* In Domul din Florenþa se afla o Pieta de Michelangelo, ramasa, se spune, neterminata. Este o compoziþie in forma de piramida, aºa cum obiºnuieºte sa-ºi aranjeze Leonardo da Vinci figurile, o compoziþie in care trei personaje abia schiþate in piatra sprijina de subsuori trupul, de-o mare frumuseþe ºi de-o perfecta cizelare, a seninului mort. n7s11sq
Am privit intotdeauna aceasta opera, fascinata nu numai de covarºitoarea ei forþa, ci ºi de nesfarºitul mister pe care-l
inchide in sine, de taina fara dezlegare a naºterii ei intrerupte.
Oare cu adevarat numai moartea l-a impiedicat pe Mi chelangelo sa aduca aceasta stranie Pieta la infaþiºarea perfecta, lustruita, ireproºabila a celei de la San Pietro din
Roma? Oare acest joc dintre schiþa ºi migala, aceasta contrapondere dintre trupul exprimat total ºi feþele estompate de nerostire, acest contrapunct care realizeaza o atat de acuta sugestie a durerii nu este decat o etapa a muncii artistului in drum spre capodopera hotarata sa spuna totul, dornica sa trezeasca nu tulburarea, nu frisonul, ci admiraþia necondiþionata ºi indiferenta? Nu cumva mana artistului a fost oprita sa continue nu numai de moarte, ci ºi de banuiala ca nu totul trebuie spus, ca trebuie lasate zone sugestiei, umbrei, indoielii, gandului rostit pe jumatate pentru a fi intregit de ceilalþi in milioane de feluri, intr-o taina mereu curgatoare, nelimitata, ca un izvor? Nu se va ºti niciodata. De ani de zile
incerc sa inþeleg privind aceasta capodopera a neterminarii, a opririi drumului spre o perfecþiune tangibila.

Am invaþat intotdeauna sa scriu mai mult din muzica ºi din plastica decat din literatura. Mi-e greu sa spun numele unui poet tutelar, dar sunt supusul a doi sau trei pictori, a doi sau trei compozitori. Artele nu seamana intre ele, drumul spre ele ºi consecinþele lor, da. Acea Pieta din Domul Florenþei
inþelege de ce poezia in forme fixe ma respinge, de ce poezia ermetizanta sau libera de sens nu ma atrage; ea ºtie, cu sau fara gandul lui Michelangelo, ca arta adevarata este, pentru mine, numai linie de unire, raport suspendat, intotdea una altul, intotdeauna riscant, intre perfecþiune ºi sugestie.
* Poezia nu influenþeaza decat pe cei dispuºi sa se lase influenþaþi, nu sensibilizeaza decat pe cei sensibili.
* De nimic nu ma tem mai mult decat de scriitorii prin ochii carora lumea se vede tragic transformata intr-un somptuos muzeu de cuvinte, un muzeu imens ºi nelipsit de frumuseþe, cu arbori in care in loc de frunze atarna vorbe foºnitoare pe ramuri, cu oraºe cladite din proporþii, cu rauri curgand din silabe, cu oameni modelaþi in ceara moale ºi dulce la pipait a frazelor, cu sentimente croite din panza fina ºi zadarnica a literaturii. Pentru mine, cuvintele nu sunt decat un rau necesar, de care trebuie totuºi sa ma servesc; pentru mine, nimeni nu e mai departe de „literatura” decat un mare scriitor.
* Scriitor nu este cel care scrie, este cel care se exprima cu ajutorul scrisului.
* Curentele literare nu au cu poezia decat tangenþe administrative.
* Istoria artei nu este la o cercetare lipsita de prejudecata progresului artistic (arta fiind singurul domeniu
in care se descopera intotdeauna doar ceea ce exista)

