se completeze cat mai bine, pe termen mediu si lung, intrucat implica o readaptare a intregii economii la o noua stare de echilibru si aceasta nu se poate realiza dintr-odata, pe termen scurt.