Zaharia Trahanache k2p12ph
Este ticaitul.
Prenumele sugereaza zahariseala, ramolirea, iar numele, capacitatea de a se
modela usor, caci trahanaua este o coca moale.
El este seful organizatiei guvernamentale locale si presedintele mai multor
comitete si „comitii”. Se arata mandru de calitatea sa de
proprietar, considerandu-se un „stalp al puterii” in
judet.
El confunda interesele personale cu interesele tarii, afirmand ca de la
binele partidului rezulta binele tarii, iar de binele tarii depinde binele personal.
Trahanache este un om greoi, aparent naiv, dar de o mare viclenie politica,
posedand pricepea de a-si reduce la tacere adversarii: descopera polita
falsificata de Catavencu, cu care il santajeaza. El isi ascunde
siretenia sub masca banomiei si a calmului desavarsit. Metoda folosita
de el este tergiversarea: foloseste formula prin care invita pe interlocutor
la calm, chiar daca el se infurie. Lui Catavencu ii spune: „Apoi,
ai putintica rabdare, stimabile! Ma scoti din tatani!”
Este un om neinstruit, pronuntand gresit neologismele (docoment, printipuri,
plebicist) si se exprima prin truisme: „Unde nu e moral, acolo e coruptie
si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are.”
Face parte din marea familie a barbatilor incornorati din opera lui Caragiale,
care renunta la orice moralitate pentru bani.
Iordache Branzovenescu
Prin aluzia culinara, acest nume sugereaza inferioritate, vulgaritate, lichenism.
Este amic inseparabil cu Tache Farfuridi, cu care alcatuieste un cuplu cu mare
efect comic, datorita contrastului temperamental
El este avocat, membru al partidului guvernamental, un om stupid, placid, las,
temandu-se ca i se poate cunoaste slova la telegraf. El este un fel de
umbra a lui Farfuridi, pe care il tempereaza mereu.
Tache Farfuridi
Prin aluzia culinara, aceste nume sugereaza inferioritate, vulgaritate, lichenism.
El este prostul fudul. El este avocat, membru al partidului guvernamental si
candidat prezumtiv la alegeri. Este un om ingamfat, impulsiv, violent,
dar las. Elocventa in acest sens este scena cu telegrama pe care vor sa
o trimita la centru si pe care el are „curajul” s-o semneze: Anonima.
Manifesta frica de progres, de schimbari, dovedindu-se un partizan al moderatiunii.
Astfel punctul sau de vedere privind revizuirea Constitutiei este: „Ori
sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca
primesc, dar atunci sa se schimbe pe-aici, pe colo, si anume in punctele
... esentiale”.
Ceea ce il caracterizeaza este prostia, el neputand construi corect
o fraza. Elocvent in acest sens este discursul sau electoral, ce se remarca
prin lipsa de logica, incoerenta verbala, betie de cuvinte, prostie si comic,
provocat de ciocnirea a doua idei contradictorii.
Pe el il caracterizeaza automatismul in gandire si limbaj
si lipsa de principii. El ii acuza de tradare pe Tipatescu si Trahanache,
dar afirma ca accepta tradarea daca o cer interesele partidului, cu conditia
sa stie si el.
Automatismul reiese si din faptul ca, chiar daca are sau nu treaba, la 11 trecute
fix iese in targ, iar la 12 trecute fix merge la tribunal.
Zoe Trahanache
Este femeia voluntara. Este unicul personaj feminin din comedie, dar si cel
mai complex: nu e nici ignoranta, nici vulgara.
Este o femeie adulterina, dar se pare ca nu-l iubeste sincer nici pe Tipatescu,
din motiv ce refuza sa fuga cu acesta in lume, gandindu-se la faptul
ca acesta si-ar pierde postul si ar atrage dupa ei un scandal.
Ea subordoneaza totul intereselor ei si pentru a evita scandalul e in
stare de orice. Armele ei sunt lacrimile, lesinurile si punerea piciorului in
prag. Pe ea nu moralitate o intereseaza, ci aparenta de moralitate, si de aceea
are oroare de scandal.
Ea nu figura pe listele partidului, caci femeile nu aveau drepturi civile si
politice, dar conduce judetul prin influenta ce o are asupra sotului si a prefectului.
Zoe este o femeie iertatoare, considerata de Cetateanul Turmentat „dama
buna”.
Ghita Pristanda
Este omul slugarnic.
Numele lui deriva din jocul moldovenesc in care se bate pasul intr-o
parte si intr-alta, fara sa pleci in nici o directie.
Ca politai al orasului, el ar trebui sa asigure ordinea si legalitatea in
oras, sa fie neutru din punct de vedere politic, dar se comporta ca un servitor
fidel al prefectului, pentru care spioneaza, brutalizeaza, perchezitioneaza,
aresteaza.
Lucid fiind, el o recunoaste pe Zoe ca stapana. De altfel si Farfuridi
recunostea ca si Zoe apartine partidului.
Politaiul este slugarnic si lingusitor. Astfel, el ii saluta cu „sarut
mana” pe prefect si pe Zaharia Trahanache, iar dupa ce il
aresteaza pe Catavencu si Zoe ii cere sa-l elibereze, el ii da de
inteles acestuia ca este gata sa treaca de partea lui daca va detine puterea.
El il aproba pe Tipatescu la orice vorba, cu repetatul „curat”,
care ajunge o formula mecanica, folosita chiar si pe langa „murdar”.
El este in stare sa suporte orice lovituri din partea sefului sau, motivand
ca de pe urma lui mananca paine el si familia lui.
Nae Catavencu
Este demagogul ambitios.
Numele sau, prin silabele stridente, „reda perfect pe demagogul latrans”.
De asemenea, numele sau pare sa fie derivat de la interjectia „cata”,
ce reda strigatul cotofanei, dar si un termen care, in limbajul familiar,
defineste o persoana rea si cicalitoare.
Este seful opozitiei locale, gazetar si avocat, presedintele Societatii Enciclopedice
Cooperative Aurora Economica Romana. Este tipul demagogului liberal, care
vrea sa parvina cu orice pret. E un arivist. Se caracterizeaza ca „ultra-progresist”,
afirmand ca vrea progresul cu orice pret. Deviza lui e: Romania
sa fie bine si tot romanul sa prospere, dar in realitate, doreste
doar prosperitatea sa.
Pentru a fi ales deputat, apeleaza la mijloace necinstite, la santajul cu scrisoarea.
El face parada de patriotism, iar pe adeptii sai ii imbata cu o
frazeologie progresista.
Se adapteaza cu usurinta oricarei situatii: cand e stapan pe situatie,
se manifesta violent si amenintator; cand simte ca ii fuge pamantul
de sub picioare, devine las, umil, patetic.
Ca si celelalte personaje, Catavencu este un incult, dovada fiind discursul
sau electoral, in care remarcam confuzia dintre notiuni, fraze lipsite
de continut, nonsensuri, echivocuri. Se dovedeste ambitios, lipsit de scrupule,
necinstit, demagog.