decat o istorie a perfecþionarii mijloacelor de expresie ºi a decadenþei fondului de exprimat. Veronese, sa zicem, are in plus faþa de Giotto cunoaºterea perspectivei ºi stralucirea carnoasa a madonelor, iar in minus, intensitatea halucinanta, privirea aceea arzand, ciudat de limpede ºi atat de sigura ca poate spune muntelui sa mearga ºi muntele se va miºca.
Poate ca in poezie lucrurile stau oarecum deosebit, ºi totuºi, de cata inteligenþa poetica ºi de cat exces de sensibilitate au nevoie marii poeþi moderni pentru a atinge intensitatea liniºtii albe din versurle chineze ale mileniului trecut...
* Calitatea este desparþita adesea de defect numai prin linia timida a simþului masurii.
* Dincolo de imposibilitatea de a invaþa inefabilul, inal þata la o catedra cu trepte de neant, ambiþia oricarui vers este aceea de a fi o ºcoala de poezie. Un fel de ºcoala a pa sarilor in care fiecare nu face decat sa-ºi intuiasca, sa-ºi descopere ºi sa-ºi mladie propria limba.
* Nimic in afara talentului nu se primeºte in dar, ºi nimic nu se plateºte mai scump decat darul acesta.
* Singura scuza a existenþei poeziei este faptul ca e inevitabila.
* Opera iºi creeaza cititorii in aceeaºi masura in care cititorii, sau mai precis cititorul, o creeaza pe ea. Rodul ar tistic se afla totdeauna la jumatatea drumului dintre crea tor ºi publicul sau, fiecare dintre cele doua parþi opuse, dar complementare fiind obligata sa dea ceva din sine pentru a putea intra cu drepturi egale in aceasta stranie ºi aproape reversibila relaþie. Intre cel ce spune ºi cel ce inþe lege se naºte un raport numai aparent dominat de primul, pentru ca orice gand exprimat nu exista decat in masura in

care este ºi receptat ºi exista in tot atatea feluri cate sensi bile inteligenþe sunt dispuse sa il recepteze. Exista ataþia
Hamleþi caþi actori dispuºi sa il interpreteze, mai mult caþi spectatori in stare sa-l inþeleaga. O capodopera este o opera care se multiplica la infinit, care nu-ºi epuizeaza niciodata vieþile posibile.
* Poezia, ca orice arta, este ºi convenþie. Un cod cu termeni bine stabiliþi ºi intariþi de secole, uneori de milenii de comunicare. Sugestia eliptica ºi graþioasa a poeziei extrem orientale corespunde nu atat unei formaþii sufleteºti deosebita de a noastra, cat unei indelungate practici a semirostirii care noua ne lipseºte. Iata un celebru poem aparþinand marelui poet japonez Gochiku: „Lunga noapte/zgomotul apei/Spun ceea ce gandesc eu“; o fraza care intr-un poem european ar putea fi un vers printre multe altele, dar care, adaugandu-se unui intreg sistem de semnificaþii filosofice, istorice, artistice, religioase, comun poetului ºi cititorului devine poezie, este recunoscuta ca esenþa a unui univers spiritual caruia poetul
ºi cititorul ii aparþin in egala masura. Se pot scrie poeme asemanatoare celor japoneze ºi nu le va lipsi nimic decat universul din spatele cuvintelor, aºa cum se construiesc uneori ziduri oarbe, perfect finisate, cu elegante ferestre carora nu le lipseºte decat casa de dincolo de ele.
* Foarte multe versuri nu sunt scrise de anumiþi oameni, ci de anumite varste. Adolescenþa le aduce cu ea ºi tot ea le ia la plecare, fara menajamente, o data cu stralucirea parului
ºi lumina frageda a obrazului.
* Nimic nu e mai greu de stabilit decat momentul in care o calitate se transforma intr-un defect.
* Poezia nu trebuie sa straluceasca, trebuie sa lumineze.

