G. Calinescu k1d6ds

Cu Enigma Otiliei, romanul aparut ? la Cultura
Na\ionala, dupa ce cu ca\iva ani mai ?ainte publicase Cartea nun\ii =i placheta de Poesii, G. Calinescu =i afla un loc bine precizat printre prozatorii =i poe\ii din epoca interbelica. Nu mai pu\in celebru va fi =i va ram?e criticul =i istoricul literar,
?cep?d cu anul , c?d ? aparea excep\ionala Via\a a lui
Mihai Eminescu =i sf?=ind cu monumentala Istorie a literaturii rom?e de la origini p?a ? prezent (). Profesorul G. Ca linescu, este necesar sa subliniem, ne apare astfel — performan\a unica ? ?treaga noastra literatura — egal de valoros, at? ca beletrist propriu-zis, c? =i ca teoretician =i critic literar. De altminteri, lucrul se =tie =i nu mai este necesara nici un fel de argumentare, criticul =i istoricul literar — fie ? Via\a lui Mihai
Eminescu, fie ? Via\a lui Ion Creanga, fie ? Istoria literaturii...
?ortretizeaza , face caracterologie =i compune descrieri care pot rivaliza, prin arta, cu beletristica de cea mai ?alta clasa.
Contrar celor afirmate de Titu Maiorescu, la vremea lui, G. Ca linescu nu gase=te nici o nepotrivire ?tre meseria de critic =i aceea de romancier, de poet sau dramaturg. Ba dimpotriva, exemple ilustre, ?cep?d cu cel al lui Dante, arata cu prisosin\a ca numai un critic ?cercat ?tr-ale beletristicii poate oferi
?credere ? judeca\ile pe care le emite asupra altora. Ideea este pe c? de justa, pe tot at? de simpla ? formularea ei: numai un me=ter, c? de c? iscusit =i experimentat, se poate pronun\a asupra calita\ii lucrului ie=it din m?a insului din aceea=i breasla.
Intr-un articol publicat ? Adevarul literar =i artistic din , intitulat C?eva cuvinte despre roman, G. Calinescu indica =ase scheme epice potrivite pentru aceasta specie:
) Istoria t?arului care vrea sa patrunda cu orice chip ? via\a, subordon?d toate afec\iunile acestei pasiuni: ambi\iosul plat, comun;

) Istoria ambi\iosului idealist, ? stare de toate ?fr?gerile pentru glorie, put?d oscila ?tre ratare, grandilocven\a =i geniul posac; )
Istoria femeii nesatisfacute, caz?d la maturitate ? dezordinea pasiunii romantice; ) Istoria barbatului matur plictisit de casnicie, distrug?du-=i via\a =i familia ? experien\e erotice tardive; ) Istoria barbatului sau a femeii care, neizbuti\i ei ?=i=i ? via\a, =i revarsa energiile asupra copiilor, devenind personaje odioase pentru al\ii =i apasatoare pentru propria lor progenitura; ) Istoria incapacita\ii de adaptare, care nu duce la lirism, ca ? nuvelistica noastra, ci la invidie.“
Coment?d schemele propuse de G. Calinescu, Al. Piru gasea personajele clasice corespunzatoare, respectiv: . Rastignac,
Lucien de Rubempr , Julien Sorel; . Cousin Pons, C?ar
Birotteau, Balthasar Cla·; . Madame Bovary; . Baronul Hulot;
. P?e Goriot, Grandet; . Cousine Bette. In chipul acesta, cum prea bine se vede, balzacianismul precumpane=te ? concep\ia lui Calinescu despre roman (lucrul se cunoa=te destul de bine =i din polemica amicala pe care a purtat-o cu Camil Petrescu ? jurul no\iunii de roman), nu neaparat ca ·etoda — spre a-i respecta liniile generale ale demonstra\iei —, ci ca mod de a g?di problema ? str?sa legatura cu practica.
In Enigma Otiliei se poate constata combinarea a doua din cele =ase scheme epice aratate mai sus: de o parte, cazul t?arului Felix Sima, analizat la momentul unei crize erotice trecatoare — iubirea pentru Otilia — , ?ainte de a-=i croi un drum ferm ? cariera; de alta parte, istoria unei mo=teniri, tribula\iile clanului Tulea, care p?de=te moartea zg?citului
Costache Giurgiuveanu. Averea batr?ului, const?d aproape numai din bani lichizi, va reveni celui mai vigilent dintre ei, lui
Stanica Ra\iu. Otilia, la v?sta incertitudinilor adolescentine, se va ?so\i cu un barbat mai ? v?sta, mo=ierul Pascalopol, iar Felix =i va urma o traiectorie a vie\ii de mai ?ainte g?dita.
Contrar ·odernilor de ultima ora, care considera ca ? ro man se poate pune orice =i, mai ales, oricum, ? totala dezordine
(biografii, fantastic, onirisme, eseuri, parabole etc.), Enigma
Otiliei se constituie ritmic, din episoade savant calculate ca
?tindere narativa =i ca putere de cuprindere a mediului pus ? studiu. Imagina\ia nu-i lipse=te deloc romancierului, ?sa ea este strunita, zagazuita ? tipare atent controlate, cu pastrarea unei ·asuri ? toate compartimentele ansamblului compozi\ional.
