Zaharia Trahanache u2g5gb
Este “prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului scolar, comitetului agricol, si a altor comitete si comitii” se bucura de o veche si solida autoritate, de prestigu recunoscut chiar si in opozitie”am tinut la dumneata ca la capul judetului nostru”(Catavencu). “Venerabilul neica Zaharia” este “stalpul” local al partidului de guvenamant, edsi sustine ideea integritatii morale a societatii, practica inselaciunea atat in familia sa cat si sef al partidului, falsificand listele cu alegatori. Atunci cand prestigiul si reputatia lui sunt in pericol, constata ”A, ce corupta societate, nu mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mia e nimic: enteresul si iar enteresul”. Ambitia politica si comoditatea vietiiil fac sa se pastreze cu strasnicie”enteresul” de a fi prieten cu prefectul, care “I-a facut si-i face servicii”, sustinand “candidatul pe care-l pune pe tapetpartidul intreg”, pentru ca” de la partidul intreg atarna tot binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru”. Este vaninos incornorat, ridicol prin contrastul dintre aparenta si esenta, este senil si ramolit, plat in gandire, dar numai aprarent naiv, pentru ca pregateste cu abilitate contrajantasul. Este incult, dovada fiind ticurile verbale” ai putintica rabdare”, repetarea mecanica a unor fraze, imprumutate de la fiul sau “de la facultate”pe care-l citeaza cu emfaza:”Tatito, unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri va sa zica sugereaza zahariseala(Zaharia)si faptul ca poate fi modelat usor(trahana = coca moale) de catre superiorii” de la centru”sau de “enteres”, dar mai ales de Zoe. Candoarea comica, ilustrata si de refuzul lui de a considera scrisoarea decat “plastrografie”, consolandu-l pe Tipatescu sa nu-si mai faca sange rau, ca miselia oamenilor merge pana acolo incat “ sa vezi imitatie de scrioare! Sa zici si tu ca e a ta, dar juri, nu altceva, sa juri!” il include pe Trahanache in tipologia incornoratului simpatic.
Stefan Tipatescu
Este prefectul judetului pe care il administreaza ca propia mosie, avand o mentalitatede stapan absolut:”mosia, mosie, fonctia, fonctia, coana Joitica, caoan Joitica, trai nanaca pe banii lui Trahancahe, Babachii(Pristanda). Tanar,prezentabil, tipul, aventurierului, Tipatescu este orgolios, abuziv, incalca legea, daca “o cer interesele partidului” si admite si admite matrapazlacurile politaiului(“ai tras fumusel condeiul”), pentru ca acesta este “ scrufulos la datorie” , adunad informatii necesare despre tot se intampla in oras. Este demagog, face caz de amoralitatea lui Catavencu(“AH , ce lume, ce lume!”), cand el insusi este corupt si imoral, traind tihnit in umbra Zoei Trahanache, inseland increderea pe care o are in el”nenea Zaharia”. Numele lui de la “tip” care semnifica june prim, om rafinat, aventurier, abil.
Zoe Trahanache
Sotia lui Zaharia Trahanache su amanta lui Tipatecu, este singurul; personaj feminin al lui Caragiale care prezinta doamna distinsa din societatea burgheza, nefacand parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalaleor. Este tipul cochetei, este inteligenta, autoritoara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Marcheaza in comedie triunghiul conjugal, prin care Caragiale satirizeaza tarele morale ale societatii burgheze. Este o luptatoare hotarata, folosind tot arsenalul de arme feminine pentru a-si salva onoarea, de la rugamintii si lamentatii(“Fanica daca ma iubesti, daca ai tunut tu lamine macar un moment in viata ta, scapa-ma, scapa-ma de rusine”), trecand de la amenintarea cu sinuciderea(“Trebuie sa-mi cedezi, ori si nu atuncea mor si daca mor, dupa ce-oi muri poate sa se intample orice”) pana la o energie impresionanta la o femeie ce se dovedeste a fii o luptatoare(“Am sa lupt cu tine, om ingrat si fara inima”). Desi femeile in epoca nu aveau dreptul la vot, ea isi impune candidatul,pe Nae Catavencu, avand un singur tel, acela de a capata scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul sio pozitia sociala, viata tihnita si lipsita de griji din care beneficia din plin(“il aleg eu, eu si barbatul meu”). Penduland dintre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea ei(“ al dumeavoastra , coane Fanica si -;al caoaneii Zoitica” -; Pristanda). Are asupra barbatiilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu atunci cand isi recapata “scrisorica”, asigurandu-se cu abilitate de devotamentul acestuia pentru a conduce festivitatea alegilor, pentru ca aceasta” nu-I cea dinr urma Camera”. Cetateanul turmentat inclina si el” In cinstea coaneii Joitichii ca e dama buna!”