* Nu mai exista de mult poeþi neinþeleºi, exista, cel mult, poeþi inþeleºi prea bine.
* Un scriitor nu exista decat in masura in care s-a realizat, singura lui ºansa este pagina scrisa. Ce a fost inainte sau dupa ea nu ne intereseaza decat pentru a potrivi mai bine lumina pe pagina. Dramele care n-au lasat urme pe hartie pentru istoria literara nici n-au existat. Anii de ministeriala sterilitate ai lui Goga nu sunt pentru istoria literara decat o trista picanterie, deceniile de nebunie ale lui
Hölderlin, un tragic epilog. Eminescu a existat intre
ºaisprezece ºi mai puþin de patruzeci de ani, Hugo, intre douazeci ºi optzeci. Nimeni nu remarca diferenþa ºi nedrep tatea. Operele stau alaturi, cu ºanse egale, egal insetate de nemurire ºi de neant. Suferinþele au importanþa in masura in care se transforma in poezie, nimeni nu observa poezia care se transforma in suferinþa.
* Oricat ar parea de paradoxal, marii poeþi seamana cu toþii intre ei, numai mediocritaþile sunt pline de originalitate.
* Artiºtii, poeþii sunt responsabili numai pentru ceea ce scriu ei, nu ºi pentru ceea ce se scrie despre ei. De multe secole, drama artistului nu mai este indiferenþa societaþii, ci elanul cu care aceasta il imbraþiºeaza ºi-l face simbol.
* Sunt prea orgolioasa pentru a-mi imagina ca gandurile mele ar putea fi cuiva mai de folos decat mie.
* N-o sa obosesc niciodata repetand ca nobleþea nici unei teme nu poate salva sau scuza arta fara valoare care ii apare in jur.
* Literatura copiaza de atatea milenii viaþa, incat, din cand in cand, viaþa iºi permite sa copieze cu maliþie literatura.

* Exista scriitori care au cu limba in care scriu raporturi
incordate, pasionate, de dragoste ºi de ura, scriitori care schimba limba, se joaca cu ea, ºi-o adapteaza, ºi-o croiesc pe masura, se revolta impotriva ei ºi ii aduc jertfe. ªi exista scriitori care par a nu observa macar limba pe care o folosesc: obsedaþi de ei inºiºi, de ceea ce e de nespus in ei, ei banuiesc nu numai ca limba e un mijloc de comunicare imperfect, ci
ºi ca limba nici nu e, poate, un mijloc de comunicare. Fascinaþi mult mai mult de tacere decat de cuvant, ei trudesc nu la crearea limbii, ci la renunþarea la ea. Exista mari poeþi care ilustreaza prima sau cea de a doua atitudine, dar nu cred ca exista poeþi care au avut de optat intre cele doua posibilitaþi.
Te naºti ºi mori de aceeaºi parte a baricadei.
* Niciodata, cred, n-o sa pot spune prin ce se deosebeºte o poezie de dragoste scrisa de o femeie (sau de un barbat) de o poezie de dragoste scrisa de un poet. Cel mai simplu ar fi sa consider ca prima izvoraºte din tremurul sangelui in apropierea inimii, in timp ce a doua numai din palpairea flacarii sfinte deasupra frunþii, dar ºtiu bine ca nu acesta e adevarul, pentru ca, in timp ce femeia sau barbatul nu sunt niciodata poeþi, poetul este intotdeauna femeie sau barbat.
* Talent? Dar talentul e ceva atat de greu de definit, atat de capricios, de inefabil, incat nu numai o viaþa, dar nici o opera nu se poate intemeia in intregime pe el. Daca nu-l ai, devine o ravnita ºi intangibila þinta, daca-l ai, nu e decat minim punct de pornire. Ani de zile ne preocupam daca avem talent ºi, deodata, nu inseamna nimic. Nu suntem
intrebaþi daca avem talent, suntem intrebaþi daca avem opere. Poate ca am talent, dar ce importanþa poate sa aiba asta intr-o þara in care talent au ºi fructele pe ramuri, ºi pasarile in zbor?

