1891 21 octombrie S-a nascut, la Braila, Dumitru Panaitescu, ce va fi consacrat in literatura romana sub pseudonimul Perpessicius. q9n14nz
Era al doilea fiu al lui Stefan Panait, muncitor, originar din
Ianina, si al Elisabetei Panait, nascuta Daraban, originara din
Cucora (Putna).
1898 Este inscris in clasa intai la scoala primara nr. 4 din Braila.
1902 Absolvind scoala primara, devine elev al liceului “Nicolae Balcescu” din orasul natal.
1907 Incepand din acest an si pana la terminarea liceului conduce, in calitate de secretar general, societatea culturala “Avantul”, a elevilor de la liceul “Nicolae Balcescu”.
1909 In timpul verii, petrecandu-si vacanta la manastirea Agapia, il cunoaste pe Titu Dinu, eminent student al lui Ovid Densusianu, la Facultatea de litere din Bucuresti. Intemeiaza impreuna o fru moasa si trainica prietenie, Titu Dinu introducandu-l pe Perpes sicius in sonoritatile captivante ale poetilor simbolisti.
1910 Absolveste liceul “Nicolae Balcescu” din Braila. Entuziasmat de poezia noua, simbolista, in plina eflorescenta in acea vreme, sustine, la bacalaureat, o disertatie despre Ion Minulescu, ale carui Romante pentru mai tarziu, aparute cu putin timp in urma, ii provocasera o vie emotie.
Devine student al Facultatii de litere din Bucuresti, la sectia de filologie moderna.
In primul an de facultate, pentru a-si asigura existenta, ocupa postul de pedagog supranumerar la pensionul Schewitz-Thieren, obligatia sa principala, aici, fiind aceea de a imparti elevilor mancarea.
Audiaza cursurile lui Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, Ion Bianu,
Ion Bogdan, Mihail Dragomirescu.
1911 Isi face debutul publicistic cu schita Omida — Din lumea celor care se tarasc, o replica la volumul Din lumea celor cari nu cuvanta al lui Emil Garleanu. Schita, semnata cu pseudonimul Victor
Pribeagu, a aparut in revista braileana “Flori de camp”, nr. 5, din 20 iulie 1911.
1912 In anul al treilea de facultate, in urma unui concurs, primeste o bursa lunara, iar cu sprijinul si recomandarea lui Ion Bianu, care facuse parte din comisia examinatorie si fusese impresionat de pregatirea temeinica a studentului sau, devine meditatorul nepotilor lui Ion Ghica.
1913 Debuteaza ca poet, cu poezia Reminiscenta, in revista “Versuri si proza” a lui I. M. Rascu, in nr. 7—8 din aprilie 1913, semnata cu pseudonimul D. Pandara, un fel de anagrama compusa din initiala prenumelui sau si din inceputul numelui de familie al tatalui,
Pan(ait), si al mamei sale Dara(ban).
1914 Cu putin timp inainte de terminarea studiilor universitare se casatoreste cu Alice Paleologu, colega de facultate.
1915 Luandu-si licenta in litere, obtine mai intai un post de functionar la Biblioteca Academiei, lucrand la intocmirea catalogului, sub conducerea eminentului bibliograf Al. Sadi-Ionescu.
Intra in scoala de ofiteri de rezerva din Dealul Spirei. Dupa obti nerea gradului de sublocotenent, este repartizat la Regimentul
38 infanterie, din Braila. In revista “Cronica”, a lui Tudor Arghezi si Gala Galaction, in nr. 46, din 26 decembrie 1915, publica poezia
Ad provinciales, meum in Gretchen amorem, spernentes, semnand pentru prima data cu pseudonimul Perpessicius.
1916 Publica poezia Miriapodul, in revista “Versuri si proza”, nr. 13, din 23 iulie 1916.
La intrarea Romaniei in razboi, e trimis, cu Regimentul 38 infan terie, pe frontul de sud, in Dobrogea, participand efectiv la lupte.
La 13 octombrie 1916 cade ranit grav, la mana dreapta, pe dealul
Muratan. Transportat din spital in spital, ajunge la Botosani, unde medicul francez Dufrèche ii salveaza mana de la amputare, prin rezectia cotului.
1918 In revista “Arena”, scoasa la Iasi de Demostene Botez, Ion Vinea,
N. Porsenna si Alfred Hefter-Hidalgo, in nr. 81, din 30 mai 1918, publica bucata in proza Veninul, un fragment din proiecuatul sau roman, Fatma sau focul de paie.
