j1c15co
“Iarna” este un pastel, poezie lirica descriptiva, in care poetul V. Alecsandri infatiseaza un colt din natura surprins intr-un moment de desfasurare a fenomenelor acestui anotimp. Poezia prezinta un peisaj hibernal in care zapada, norii, fulgii, gheta reprezinta elementele vizuale esentiale. Concomitent cu descrierea poetica a peisajului poetul isi exprima starile sufletesti provocate de conteplarea naturii.
Poezia este structurata in doua secvente lirice: prima secventa corespunzatoare cu primele trei strofe prezinta o iarna grea, geroasa, plina de ninsoare si gheata, incremenita sub puterea frigului si lipsita de soare; a doua secventa corespunzatoare cu a patra strofa descrie un tablou luminos, insorit in care pe intinderea inzapezita isi face din nou aparitia fiinta umana. a.) Prima strofa incepe cu imaginea generala a iernii, personificata intr-o fiinta uriasa supraterestra, care cerne la nesfarsit asupra pamantului cantitati imense de zapada. Epitetul personificator antepus exprima ideea de asprime a acestui anotimp, care se manifesta prin nori incarcati de zapada, ger si fiori de gheata: “Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada/Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada.” Fulgii delicati si sclipitori sunt comparati cu un roi de fluturi albi, dansand in vazduh. Dansul lor este gratios, dar rece si necrutator astfel incat intreaga tara este cuprinsa de un fior de gheata:”Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi/Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.”
Reperele spatiale sunt toate supraterestre (vazduh, cer, nori), ceea ce da peisajului un efect de transparenta ca si cum ar fi inchis intr-un glob de cristal.
Dominanta cromatica a acestui tablou de iarna este albul, prezent fie prin adjectivul coloristic „alb”/”dalb” fie prin semnificatia de culoare a cuvintelor “zapada”, ”fulgi”, ”gheata”.
In fata acestui peisaj, in sentimentele eului liric sunt contra victoriei pe de o parte se simte admiratia si extazul in fata unei frumuseti nepamantene, pe de alta parte se simte un usor fior de teama, de neliniste fata de asprimea acestor fenomene. Iarna este frumoasa, dar poate fi si cumplita cu nori grei ce acopera soarele si cu fiori de gheata care infrigureaza oamenii si tara. b.) Strofa a doua incepe cu un vers bazat pe figuri de stil intensive:repetitia verbului ”a ninge” si enumeratia unor indici de timp: ”ziua…..noaptea…..dimineata”. Astfel poetul sugereaza intenietatea ninsorii care acopera intreaga tara. Tara este personificata intr-o faptura uriasa, protejata de o platosa de gheata. In expresia “zale argintie” apar o metafora si un epitet cromatic. Ambele alcatuiesc o frumoasa imagine vizuala care reda sclipirea rece a ghetii: “Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iarasi/Cu o zale argintie se imbraca mandra tara.”
Lumina acestui tablou vine de la un soare palid, lipsit de stralucire, care abia se percepe dincolo de perdeaua de nori. Poetul il compara cu un ideal de tinerete, care s-a pierdut in negura vremii. “Soarele rotund si palid se prevede printre nori/ Ca un vis de tinerete printre anii trecatori”. Aceasta comparatie adauga la sentimentele anteriore exprimate intr o stare melancolica, de tristete provocata de gandul vietii necrutatoare. Si in aceasta strofa dominanta cromatica este palida, sugerata de epitetele: ”zale argintie”, “soarele palid” si de repetarea verbului “ninge”. c.) Ninsoarea abundenta acopera intreg peisajul facand sa dispara reperele spatiale. Nu mai exista drumuri si carari, nu mai exista diferenta intre deal si campie, totul a devenit o uriasa pustietate alba. Eul liric se simte ca intr-o cladire de aer inghetat sprijinita pe coloane fantomatice; plopii care par, „fantasme albe” si fumurile care inaltandu-se pe cer: ”Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare/Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare”. Versurile transmit si mai puternic sentimental de panica al eului poetic, in fata fenomenelor excesive ale iernii: zapada a indepartat orice urma de viata, iar “fantasmele”, ”pustiul”, “satele pierdute” dau senzatia ca se afla ingropat de viu. “Si pe-ntinderea pustie fara urme, fara drum/Se vad satele pierdute sub clabuci albii de fum”.
Tabloul din primele trei strofe este acatuit numai din imagini vizuale avand ca dominanta cromatica albul-argintiu. De asemenea este un tablou static lipsit de miscarea si freamatul vietii. Doar zborul gratios al fulgilor da o usoara impresie de miscare in acest peisaj incremenit de ger. d.)A doua secventa lirica este alcatuita din ultima strofa care parca in mod miraculos aduce o completa schimbare in peisaj. Aceasta schimbare este marcata prin prezenta adjunctiei adversative “dar”. Asa cum se intampla adesea in natura brusc norii dispar, cerul se limpezeste, ninsoarea inceteaza si soarele apare in toata stralucirea. Sub lumina lui se pot vedea proportiile reale ale ninsorii care a transformat peisajul intr-un adevarat ocean inghetat. Tabloul devine luminos si stralucitor prin folosirea expresiilor “doritul soare”, ”oceanul de ninsoare” si a verbului “straluceste”. ”Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare/Straluceste si dezmiarda oceanul de ninsoare”. Odata cu aparitia soarelui, iarna se retrage cu un pas, iar omul apare din nou in peisaj. Imaginile sonore si de miscare intaresc sentimental de incantare, bucuria, optimismul unui nou inceput de viata; “Iat-o sanie usoara care trece peste vai/In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai”.
Pastelul lui Vasile Alecsandri este alcatuit din patru catrene, cu rima imperecheata, cu masura de saisprezece silabe si cu ritm trohaic.