* Imi imaginez poezia asemenea oceanelor, a caror suprafaþa este nesfarºita ºi nesfarºit de diversa ingheþata sau pacifica, strabatuta de curenþi reci sau fierbinþi, cu mari de culori diferite
ºi de temperamente opuse, cu þarmuri line sau abrupte, pustii sau aglomerate de oraºe dar al caror adanc este la fel, nemiºcat, neschimbat, neluminat, absolut. Poþi sa te laºi sa aluneci la Capul Furtunilor sau printre gheþurile arctice: daca reuºeºti sa atingi fundul oceanului, pierzi amintirea plecarii,
intr-una sfanta, uitata ºi binecuvantata de tacere.
* Simþul detaliului pune in umbra suflul artistic, anean tizeaza elanul. ªtiu ca o tapiserie trebuie privita de la caþiva paºi, dar nu ma pot impiedica sa ma apropii, hipnotizata de perseverenþa acului.
* Am visat intotdeauna o poezie simpla, aproape eliptica, schematica, avand farmecul desenelor facute de copii in faþa carora nu eºti niciodata sigur daca nu cumva schema este chiar esenþa.
* Pentru un poet, crezul artistic are sensul pe care trebuie sa-l aiba pentru un erou cauza luptei sale. Ea nu determina victoria; victoria depinde de forþa, de armele pe care le foloseºte, de terenul pe care lupta, dar fara aceasta cauza, crezuta cu exaltare, invingatorul nu ar fi decat un ucigaº de rand.
* Sunt momente in istorie in care poezia nu este o arta, ci o posibilitate de a gandi.
* Ne asemanam nu atat prin ceea ce facem, cat prin ceea ce nu facem.
* Unii sunt fericiþi pentru fiecare vers frumos pe care l-au scris, alþii sunt exasperaþi de fiecare noua poezie. Pentru

ca fiecare poezie este o trecere din perfectul absolut imaginat spre (chiar in cel mai bun caz) perfectul posibil real, deci o coborare de treapta, o renunþare. Fac parte din aceasta a doua categorie, careia i-ar fi atat de uºor sa renunþe la scris, daca n-ar ºti ca poezia e inferioara tacerii, aºa cum viaþa este cine ºtie? inferioara morþii, dar numai un poet poate sa inþeleaga tacerea, ºi numai viu fiind te poþi gandi la moarte.
* Poezia nu este povestea vieþii pe care o traieºti, ci aura, aburul care-þi ramane dupa ce ai reuºit sa uiþi ce-ai trait.
* Nu folosiþi arta ca pe o oglinda in faþa careia va
incercaþi podoabele!
* Important in poezie nu este ceva ce n-am mai auzit, ci ceva ce ºtiam parca dintr-o alta viaþa. Poezia nu trebuie sa dea senzaþia cunoaºterii, ci a recunoaºterii.
* Unii oameni iºi imagineaza poeþii calcand serafic ºi
incununaþi cu flori. Alþii, mai penetranþi, ºi-i inchipuie ca pe niºte stalpi de foc. De fapt, poetul nu este decat nehotarare
intre iubire ºi revolta, indragostit de tot ce e omenesc ºi revoltat de tot ce e omenesc, in acelaºi timp. In aceasta frumoasa contradicþie, „sensul tragic al vieþii“ despre care vorbea Unamuno se intareºte ºi creºte uneori ucigator, pen tru ca, indecis, poetul este incapabil de a iubi cu ochii inchiºi, dar neinstare de a uri fara sa se induioºeze; pentru ca el continua dramatic contradicþia dintre „Pace voua“ ºi “Eu n-am venit sa aduc pacea, ci sabia“.
* Gandindu-ma la poezia moderna, in fine, la ceea ce m-am obiºnuit sa numesc poezie moderna, la acel nehotarat univers cu hotare fluide care-l cuprind mai uºor pe Novalis decat pe
Aragon, imi vine in minte o comparaþie din lumea chimiei.
Poezia mi se pare asemenea acelor substanþe cu cateva enigmatice valenþe ramase nesatisfacute, cautandu-ºi in

