n. 19 februarie 1876, Hobita, corn. Pestisani, jud. Gorj - m. 16 martie 1957, Paris. q7l10lj
In 1876 s-a nascut, in luna lui Faurar, B., cel care va fi creatorul unui nou univers de forme.
Un primar cu nume semnificativ, domnul Matei Zglobiu, inregistra:
"Din anulu una mie opt sute sapte deci si sase, luna Februariu, diua doua-deci si una ora noua de
C. Brancusi (Portrait d'une femme) dimineata, Actu de nastere a Iu Constandin de secsu barbatesc, nascut alaltaieri la casa parintilor sai din comuna Pestisani".
Nascut in zodia Pestilor, B. s-a numarat printre cei care cauta mereu forme si structuri noi. Viata lui a fost "un sir de miracole", cum singur si-a caracterizat-o.
A plecat de copil din satul natal. A facut studii stralucite, ajutat de prietenii din tara, intai la Scoala de Meserii din Craiova, apoi la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti si in sfarsit la Ecole Nationale des Beaux-Arts din Paris.
Refuza sa devina elevul lui Rodin, socotind ca "La umbra marilor copaci nimic nu poate creste" si se hotaraste sa-si croiasca propriul drum. S-ar fi putut cantona intr-o creatie de tip clasic, pe care temeinica pregatire academica i-o facea usor de realizat. Spirit de avangarda, B. nazuieste insa spre altceva, spre innoire.

Brancusi cauta in arta "o apropiere de Dumnezeu si o iluminare launtrica", socotind ca menirea artei este "sa te odihneasca si sa te inalte".
Crede ca "functia artistului este aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii si de a interpreta misterele universului" si de aceea va cauta primor¬dialitatea spiritului in intelepciunea milenara a folclorului romanesc.
Dupa cum releva Sergiu Al-George, gandirea sa plastica este dominata de simbolurile primare ale lumii - Oul, Pasarea, Cuplul, Stalpul, Poarta - legate si de reprezentari cosmogonice. Ideea ascen-sionalitatii transcedente, sugerata de stalpii rituali, se regaseste in obsesiva imagine a „Coloanei".
Considerat "parintele sculpturii moderne", B. a avut intuitii geniale, deschizand drumuri in numeroase domenii.
A fost precursorul integrarii operei de arta in spatiul ambiant (asa numitul environment), prin preocuparea sa constanta, materializata in ansamblul de la Targu-Jiu si magistral exprimata in atelierul sau parizian, unde prin stergerea hotarelor intre obiect si mediu a creat o unitate suprema.