Poezia „Pasa Hassan” se inscrie in categoria operelor poetului
ardelean care evoc personalitati si evenimente istorice deosebite si a fost
publicata in 1904. k3z22zp
Inspirata din opera lui Nicolae Balcescu, capitolul „Calugareni”,
balada culta „Pasa Hassan” evoca artistic o secventa a bataliei
de la Calugareni (1595), in care ostirea romana, condusa de Mihai Viteazu,
a invins armata otomana, aflata sub conducerea lui Sinan Pasa.
Poetul imagineaza in aceasta poezie, scena in care Mihai Viteazu, cautand
pe Sinan, il gaseste pe Hasan-Pasa, se ia dupa el dornic de „a da
piept la piept”.
Balada este o creatie epica in versuri, in care este povestita o intamplare
neobisnuita, la care participa cateva personaje care se confrunta si care
prin comportament impresioneaza puternic.
Poezia „Pasa Hassan este o opera literara culta, deoarece are autor cunoscut,
si este o balada istorica, pentru ca infatiseaza o intamplare
neobisnuita din trecutul nostru istoric, la care participa personaje cu insusiri
iesite din comun.
In ciuda aparentelor, intre titlul baladei si continutul, este o
deplina concordanta. Portretul domnitorului roman nu este infatisat
direct, ci se contureaza din impresiile pe care le produc faptele sale asupra
conducatorului turc, Pasa Hassan. Chiar si miscarea armatei romane, conduse
de Mihai Viteazu este prezentata prin ochii pasei. Procedeul de a prezenta personajul
prin prisma adversarului este evident din prima strofa: „Pe Voda-l zareste
calare trecand” … „Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand/
Ostirea romana.
Fiind o opera epica, momentele subiectului se inlantuie, si tensiunea
creste pana in penultima strofa, cand Hassan ajunge la taberele
turcesti.
Expozitiunea -; Poezia incepe cu imaginea domnitorului roman,
care imparte groaza si moarte printre pagani. El trece printre dusmani
„cu fulgeru-n mana”, facand „carare”.
Descrierea haosului ce domneste in armata otomana are rolul de a evidentia vitejia
romanilor. Ritmul alert este dat de folosirea unor verbe semnificative:
rup, salta, cade, se-nchina. Tabloul este panoramic si plin de dinamism. Imaginile
vizuale si de miscare se succed cu repeziciune, iar vuietul (imagine auditiva),
creeaza impresia de sfarsit de lume. Imaginea dezastrului ostirii otomane
este relatata prin metafora hiperbolizata “Cade-n mocirla un val dupa
val”.
Primele doua strofe ale baladei ilustreaza imaginea grandioasa a luptei romanilor,
condusi de Mihai Viteazu, a carui maretie domina.
Atmosfera de balada este creata cu ajutorul figurilor de stil hiperbolate (se-ndeas
cu vuiet curgand), metafora (cu fulgeru-n mana), asociata cu epitetul
“turcimea-n vrajbita”, subliniaza vitejia romanilor. Folosirea
verbelor la gerunziu sugereaza ritmul inclestarii celor doua armate. Aici
remarcam si prezenta aliteratiilor cu z, r, o.
In strofa a treia prespectiva luptei se ingusteaza, si atentia este indreptata
spre Hassan, care sta departe de lupta.
Daca miscarile celor doua osti constituie expozitiunea operei, intriga, realizata
in urmatoarele trei strofe, este data de aparitia voievodului roman in
prejma pasei. Trasaturile scoase in evidenta sunt curajul si dorinta de
a-i invinge pe turci. El se misca precum “lupul intre oi”,
comparatie care reliefeaza maretia domnitorului, care este inzestrat cu
insusiri exceptionale.
Mirarea lui Hassan redata prin metafora “E negru pamant” nu
cunoaste margini, iar spaima incolteste in sufletul pasei, care
este in continuare cuprins de vitejia si curajul voievodului, subliniaza
prin verbele de miscare: “alearga”, „imprastie”,
“cutremura”, “vine”, si prin epitetul navala “nebuna”.
Imaginea impresionanta a lui Mihai Vitezu prinde contur in ultimele doua
versuri ale acestei strofe “El vine spre pasa: e groaza si vai / Ca vine
furtuna”.
Desfasurarea actiunii, cuprinsa in urmatoarele trei strofe, reda adresarea directa
a voievodului catre pasa si infatiseaza atitudinea turcului si reactiile
sale in fata unei posibile confruntari. Frica il determina pe Hassan sa-l
vada pe Mihai in proportii hiperbolice: “Salbaticul voda-i un munte”.
Prezentarea lui Mihai Vitezu este perceputa nu numai vizual, ci si auditiv de
catre pasa, sugerata prin aliteratia “Zalele-I zuruie crunte”. La
provocarea directa a domnitorului roman, groaza turcului sporeste si „zboara
soimeste” -; epitet verbal incarcat cu ironie.
Urmatoarele doua strofe (a-X-a si a-XI-a) constituie punctul culminant.
Hassan ajunge in culmea disperarii. Expresiile populare “de groaza
pieirii batut” si “mananca pamant” releva atat
disperarea personajului, dar si ironia autorului. Si in penultima strofa,
portretul sau fizic este o oglinda a starii de spirit. Din pricina fricii, “Ii
dardaie dintii”, dar ajuns aproape de tabere, este ajutat
de spahii care se grabesc “Sa-i deie scapare”.
Cele doua personaje ale baladei sunt constituite in antiteza. Ea scoate in
evidenta trasaturi antagonice: curajul domnitorului roman si frica pasei,
spiritul de sacrificiu al voievodului si lasitatea conducatorului turc.
Aura legendara a eroului, prezentarea lui in antiteza cu adversarul sau,
imbinarea elementelor reale cu cele fabuloase, hiperbolizarea personajelor
si a faptelor lor, ca si punerea acestora in situatii exceptionale, incadreaza
opera “Pasa Hassan” de George Cosbuc in specia literara -;
balada culta.
Fiind o balada cuta, se remarca prin varietatea procedeelor artistice folosite.
Pentru a reda culoarea epocii, poetul foloseste arhaisme, iar prin inversiuni
se evidentiaza caracteristici ale unor fapte sau personaje.
Limbajul este presarat cu expresii populare, deosebit de sugestive, iar folosirea
verbelor la prezent aduce evenimentul in actualitate, evidentiind dragostea
pentru patrie, pentru popor a poetului.
Poezia este alcatuita din douasprezece strofe, fiecare avand cate
sase versuri, ultimul mai scurt. Primele cinci versuri au masura de 9-11 silabe,
ultimul de sase silabe. Rima este alcatuita dupa schema abbaab, iar ritmul este
amhibrahic.