permanenþa un echilibru ºi traind pe muchia dintre starea lor prezenta ºi o posibila alta stare. In timp ce inainte po ezia era inþeleasa ca o opera riguros terminata, rotunda, suficienta sieºi, ea este inþeleasa acum ca un raport continuu, ca o veºnica intrebare, ca un perpetuu neechilibru. Este misterioasa pentru ca este imprevizibila, este mare pentru ca nu are sfarºit.
* Sunt un poet, nu-mi pot ingadui sa devin un autor de versuri.
* Orgoliul de a descoperi umilinþa este mai strain de
inþelepciune decat umilinþa de a accepta orgoliul.
* Frazele frumoase sunt faþa de poezie ceea ce statuetele de balci sunt faþa de sculptura, tablourile de gang faþa de pictura.
* Observ adesea cum dragostea pentru poet presupune parafrazarea, banalizarea, imitarea, parodierea lui. Sa fie pastiºa o forma de adoraþie?
* La inceput poeziile seamana acelor adolescente deºirate
ºi stangace care ascund ºi gospodina, ºi femeia fatala. A ghici nu este numai orgolios, ci ºi riscant.
* Simt ca pe o mare nedreptate lipsa de dependenþa
intre inteligenþa ºi arta. Intr-un timp incercam sa ma revolt
impotriva ei, dar cand am inþeles ca poezia se inrudeºte cu tacerea, cu nemiºcarea, cu umbra, ºi nu cu stralucirea, cu zbuciumul, cu strigatul, am inþeles ºi de ce zeii alegeau pentru a cobori pe pamant fiinþe adesea natange.
* Sunt convinsa ca unui cal obiºnuit aripile Pegasului i se par numai o dovada a neputinþei de a alerga.
* De nenumarate ori, citind un poet, mai ales tanar, am avut senzaþia ca, talentat fiind, nu ºtie ce sa faca cu talentul

sau, aºa cum unii actori nu ºtiu ce sa faca pe scena cu mainile: stau stangaci, inchipuindu-ºi ca trebuie sa inveþe complicate gesturi, cand, de fapt, nu trebuie decat sa nu faca nimic. Dar ce se invaþa mai greu decat liniºtea?
* Nimic nu seamana cu nimic. Nu exista de la facerea lumii doua mere identice, nici doua versuri in istoria poeziei la fel.

* „Fiecare din noi paraseºte viaþa cu sentimentul ca abia s-a nascut“, spune Epicur, fiecare din noi paraseºte scrisul cu sentimentul ca abia a invaþat sa scrie. Daca ai sentimentul ca ai terminat de invaþat, inseamna ca nici n-ai inceput inca.
* Inteligenþa nu e materialul cel mai indicat pentru a face din el poezie. E adevarat, insa, ca poate inlocui cu destul succes materiale nu mai scumpe, ci mai rare. Perlele false sunt la fel de frumoase ca ºi cele adevarate, sunt doar mai uºoare. Durerea cantareºte greu.
* Pe nici un drum nu se ajunge mai greu la þinta decat pe cararile batatorite de alþii.
* Cunosc ataþia scriitori inferiori propriilor lor opere, incat un om mai inalt decat pagina sa imi trezeºte respectul, chiar daca ii zaresc peste umeri aripile de umbra ale ratarii.
* Frumosul din arta trebuie sa semene frumosului din natura sa se nasca fara ideea ºi uneori fara ºansa de a putea fi vazut, admirat.
* Lacrima nu este importanta decat prin suferinþa care i-a dat naºtere. De aceea, probabil, nu se produc lacrimi sintetice.
* De la alþii poþi afla, cel mult, cum se scrie poezia, nu poþi afla de ce s-o scrii.

