Andrei Muresanu a ramas cunoscut ca autor al poeziei „Un rasunet”, publicata pe foi volante in 1848 si devenita marsul revolutionarilor romani din Transilvania. Sub titlul de „Desteapta-te romane !”, aceasta „Marseilleza a romanilor”, cum o numea N. Balcescu, a redevenit imnul de stat al Romaniei dupa 1989, fiind cantat pe melodia lui Anton Pann. h4i22if
Imnul este specia solemna a genului liric, destinata a fi cantata, in care se exprima sentimente de pretuire fata de un eveniment deosebit, o idee, un erou.
Inaltele idei de iubire fata de patrie si de libertate exprimate intr-un mod atat de pregnant in “Desteapta-te, romane !” au facut ca poezia lui Andrei Muresanu sa aiba un ecou nu numai in contextul istoric in care a fost creata, ci sa dainuie peste un secol in memoria afectiva a romanilor, care au ales-o sa le reprezinte tara in mod oficial, alaturi de drapelul tricolor. Poezia este alcatuita din 11 catrene, cu ritm iambic, rima incrucisata, si masura de 13-14 silabe.
„Desteapta-te, romane!” apartine genului liric pentru ca sentimentele autorului sunt exprimate in mod direct. Eul liric apare prin folosirea persoanei I, nr. plural pentru ca acesta se include in poporul roman: „juram ca vom da mana”, „sa ne rapeasca limba”. Poezia se remarca printr-o bogatie a figurilor de stil, metafore, epitete, comparatii, enumeratii care subliniaza mesajul transmis inca din titlu, patriotismul si dorinta de independenta.
Exprimarea directa a autorului este dovedita si de prezenta unor substantive in vocativ: „romane, marete umbre, preoti, romani din patru unghiuri” si a unor verbe la imperativ : „desteapta-te”, „priviti”, „uniti-va”, etc., in felul acesta poetul adresand si anumite indemnuri si dand poeziei un ton solemn, o alta trasatura a imnului.
Poetul indeamna mai intai la desteptare nationala si la actiune: „Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte “, „croieste-ti alta soarta”.

Este adresat apoi indemnul ca romanii sa dovedeasca prin fapte ca sunt urmasii demni ai romanilor, ca spre final sa-si faca prezenta indemnul la unitate nationala („romani din patru unghiuri / uniti-va-n simtiri”).
Fiind un imn, poetul vorbeste in aceasta poezie si despre idealurile de unitate nationala si libertate al poporului. Astfel romanii sunt uniti si gata sa sara „ca lupii in stane” (comparatie) pentru apararea patriei ,iar optiunea lor este una singura (Viata-n libertate, ori moarte ! striga toti”), preferand moartea glorioasa unei robii umilitoare („Murim mai bine-n lupta cu glorie deplina / Decat sa fim sclavi iarasi pe vechiul nost pamant”).
Poetul apeleaza la evocare ,vorbind despre neimplinirea idealului de unitate nationala (inversiunea si epitetul „oarba neunire”) pe care jura sa-l duca la indeplinire contemporanii („juram sa fim pururea frati”), despre robia indurata de-a lungul anilor pe care romanii n-o mai accepta sub nici o forma (inversiunile „vii nu o primim”, „dar morti ,numai o dam”).
Ca in orice imn isi fac loc si aici invocatiile si exclamatiile retorice: „Desteapta-te, romane!”, „Priviti, marete umbre “, „N-ajunge despotismul…”, N-ajunse iataganul …”,etc.
Autorul pune in evidenta unele trasaturi ale poporului nostru : curajul, vitejia, dorinta de libertate, de unitate, dragoste de patrie .
Fiind o opera lirica care prezinta pretuirea fata de ideile de libertate si unitate nationala, prin puternica implicare a eului liric „Desteapta-te, romane!” este un imn.