Mai importanta dec? compozi\ia este galeria tipologica din
Enigma Otiliei, realizata cu o for\a rar ?t?nita printre contemporani. Mo= Costache este zg?citul maniac, bolnav nu numai trupe=te, ci =i suflete=te, egoist p?a la absurd, ca to\i avarii, dar cu o licarire de umanitate totu=i, ? sensul ca pe
Otilia, ?upila lui, ar dori s-o ?fieze, sa-i lase mo=tenirea, fara a se putea hotar sa duca p?a la capat gestul. Aglaie, sora sa, are un caracter asemanator, cu deosebirea ca, saraca fiind, e mai agresiva, autoritara la adresa copiilor =i a so\ului, crez?du-se cu totul ?drepta\ita a-=i mo=teni fratele. Aurica, fiica ei, este tipul fetei batr?e, ura\ita de at?a a=teptare a unei partide convenabile, virtuoasa numai prin for\a
?prejurarilor, invidioasa =i b?fitoare ?tru c? o prive=te pe
Otilia, ? care vede o stricata =i o concurenta de a doua genera\ie. Titi, fratele ei, este arieratul mintal, prea mult alintat de parin\i, patronat tot timpul de mama, cazut ? monoma nia copierii de car\i po=tale ilustrate. Simion Tulea, so\ul
Aglaiei, verifica ereditatea fiului, principala lui preocupare fiind cusutul la gherghef, la care se adauga — manifestare a senilita\ii ? plan fiziologic — o pofta de m?care cu totul anormala: — M?ca\i — ?demna Simion pe Aurica =i pe Titi
—, m?ca\i, m?carea este elixirul vie\ii! =i el ?su=i ?ghi\ea cu lacomie, v??d ? gura buca\i mari de p?ne =i =terg?d cu miez ultimele resturi de sos din farfurii . Mai presus dec? oricare alt personaj din roman, magistral este realizat Stanica Ra\iu.
Avocat fara procese, traind din expediente, inteligent =i abil peste orice prevederi, ? lipsa altor preocupari el este cel mai mare demagog al sentimentului burghez de familie — cum observa Ov. S. Crohmalniceanu — un Ca\avencu de la ?ceputul secolului al XX-ea pentru care „\ari=oara s-a redus la so\ia sa
Olimpia, o femeie apatica =i lipsita de orice personalitate,
=tearsa; la socri, cumna\i =i mai ales la unchiul prin alian\a
Costache, pentru care afi=eaza zgomotos o mare slabiciune. De c?e ori se anun\a un atac de apoplexie, Stanica rasare ca din pam?t, aduce c?e un medic, eventual chiar preotul, ? casa din strada Antim, ?pra=tie cuvinte de m?g?ere =i de curaj,
? dreapta =i ? st?ga, organizeaza, ? momentele de relaxare, mici distrac\ii, cum ar fi jocul de car\i, face mai cu seama mare caz de iubire pentru so\ie =i deplora zgomotos ?prejurarea de a nu-i fi dat copii viabili. Insul nu este neaparat odios, cum ne-am a=tepta — =i aici sta marele tact al romancierului — ? afara poate de scena ? care e pus sa smulga de sub perna muribundului pachetul cu bani. Intr-un fel, verva lui, prezentabilitatea, inteligen\a deosebit de prompta, volubilitatea de om ·ormal (fiindca, ? afara de Felix, de Otilia =i de
Pascalopol, to\i ceilal\i sunt ·normali ), anume observa\ii de bun-sim\, cuceresc p?a la un punct destul de ?aintat. Cu multa dreptate, pe Felix ? face sa ?\eleaga cam ? ce ar consta
·nigma Otiliei, ?clinata sa se apropie mai mult de Pascalopol dec? de d?sul: a=a sunt fetele; ? preajma v?stei de — de ani, cauta ocrotire pe l?ga un barbat mai matur, dar dincolo de — ?clina spre tinerii de de ani. Ca =i Dom’ Petrescu din Cartea nun\ii — un roman juvenil, frumos, fermecator scris, dar fara ad?cimea Enigmei — Stanica se crede capabil a critica inexisten\a valorilor ? cultura rom?easca: ?a dam, ceara ma-sii, un Eminescu! , exclama el la un moment dat, comic, desigur, dar nu fara ?drepta\ire de fond. Singur se declara profund: „— He, he, Stanica e profund, degeaba ?cerca\i dumneavoastra sa-l lua\i peste picior! . +i, ?tr-adevar, demagogia lui, at? de plina de via\a, capacitatea de a se adapta la ?prejurari, ?tr-un chip cu totul specific locului, asemeni unui Mitica al lui Caragiale, fac din Stanica o idee care transcende orice impresie de trivial, semnul marii arte neaparat.