* Un vers ermetic trebuie sa conþina mai mult, nu mai puþin decat unul uºor inteligibil.
* Poezia poetului tanar: un lichid dornic sa ia forma unui vas care iºi cauta inca el insuºi forma.
* Din pacate, versurile seamana adesea epatantelor bijuterii moderne, valorand preþul lucraturii lor, nu al metalelor din care sunt lucrate.
* Despre sfaturile literare: Þin minte o anecdota dintr-un almanah de pe la , cu o gospodina care, respectand toate indicaþiile carþii de bucate, nu reuºea totuºi sa gateasca, pentru ca in carte nu scria ca trebuie aprins focul.
* Iluziile noastre s-au intors de atatea ori impotriva noastra,
incat am descoperit ca a prefera adevarul nu e numai mai cinstit, ci ºi mai comod.
* Nimeni nu ne obliga sa scriem. Cand o facem, o facem
intotdeauna pe propria noastra raspundere.
* Niciodata n-o sa inþelegem in ce masura un artist este opera naturii sau numai a sa insuºi, in ce masura un artist se naºte sau se creeaza singur. Ideea de a sta obligatoriu la masa de scris poate parea monstruoasa, ºi totuºi, atatea mari opere, daca nu toate, s-au scris in felul acesta. Intre
„romanul e nascut poet“ ºi Oda in metru antic stau manuscrisele eminesciene ºi creierul intunecat de epuizare al celui ce fusese copil in Ipoteºti.
* Poezia este ceea ce ramane dupa ce ai uitat tot ce-ai suferit.
* Nemurirea e de genul feminin se lasa atrasa de cei care o trateaza cu indiferenþa.

* De la un autor de literatura la o conºtiinþa creatoare este un drum infinit mai lung decat de la un analfabet la un autor de literatura.
* Nimeni nu va putea spune despre poezie mai mult decat poezia. Ea este asemenea realitaþii supreme despre care vorbeºte Lao Tzi: „Cine a cunoscut-o nu vorbeºte despre ea ºi cine vorbeºte despre ea n-a cunoscut-o“.
* Am privit intotdeauna rima ca pe un duºman al poeziei, un duºman periculos ºi stralucitor uneori, un duºman cenuºiu, uºor de ignorat altadata, un duºman considerat de toþi, chiar ºi de el insuºi, un prieten ºi, ceea ce e ºi mai greu de
inþeles, un duºman din cand in cand necesar.
* Aveþi toate calitaþile, nu va lipseºte decat curajul de a va teme de ele.
* Cuvintele sunt, poate, singurele fiinþe carora ingradirea le sporeºte frumuseþea ºi sensul.
* Orice poezie e neterminata atata timp cat mai gaseºte un cititor care sa ii adauge propria sa sensibilitate. Cel ce
indeplineºte jumatatea unui act artistic lansat in lume sa-ºi caute implinirea ºi implinit de atatea ori ºi in atatea feluri de cate ori ºi in cate feluri este inþeles. Sunt opere de arta care, aparute prea devreme, ºi-au aºteptat intregirea timp de secole, ºi opere de arta ale caror jumataþi de sfera se pierdusera inainte de naºterea lor. Marile poezii traiesc, ratacind imperfecte prin lume, pentru a fi implinite mereu mai perfect.
* Complicitatea in materie de poezie nu este mai mult decat o iluzie: suntem mereu de acord unii cu alþii, pentru ca obiectul acordului nostru este indefinibil ºi veºnicii pereþi care ne despart, transparenþi ca aripa fluturelui.

* N-am sa inþeleg niciodata daca poezia naºte misterul sau misterul naºte poezia.
* Exista ceva mai discutabil decat o capodopera? Exista ceva mai nesigur decat un talent? Exista ceva mai fragil decat un geniu? Cine s-ar mai extazia in faþa marii forþe a artei, daca ea n-ar avea curajul de a se expune de milenii, in fiecare clipa, infirmarii? Din fericire, valorile artistice nu se stabilesc prin ecuaþii. Cine vrea sa inþeleaga ceva nu cere certitudini, se mulþumeºte cu miracole.
* A fi liber nu este un drept care þi se acorda, ci un talent cu care te naºti, un talent care in literatura se confunda uneori chiar cu talentul literar.
* De nimic nu ma tem mai mult decat de maiestria care se descopera de la prima vedere ºi de retorica pe care nu o banuieºti de la inceput.
* Pentru un om de ºtiinþa orice lucru neinþeles este un lucru neinþeles inca, pentru un poet, orice lucru neinþeles este un binecuvantat mister. Deosebirea nu e de inteligenþa, ci de viziune.
* Indoiþi-va mereu ca ceea ce auziþi este muzica sferelor, dar nu va indoiþi niciodata ca muzica sferelor exista.
* Uneori, prea marea concentrare da impresia uscaciunii. Pe acest drum se poate muri, dar nu se poate ajunge decat in varf.
* In literatura, tema nu poate salva niciodata nimic, ea poate, cel mult, fi salvata.
* Ceea ce-i lipseºte talentului dumneavoastra pentru a exista cu adevarat este teama ca poate nu exista.
* Acolo unde nimic nu se spune, totul se sugereaza.

