Andrei Muresanu(1826 -; 1863), poet si publicist ardelean, apartinand
generatii de la 1848, a fost cunoscut mai ales prin poezia „Un rasunet”,
publicat in nr. 25 din 21 iunie 1848 al revistei „Foaie pentru minte,
inima si literatura”, alaturi de prima parte a Proclamatiei de la Islaz,
act fundamental al Revolutiei din Tara Romaneasca. e4g8gx
Aceasta creatie este un raspuns, o replica sau un ecou, adica „un rasunet”
la poezia „Catre romani”, (Desteptarea Romaniei) a lui
Vasile Alecsandri, publicata anterior (cu patru numere inainte) in
aceeasi revista brasoveana, ulterior titlul ei fiind schimbat in „Desteapta-te,
romane!”
Poezia fost pusa pe muzica de Anton Pann (dupa alte pareri, de un ucenic al
acestuia sau de poet insusi) si a fost adoptata ca imn al revolutionarilor
romani de la 1848, a rasunat pe campia libertatii de la Alba-Iulia (1918),
iar dupa Revolutia din Decembrie 1989 a devenit imnul national al Romaniei.
Titlul este constituit din verbul „a se destepta” la imperativ,
urmat de substantivul „roman” in cazul vocativ, cu valoare
de sinecdoca, deoarece prin roman poetul intelege intreaga
natiune.
El este reluat cu forma identica si in primul vers al poeziei, exprimand
mesajul si ideea centrala a acesteia -; indemnul la desteptarea nationala,
la lupta impotriva tiraniei, pentru libertatea sociala, pentru unitatea
si independenta nationala. Poetul sustine deci trezirea si smulgerea din robie
a poporului roman si ii prevede astfel un viitor mai bun, castigat
prin lupta si jertfa. De aceea si Eminescu, care l-a ales pe poet ca erou al
unui poem al sau, il considera, in „Epigonii”, „Preot
desteptarii noastre, semnelor vremii profet”, el fiind cel care „scutura
lantul” si „cheama patria sa-nvie”.
Poezia, in intregimea sa, este constituita dintr-o suita de indemnuri.
Mai intai, poetul ii indeamna pe romani la desteptarea
nationala, la trezirea din robie si la actiunea pentru a-si croi un nou destin,
prin care sa-i impresioneze chiar pe dusmani (“La care sa se-nchine si
cruzii tai dusmani!”).
Cu acelasi ton ultimativ („acum ori niciodata”) este adresat apoi
tuturor romanilor indemnul de a dovedi prin fapte ca sunt urmasii
demni ai romanilor, un popor mandru, curajos si viteaz, simbolizat prin
imparatul Traian.
Poetul isi argumenteaza apoi indemnul la lupta, prin solidaritate
si unitatea intregului popor, care este gata sa se jertfeasca pentru dobandirea
libertatii. Ideea aceasta este exprimata prin comparatiile „stau ca brazii-n
munte”, „sar ca lupii in stane”, prin hiperbola
„sute de mii” si prin enumeratiile din ultimul vers al strofei a
treia: „Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii”.