Intors la Bucuresti, dupa terminarea primului razboi mondial, scoate, impreuna cu Dragos Protopopescu si Scarlat Struteanu, intre 10 noiembrie 1918 si 1 martie 1919, revista “Letopiseti”, in paginile careia au colaborat Tudor Vianu, Ion Pillat, Ion Marin
Sadoveanu, Camil Petrescu, Demostene Botez, Ion Minulescu.
Aici, Perpessicius incepe sa publice ciclul de poezii Inscriptii pe un scut si o targa, izvorate din propria sa experienta din timpul razboiului, poezii ce vor alcatui primul sau volum, Scut si targa, aparut in 1926. Pentru a-i omagia pe cei doi directori ai revistei
“Cronica”, Tudor Arghezi si Gala Galaction, care ii girasera intra rea in literatura, Perpessicius le dedica doua din poeziile ciclului
Inscriptii pe un scut si o targa, si anume Flora stelelor polare lui
Gala Galaction si Gravura de pe calendar lui Tudor Arghezi.
Gestul poetului avea insa o semnificatie mult mai mare decat aceea a unui simplu omagiu de recunostinta. In acel moment,
Tudor Arghezi si Gala Galaction, impreuna cu Ioan Slavici si alti ziaristi, erau acuzati si implicati, fara temei, intr-un proces de filogermanism, ceea ce atrasese asupra lor injuriile demagogice chiar ale acelora care se facusera vinovati de dezastrele din timpul razboiului. Dedicarea celor doua poezii, in mod public, lui Tudor
Arghezi si Gala Galaction, avea semnificatia unui act de solidarita te si de justitie sociala.
1919 Isi ia examenul de capacitate, ca profesor de limba si literatura romana, tinand in fata elevilor, in randul carora se afla si viitorul critic Pompiliu Constantinescu, o lectie despre Penes Curcanul de Vasile Alecsandri, asistat de Petre V. Hanes, delegatul Seminaru lui Pedagogic.
In toamna este numit, la alegerea sa, profesor la liceul “Moise
Nicoara“ din Arad, nou infiintat. Venirea sa in acest oras era determinata de dorinta de a contribui la raspandirea culturii si constiintei nationale in Transilvania, reintregita la pamantul patriei.
5 ocombrie La festivitatea de deschidere a liceului “Moise Nicoara” rosteste discursul inaugural.
In cadrul liceului, sprijina activ si conduce, in calitate de presedinte onorific, societatea de lectura a elevilor “Ion Rusu Sirianu”.
Inaugureaza, in ziarul “Romanul” din Arad, rubrica Saptamana bibliografica, proiectata a fi “un indreptar al cetitului romanesc”.
Colaboreaza la “Sburatorul” lui E. Lovinescu.
1920 1 ianuarie Este transferat de la Arad la liceul militar din Targu Mures.
1 septembrie Este numit profesor de romana si franceza la Scoala normala de baieti din Braila.
1921 Colaboreaza la “Gandirea”.
1922 Se transfera la Bucuresti, ca profesor la diferite gimnazii si licee comerciale.
Colaboreaza la “Cugetul romanesc”, “Flacara” si “Nazuinta” din
Craiova.
1923 Il secondeaza pe Emanoil Bucuta in dirijarea si redactarea “Buleti nului cartii”.
Isi incepe activitatea de cronicar literar la revista “Spre ziua”, scoasa de Felix Aderca, intre 11 martie si 29 aprilie 1923.
1924 Colaboreaza la revista lui Camil Petrescu, “Saptamana muncii intelectuale si artistice”, si la “Miscarea literara” a lui Liviu
Rebreanu.
1925 Apare primul volum din Antologia poetilor de azi, alcatuit impreu na cu Ion Pillat.
Tipareste, la Arad, volumul Repertoriu critic.
Colaboreaza la revista “Salonul literar”, scoasa de Al. T. Stamatiad la Arad.
Redacteaza “Jertfa neamului”, organul bilunar al Asociatiei gene rale a invalizilor de razboi.
Preia conducerea “Universului literar”, incepand din ultima sap tamana a anului 1925 si pana in ultimul trimestru al anului
1927.
1926 Tipareste primul sau volum de versuri, Scut si targa. Isi incepe colaborarea la revista “Viata literara”.
1927 Dupa ce inceteaza de a dirija “Universul literar”, cedandu-i locul lui Camil Petrescu, intra in redactia ziarului “Cuvantul”, unde, timp de aproape sapte ani, detine permanent rubrica de Mentiuni critice.
1929 Devine titularul catedrei de limba si literatura romana de la liceul
“Matei Basarab” din Bucuresti, unde va functiona pana in 1951.
Isi incepe colaborarea la Radio, la numai cateva luni de la infiintarea postului national de emisie, care a avut loc la 1 no iembrie 1928.