* Poezia trebuie sa fie mult mai aproape de viaþa ºi de moarte decat de literatura.
* Poezia se afla intotdeauna dincolo, nu dincoace de literatura.
* Sensibilitatea nu poþi s-o deprinzi, poþi, cel mult, sa te deprinzi cu ea.
* Poezia nu poate fi tradata de o alta iubire, ea poate fi tradata doar neiubind.
* Cuvintele n-au fost facute pentru a fi frumoase, ci pentru a fi bune conducatoare de gand.
* Risipita, raspandita la intamplare, frumuseþea poate parea superflua; pasarile prea multe se pot ºi ele demonetiza,
ºi nimic nu e mai zadarnic decat o inflaþie de pasari.
* O poezie filosofica nu este una in care se spun fraze filosofice, ci una in care acestora li se prefera tacerea.
* O metafora trebuie, pentru a exista, sa aiba o logica a ei. Poezia absurda nu e absurda decat din punctul de vedere al logicii prozei.
* Nu puneþi petale literare pe buza ranilor inca deschise, s-ar putea infecta.
* Liniºtea se poate, cu eforturi, invaþa, neliniºtea niciodata.
* In poezie, ca ºi in aviaþie, numai profanii cred ca poate sa se inalþe doar ceea ce e mai uºor decat aerul.
* Una dintre marile mele mandrii este aceea de a putea sa recunosc poezia oricat de ridicola ar fi haina sub care se ascunde.
* In materie de arta, ce e mai sigur decat o banuiala?

* Nimeni nu intreaba inainte de a banui raspunsul.
* Temeþi-va de echilibrul prea perfect dintre vorba ºi gand, nu uitaþi ca inefabilul se infiltreaza mai uºor prin crapaturile zidurilor poeziei.
* Sunt convinsa ca obiectivitatea nu este decat o subiectivitate care se ignora, cel mai adesea, din laºitate.
* Arta are nevoie de constrangere in aceeaºi masura in care are nevoie de libertate.
* Nu mi-e teama de cei pe care aº putea sa-i nedreptaþesc nepreþuindu-i destul, mi-e teama de cei in care crezand fara acoperire aº putea sa le sugerez un fals destin.
* Nu numai drumul spre iad, ci ºi cel spre poezie e pavat cu cele mai bune intenþii.
* Cu cat suferim mai mult, cu atat avem mai multa dreptate.
* Exista poeme a caror citire devine aproape o indiscreþie.
* Sa nu uitam, poezia nu e facuta de copii care seamana oamenilor mari, ci de oameni mari care seamana copiilor.
* Exista versuri nefacute pentru a fi publicate, avand farmecul hainelor prea vechi pentru a putea fi purtate pe strada, dar care, ponosite ºi roase, iþi dau, imbracandu-le in casa, caldura unui timp revolut.
* Poezia nu este o inºiruire de intamplari, ci o inºiruire de viziuni.
* Sensurile pana la tremur, tremuratoare pana la inefabil, inefabile pana la pierderea sensului, sunt poezii care ma
incanta ºi ma ingrijoreaza in egala masura atat de diafane
incat imi vine sa ma intreb uneori daca exista.

