Opera „Toma Alimos” este o balada populara pentru ca infatiseaza fapte si intamplari din trecut, la care participa eroi cu insusiri deosebite, supranaturale. Pentru ca personajul principal este un haiduc, este o balada haiduceasca. c1r5ro
Este o opera literara populara pentru ca a circulat pe cale orala de la o generatie la alta. Circuland oral, creatorii anonimi si-au adus partea lor de contributie la cizelarea operei, de aici numarul mare de variante care ii confera operei caracterul colectiv. Inca de la inceputuri, balada se canta cu diverse prilejuri si chiar se dansa, de aici caracterul ei sincretic. Personajul principal al baladei intruchipeaza cele mai alese trasaturi ale poporului nostru: frumusete fizica si morala, ospitalitate, spirit de dreptate, dragoste fata de natura.
Motivele acestei opere sunt si ele de origine populara: motivul singuratatii, dorinta de un prieten cu care sa iti impartasesti bucuriile si necazurile, legatura cu natura, dragoste si pretuire pentru cal, pedepsirea ucigasului, motivul testamentului, dorinta eroului ca, dupa moarte sa ramana in mijlocul naturii.
Ca in orice opera populara, evenimentele sunt prezentate in mod gradat. Toma este prezentat din momentul in care, in codru, se odihneste alaturi de murg, si pana in momentul cand moare. Ducand o existenta singuratica, haiducul isi doreste un prieten cu care sa inchine „vinul din burdusel” pentru ca murgul e „vita muta”, armele sunt „fiare reci”, ramanandu-i numai codrul. Momentul sau de tihna este intrerupt de aparitia boierului Manea, „stapanul mosiilor”, care pentru niste pretinse daune ii cere drept vama calul. Pentru Toma, despartirea de tovarasul sau de haiducie este imposibila, si de aceea el il roaga pe Manea sa inchine vinul din burdusel, si dupa aceea sa discute in liniste. Acesta se preface ca ia plosca, si, cu mana cealalta, il injunghie miseleste si fuge ca un las. Cu ultimele-i puteri, Toma isi roaga murgul sa il duca „ca vantul si ca gandul” ca sa il pedepseasca pe cel care i-a curmat zilele. Ajutat de murg, Toma ii taie capul lui Manea, insa simte ca si de el se apropie moartea. El roaga murgul sa il ingroape in mijlocul naturii iubite iar el sa se duca si sa ramana alaturi de tovarasul sau de haiducie, „un tanar sprancenat, si cu semne de varsat”. O alta trasatura acestei creatii literare populare, prezenta si in alte opere, este imbinarea mestesugita a celor trei moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrierea.

Tot de factura populara sunt si cuvintele: „d-alei”, „savai” cat si a formelor diminutivale: „fratiorii”, „dragute”, „burdusel”, „frumusel”. O expresivitate si o bogatie de sensuri deosebita o da folosirea verbelor la inceput si la sfarsit la modul indicativ imperfect si la conditional-optativ in mijloc. Frumusetea baladei mai este data si de folosirea epitetelor, comparatiilor, personificarilor, dar si de faptul ca intamplarile reale se impletesc armonios cu cele fantastice. Prin intregul ei continut, balada „Toma Alimos” ramane ca una din cele mai frumoase creatii ale literaturii populare romanesti.