Nae Catavencu



Avocat, directorul ziarului”Racnetul Carpatilor” este tipul demagogului si reprezentantul unei adevarate scoli de frazeologie patriotala, despre care Titi Maiorescu spunea ca este boala numita “ lipsa de idei”. Fondator si presedinte al Societatii Enciclopedice ”Aurora Economica Romana”. Parvenit, santajist, grosolan, impostor are ca deviza “ scopul scuza mijloacele”, pusa insa, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambeta, confundundu-l cu celebrul Machiavelli. Este infumurat si impertinent atunci cand stapaneste arma santajului dar devine umil, slugarnic si linguisor atunci cand pierde scrisoarea: “In sanatate iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru!” si conduce manifestatia festiva in cinstera rivalului sau politic,Dandanache, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe. Demagogia este principala sa tresatura de caracter, iar atunci cand imbraca forme patriortarde, personajul este de un ridicol savarsit: “ Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romania mea si numai de Romania…”. Discursurile ilustreaza personajul semidoct, dar infatuat: “Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire”; “Societatea noastra, dar, noi ce aclamam noi? Acalmam munca, travaliul care nu se face deloc in tara noastra.
Numele Catavencu sugereaza firea de mahalagiu(cata = mahalagioaica) si ipocrizia (cataveica = haina cu doua fete), doua din tresaturile care definesc acest personaj.
Ghita Pristanda
Politaiul orasului, este tipul slugarnicului, prezent in piesa de la inceput pan al sfarsit in toate momentele cheie ale actiunii.”scrufulos la datorie”, este constient ca trebuie sa isi serveasca seful, avand o etica sustinuta de interes: “ famelie mare, renumeratie mica, dupa buget”.
Lipsit de demnitatesi de coloana vertebrala, slugarnic, se pune bine si cu Nae Catavencu in eventualitatea ca acestuia I-ar izbuti santajul, si-l linguseste fara jena, dupa ce, in prealabil, il arestase abuziv( “curat violare de domitiliu, da’ umfalti-l”) din ordinul prefectului:” eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia intotdeauna; ca sa nu va uitati la mine…adica pentru misie…altele am eu in sufletul meu, da de! Na-I cei face: famelie mare renumeratie dupa buget mica…” se protejeaza la mici furtiseaguri gandindu-se dupa o devizie a nevestei lui:”Ghita,Ghita, pupa-l in bot si pupa tot, ca satulul nu crede la flamand”. Functionar servil, incalca legea din ordinul superiorilor, este arogant sau umil, in functie de imprejurari, penduleaza cu o siretenie primitiva avand ca centru de greutate propriul interes. Incultura,lipsa de instructie sunt evidentiate pregnat de limbajul sau: deformeaza neologismele(“bampir”, “famelie”, “catrindala”, “scrufulos”,
“eumeratie”, are ticuri verbale care frizeaza prostia( cuvantul “curat” alaturi de alte cuvinte “curat murdar”, “curat condei”, “curat violare de domitiliu”)
Numele personajului sugereaza un joc moldovenesc “pristandaua” care se danseaza conform strigaturilor unui conducator de joc.