C?d personajul se realizeaza mai pu\in prin comportament
— ceea ce nu e deloc cazul lui Stanica Ra\iu — arta romancierului sta ? portret. Iata portretul lui Mo= Costache, vazut prin ochii lui Felix, care confrunta amintirea unei vechi fotografii cu omule\ul aparut ? capul scarii din casa de pe strada Antim:
...Felix mergea ? ne=tire ?spre strada Arionoaiei, c?d, deodata, o imagine i se fixa ? minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit ? tonalitate cafenie spalacita ?fa\i=a un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminen\i =i cu buze groase, cu numai c?eva fire negre rare ? loc de musta\i. Aceasta fotografie, care se afla pe biroul tatalui sau, ? de=tepta ? minte, nu =tia de ce, ideea unui ho\ de copii mici. Insa era sigur ca fotografia reprezenta pe unchiul Costache.
Omule\ul de pe scara sc?\?toare, mult mai batr?, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie .
De tot interesul este calificativul ·oralmente , de unde deducem ca, macar pentru un moment, naratorul se substituie eroului sau =i face deduc\ii caracterologice din studierea fizionomiei umane. Avarul din casa de pe strada Antim,
·mule\ul batr? care ? ?t?pina, chelise de multa vreme, avea ochi exoftalmici, buzele groase =i musta\a din numai c?eva fire negre.
Iata =i portretul Aglaiei:
?ra o doamna cam de aceea=i v?sta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat bine ?tr-o coafura japoneza. Fa\a ? era galbicioasa, gura cu buzele sub\iri, acre, nasul ?covoiat =i acut, obrajii brazda\i de c?eva cute mari, acuz?d o slabire brusca. Ochii ? erau bulbuca\i ca =i ai batr?ului, cu care semana pu\in, =i avea de altfel aceea=i mi=care moale a pleoapelor. Era ?bracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cercule\e, str?sa la g? cu o mare agrafa de os =i sugrumata la mijloc cu un cordon de piele, ? care se vedea, prinsa de un lan\i=or, urechea unui cesule\ de aur.“
Modul de construc\ie a portretelor, prin observarea =i notarea foarte exacta a amanuntelor de ordin exterior, fiziognomic (fa\a
Aglaiei era ·albicioasa , buzele ?ub\iri =i ·cre , ·asul
?covoiat =i acut , ochii ·ulbuca\i o faceau sa semene
?truc?va cu fratele etc.), dar =i vestimentar (·luza de matase neagra cu numeroase cercule\e, str?sa la g? cu o mare agrafa de os , cum poarta femeile c?d ?cep sa ?batr?easca etc.) arata tendin\a romancierului de a scoate clasificari morale.
Procedeul este tipic balzacian, aminte=te de ·iziognomistul“
Lavater =i, mai ? general, de to\i arti=tii... latini, care deduc firea omului din ?fa\i=area lor exterioara. (Nu este deloc
?t?plator ca G. Calinescu a scris cu mare placere un studiu asupra lui Nicolae Filimon, primul nostru prozator ·alzacian , apreciat =i de E. Lovinescu c?d spusese: ?omanul rom?esc modern din brazda Ciocoilor vechi =i noi rasare ). Mai mult
?ca, descrierea casei din strada Antim este facuta spre a vorbi de personaje. C?eva fragmente de la ?ceputul romanului:
?asa avea un singur cat, a=ezat pe un scund parter-soclu, ale carui geamuri patrate erau acoperite cu h?tie translucida, imit?d un detaliu de catedrala. Partea de sus privea spre strada... Intr-adevar, u=a, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat =i descleiat de caldura sau ploaie =i bubos de vopsea cafenie, se ?tindea de la cele doua trepte de piatra... O scara de lemn cu doua sui=uri laterale forma un soi de piramida, ? v?ful careia un Hermes de ipsos, destul de gra\ios, o copie dupa un model clasic, \inea ? locul caduceului o lampa cu petrol cu glob de sticla ? chipul unui astru...“ pot fi comparate cu paginile care descriu intrarea ? pensiunea
Vauquer din P?e Goriot. Impresia de vetuste\e =i de potrivire a locuin\ei cu persoanele pe care ne a=teptam sa le vedem este aceea=i:
?a f?ade de la pension donne sur un jardinet, en sorte que la maison tombe angle droit sur la rue Neuve-Sainte-Genevi?e, où vous la voyez coup? dans sa profondeur. Le long de cette f?ade, entre la maison et le jardinet, r?ne un cailloutis en cuvette, large d’une toise, devant lequel est un all? sabl?... On entre dans cette all? par une porte b?arde, surmont? d’un ?riteau sur lequel est
?rit: MAISON VAUQUER, et dessous: Pension bourgeoise des deux sexes et autres etc.
Enigma Otiliei, alaturi de Bietul Ioanide, este poate cea mai solida opera ? proza a lui G. Calinescu, reprezent?d pentru mediul citadin de la ?ceputul secolului al XX-lea ceea ce reprezinta capodopera lui Rebreanu, Ion, pentru cel rural.
Valoarea romanului nu sta neaparat ? noutatea temei, ci, ca =i la Rebreanu, ? soliditatea construc\iei epice, ? puterea de reprezentare a vie\ii cu o maxima claritate =i mai ales prin suita caracterelor care se perinda prin fa\a cititorului cu o aparen\a de adevar halucinatorie.