I.L. Caragiale, unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, a creat prin intreaga sa opera o adevarata „comedie umana”, o fresca sociala a Romaniei de la sfarsitul sec. Al xix-lea, intrucat a abordat cele mai diverse domenii ale vietii sociale: scoala, administratia de stat, presa, justitia, familia. i2c1cp
Educatia defectuoasa primita in familie si in scoala, traficul de influenta si favoritismul manifestate in lumea scolii constituie o temaconcretizata in schite ca „Vizita”, “ D-l Goe”, “ Bacalaureat”, “ Lantul slaabiciunilor”.
Naratiunea “ D-l Goe” a fost inclusa in volumul “Momente si schite” si infatiseaza contrastul dintre pretentiile familiei in privinta educatiei si rezultatul concretizat in comportarea copilului.
Naratiunea poarta ca titlu numele personajului principal, caruia autorul i-a adaugat apelativul reverentios “domnul” prin care anticipeaza intentiile sale satirice, daca ne gandim ca Goe nu este un domn, ci doar un copil certat cu invatatura -;un repetent-rasfatat si obraznic.
Naratiunea “D-l Goe” este o schita pentru ca este o opera epica in proza, de dimensiuni reduse, in care autorul concentreaza fapte care pot rezuma o situatie de viata si anume educatia gresita pe care unele familii le-o dau copiilor.
In naratiunea“D-l Goe” este prezentata o singura intamplare : calatoria celor patru personaje “ mam’mare, mamitica, tanti Mita si tanarul Goe”, cu trenul, din “urbea x “ pana la Bucuresti de „10 Mai” al unui an neprecizat.

Faptul ca lipsesc indicatiile toponimice si cronologice confera acestei intamplari un caracter repetabil, tipic.
Plasata intr-un interval de timp redus, calatoria are calitatea de a scoate in evidenta trasaturile de caracter ale personajelor. Cu prilejul calatoriei cele trei dame isi releva cultura, pretentiile , intelegerea exagerata fata de Goe, iar acesta din urma isi afiseaza aroganta, rasfatul si proasta crestere.
Intreaga desfasurare a actiunii, cat si personajele sunt credibile, deci pot fi veridice.
Pesonajele nu prezinta cazuri particulare, ci categorii umane, adica sunt personaje tipice. Din acest motiv „ mam’mare”si „ mamitica”nu au prenume, ele reprezentand pe toate mamele si bunicile care isi rasfata urmasii.
La randul lui, Goe este o ipostaza a copilului obraznic, lenes, care va ramane repetent de cateva ori si care, probabil, va termina scoala datorita interventiei mamei sau matusii pe laga profesori.
Actiunea se desfasoara simplu, este lineara si orientata spre deznodamant.
Naratiunea “D-l Goe” este deci o schita, pentru ca este o lucrare epica in proza, de mici dimensiuni, concentrand o singura intamplare la care participa un numar redus de personaje.