* Frumos, fara a incanta, dureros, fara a fi in stare sa
indurereze.
* Exista scriitori care, obsedaþi de categoriile morale, ajung, chiar daca n-ar vrea, in atingere cu politicul. Este o atingere uimita ºi dramatica, izvorata din contradicþia in virtutea careia artistul iºi este suficient sieºi „sfant trup ºi hrana sieºi“ deci independent de circumstanþe, ºi, in acelaºi timp, el este cel ce nu se poate impiedica sa sufere pentru toþi, sa fie, deci, dependent de durerea tuturor.
* Formele fixe ma sperie prin priceperea lor de a imbraca, adesea, in frumoase veºminte nimicul, prin perfidia de a crea uniforme incopciate savant in care sa se poata ascunde, cu ºanse egale, poezia sau neantul.
* Caligrafice ºi ingrijite, imi amintesc de versuri care au farmecul foilor ingalbenite, al florilor presate ºi al sentimentelor pastrate cu grija. Ele sunt cuminþi ºi bune, nu lumineaza, dar incalzesc.
* Incarcate de metafore ºi comparaþii, de epitete ºi hiperbole, de personificari, de toata cohorta figurilor de stil cat mai stralucitoare, cat mai neobiºnuite, iata niºte poezii care seamana unui castel de panza de paianjen, impodobit cu marmuri ºi stucaturi.
* Misterul nu e niciodata tulbure, el incepe intotdeauna dincolo, nu dincoace de limpezime. Nu intunericul e misterios, ci raza de lumina care-l subliniaza. Misterul poetic se afla
inotdeauna peste, nu sub inþelegerea medie. Poezia stranie, dificila, nu este aceea din care nu inþelegi nimic, ci aceea pe care nu o poþi inþelege definitiv. Straturile de cunoaºtere sunt numai succesivele interpretari posibile. Unei mari opere, epocile care trec peste ea ii adauga, o data cu fiecare noua explicaþie, inca un mister.

* Atatea intrebari la care nu poate raspunde decat timpul, cu marele lui cusur de a nu fi in stare sa dea raspunsuri decat trecand. Exegi monumentum nu este decat o forma a
indoielii lui Horaþiu.
* Poezia nu este un sport, o competiþie in care talentul, perseverenþa ºi norocul se amesteca pentru a desemna, in urma unei lupte cinstite, pe cel mai bun. In poezie, cel mai bun nu exista nu numai pentru ca nu exista regulile dupa care ar putea fi ales cel mai bun, ci pentru ca cei mai buni sunt cufundaþi in ei atat de adanc incat le ramane in lume numai tuiul inºelator al cuvintelor. Minunile nu pot fi comparate intre ele. E mai mare minunea transformarii unui dovleac in caleaºca de aur sau minunea covorului fermecat?
Schimbarea apei in vin sau invierea din morþi? Odata trecut hotarul supranaturalului, nu mai conteaza decat faptul ca suntem dincolo de el.
* Ma tem de orgoliul de a vrea sa inþeleg prin intelect totul, pierzand astfel definitiv ceea ce nu poate fi inþeles prin intelect.
* Ma emoþioneaza numai rimele care imi lasa sentimentul ca imperecheaza cuvinte care s-au cunoscut intr-o alta viaþa.
* A considera poezia un vas, o forma, o imbracaminte, o podoaba numai, menita sa prezinte in lume cat mai bogat, cat mai atractiv, cat mai convingator un sens sau altul
inseamna a nu inþelege nimic. Poezia nu este forma, ci jertfire a formei pana la ramanerea sensului singur. Poetul nu este bijutierul capabil sa execute odoare din aurul clientului, ci regele blestemat sa prefaca ceea ce atinge in aur. Daca Midas
invaþa sau nu meseria de bijutier, este mai puþin important.

* Toþi avem talent, dar talentul nu este decat un mijloc de tracþiune cu care unii transporta diamant, alþii carbune,
ºi atat de mulþi materiale sintetice.
* O poezie limpede, limpede ºi atat de transparenta, incat se insinueaza uneori banuiala ca nici nu exista.
* Elocvenþa poeziei nu se masoara prin cuvinte, ci prin liniºtea dintre ele.
* Cuvintele pe care un mare poet le-a atins raman, decenii
ºi uneori secole la rand, arse de atingerea lui, neintrebuinþabile.
* Nu e greu sa fii nou, e greu sa fii etern.