Agamemnon Dandanache:
“ mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”, este candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat in judetul X. El apare in piesa abia in ultimul act si se contreaza. Si acumularea tuturor defectlor personajelor de pana acuma. Tresaturile dominante sunt caricaturale, ramolismul si degradarea fiind evidente inca de la sosire “ cu briza tinti postii hodoronc -; tronc, zdronca -; zdronca(…) si clopotei… imitiuie urechile”. Pentru a fi ales, el se foloseste de santajul unei scrisori de amo, gasita in pardesiul uitat de un musafir care fusese la el acasa, “persoana insemnata…becher”, pe care-l ameninta ca o publica daca nu “s-aledze”. Mai ticalos decat Catavencu, Dandanache nu inapoiaza scrisoarea,pentru ca “ la un caz…pac! La “Razboiul”. Singurul argument pe care il aduce in spiritul meritelor sale politice este “ familia mea de la patruzsopt…si eu in toate Camerele, cu toate partidele,ca rumanul impartial…si sa raman fara coledzi!”prost demagog, peltic, amnezic si senil, incurca mereu pe prefectul Trahanache spunandu-I lui Tipatescu:” Eu o stau langa dumneata, ori langa consoarta d-tale…”spre disprerarea Zoei care izbucneste” A!Idiot!”. Povesteste mereu “istoria cu scrisoarea”, desi Zoe il roaga sa nu povesteasca alegatorilor, pentru ca ar face impresie proasta, Dandanache repeta intruna” Cand I-am pus pitorul in prag -; ori coledzi, ori <Razboiul>,ma-ntelegi -; tranc! Depasa aiti…” “Spirtitul sau machiavelic miselia perosnajelui sunt relevate printr-o peplica ce contureaza magistral personajul, autorul scriind in paranteza “aparte”,sugerand astfel imbecielitatea lui:” E slab de tot prefectul, ii spui de doua ori o poveste si nu pritepe”, referindu-se bineinteles la Trahanache.
Personajul este grotesc, ingrosat, tresaturile fiind amplificate de ostentatie. Dupa “inchiderea urnelor”, la festivitatea inchinata candidatului si condusa de Catavencu, Dandanache, indemnat de Zoe si Tipatescu sa rosteasca discursul politic adresat alegatorilor, este incapabil sa rosteasca ceva inteligibil, fluent sau logic,, uitand chiar motivul pentru care se afla aici si pentru care luptase( si dai si lupta si dai si lupta) cu atata sarg:” In sanatatea alegatorilor…care au probat patriotism si mi-au acordat(nu numereste)…asta…cum sa zica…cum se zite…in sfarsit sa traiasca!”
“Agamita Dandanache e mai mult un balbait si un marginit mintal simbol trist al necesitatilor electorale si lamentabil exponent de clasa”
(G.Calinescu)

Numele personajului este sugestiv prin alaturarea aberanta viteazului razboinc grec, conducator de osti si bun strateg,(Agamemnon) cu Dandanache, care sugereaza incurcatura,dandaneaua.
Cetateanul turmentat
Reprezentantul omului simplu, care nu are ambitii, dar nu este nici el cinstit, pentru ca, ducand scrisoarea “adrisantului”,mai intai o citeste sub felinar. Ajuns “apropitar”, deci cu drept de vot, este vicios pentru ca este mereu beat, asteapta sa fie mereu dirijat,pentru ca el nu are nici o opinie,”apoi daca-I pe poft, eu nu poftesc pe nimeni”. Abureala lui este sugestiva nu pentru ca este bautor, ci pentru ca toata viata politica ameteste pe omul de rand, care se si simte marcat de aceasta” nu ma-pinge ca ametesc”. Este o fire lenesa, comoda, gasindu-si scuae superficiale “ dai cu bere, dai cu vin, dai cu vin, dai cu bere” pentru a se disculpa de peirderea scrisorii. Replica cea mai sugestiva pentru caracterul sau labil si pentru lipsa de opinie a devenit memorabila: “ Eu cu cine votez?”, iar pentru ca Zoe il lamureste, voteaza disciplinat cu cine I s-a indicat, apoi bea “ in sanatatea coanei Joitichi ca e dama buna”.