Publica in revista “Hanul samariteanului”.
1930 Prefateaza volumul de poezii Quasi de D. Iacobescu.
1932 Publica cel de al doilea volum de versuri, Itinerar sentimental.
1933 Luand initiativa de a tipari o editie integrala a operei lui Eminescu, editorul Ciornei incredinteaza aceasta nobila misiune lui Perpes sicius.
La sfarsitul anului, cand ziarul “Cuvantul” isi schimba orienta rea, deviind intr-o atitudine de extrema dreapta, Perpessicius, in semn de categoric dezacord, paraseste redactia ziarului, incetea za definitiv de a mai colabora in paginile lui.
1934 De la inceputul anului si pana in 1938 isi exercita profesiunea de critic la Radio, asigurand rubricile permanente Viata cartilor si Carti noi.
Publica volumul al doilea de Mentiuni critice.
1936 Apare volumul al III-lea de Mentiuni critice.
Tipareste editia Opere de Mateiu I. Caragiale, cu prefata, note si variante.
1937 Intrand in conflict cu editorul Ciornei, care urmarea un scop strict comercial, ii restituie intreaga suma primita, pana atunci ca onorariu, si transfera editia critica a operei lui Eminescu la
Editura Fundatiilor.
1938 Publica volumul al IV-lea de Mentiuni critice.
Tipareste volumul De la Chateaubriand la Mallarmé, subintitulat
“antologie de critica literara franceza“ (traducere si note).
Colaboreaza la revista “Romania”, condusa de Cezar Petrescu.
1939 Cu prilejul semicentenarului mortii lui Eminescu, vede lumina tiparului primul volum al monumentalei editii critice de Opere, ingrijita de Perpessicius.
1940 Publica volumul Dictando divers.
Colaboreaza la “Actiunea”.
Obtine Premiul national pentru literatura.
Revista “Romania”, din 7 iunie 1940, ii inchina o pagina omagiala, reunind aprecierile unor reprezentativi scriitori, critici si istorici literari ai epocii din diferite generatii, precum Liviu Rebreanu,
Al. Rosetti, Vladimir Streinu, Serban Cioculescu, Eugen Jebelea nu, Pompiliu Constantinescu, Radu Boureanu.
1942 Apare volumul al II-lea al editiei critice Opere de M. Eminescu.
1944 Se tipareste cel de al III-lea volum al editiei critice Opere de M.
Eminescu.
Publica volumul Jurnal de lector completat cu Eminesciana.
1945 Colaboreaza la ziarul “Victoria” al lui N. D. Cocea, la revista
“Lumea”, condusa de G. Calinescu, la “Jurnalul de dimineata”.
1946 Apare volumul al V-lea de Mentiuni critice.
1948 Este ales membru corespondent al Academiei.
Face parte din comitetul de directie al revistei “Viata romaneasca”.
1951 Este numit sef de sectie la Institutul de istorie literara si folclor al Academiei.
1952 Tipareste volumul al IV-lea din editia critica a Operelor lui M.
Eminescu.
Prefateaza volumul Insemnare a calatoriei mele de Dinicu Golescu.
1954 Laureat al Premiului de Stat pentru editarea Operelor lui M.
Eminescu.
1955 Este ales membru titular al Academiei.
1957 Este numit director general al Bibliotecii Academiei. Tipareste volumul Mentiuni de istoriografie literara si folclor.
Pune bazele Muzeului Literaturii Romane, in calitate de director.
1958 Apare volumul al V-lea din editia critica a Operelor lui M. Emi nescu.
1961 Tipareste volumul Alte mentiuni de istoriografie literara si folclor.
1963 Publica al VI-lea volum din editia critica Opere de M. Eminescu.
1964 Tipareste volumul Alte mentiuni de istoriografie literara si folc lor (II).
In colectia “Scriitori romani” a Editurii pentru literatura publica primele doua volume de Opere alese de M. Eminescu.
1965 Apa re al t relea volum de Opere alese de M. Eminescu. Retipareste operele lui Mateiu I. Cargiale, in colectia “Biblioteca pentru toti”, cu o noua prefata si un tabel cronologic.
1966 Tipareste primul volum al editiei de Opere.
Este sarbatorit cu prilejul implinirii varstei de 75 de ani.
1967 Se editeaza al treilea volum din Alte mentiuni de istoriografie literara si folclor.
1968 Colaboreaza la “Gazeta literara”.
1970 Apare volumul Memorial de ziaristica.
Intemeiaza si conduce revista “Manuscriptum”, a Muzeului
Literaturii Romane.
1971 Se publica volumul Lecturi intermitente.
29 martie Se stinge din viata Perpessicius.