In cantecele sale epice poporul si-a cautat eroii, a preamarit
faptele lor de curaj si vitejie, exprimandu-si totodata dragostea, admiratia,
respectul si recunostinta fata de acestia. j1r8rm
Un astfel de personaj este si Toma Alimos, eroul baladei haiducesti cu acelasi
titlu. El este personajul principal, fiind prezentat in toate momentele
actiunii. Este infatisat mai intai in mijlocul naturii
incercand sa-si alunge singuratatea , apoi in confruntarea
directa cu Manea, iar in finalul baladei in momentul mortii. Astfel,
insusirile lui se dezvaluie treptat, de-a lungul actiunii, pe masura nararii
faptelor.
Personajul este, asa cum precizeaza insusi autorul anonim, “ haiduc
din Tara de Jos “. Printr-un scurt portret, reluat de trei ori in
continutul baladei, sunt evidentiate in mod direct, prin descriere, cateva
din insusirile fizice si morale ale lui Toma, cum sunt statura impunatoare,
intelepciunea si vitejia: “Sade Toma Alimos,/haiduc din Tara de
Jos,/ nalt la stat,/ mare la sfat/ si viteaz cum n-a mai stat”/.
Daca sub aspect fizic se retin statura si ochii patrunzatori, insusirile
lui morale sunt mult mai numeroase si contureaza un portret complex.
Haiducul iubeste natura si de aceea traieste in mijlocul codrului cu care
este infratit, deoarece il ascunde de poteri :”ca-mi sunt
mie fratiori,/ de poteri ascunzatori”.
Cu toate acestea, el traieste puternic sentimental singuratatii, deoarece, fire
deschisa, sociabila si prietenoasa, duce dorul semenilor cu care simte nevoia
sa comunice, sa se confeseze, dar in lipsa acestora el inchina murgului,
armelor si codrului si se bucura cand il vede pe Manea.
Cu toate ca Manea il acuza de niste pretinse vinovatii, sincer, prietenos
si omenos, Toma ii raspunde boierului cu politete si bun-simt “multumescu-ti
frate Mane.”Cu calm si stapanire de sine , dar si cu un puternic
simt al realitatii, inchinat mai mult spre prietenie si intelegere
decat spre cearta, el vrea sa inlature pricinile dusmaniei, si,
dovedind ospitalitate si omenie, ii ofera frateste plosca:”Pan’atuncea,
mai fartate,/ da-ti mania la o parte /si bea ici pe jumatate ca
sa ne facem dreptate.”
Corect si cinstit, crezandu-i la fel si pe ceilalti oameni, Toma este
o clipa imprudent, suficient ca ciocoiul sa-l injunghie si sa fuga. Cu
o uimitoare tarie morala si stapanire de sine isi leaga rana, il
urmareste pe Manea si il pedepseste, nu pentru a se razbuna, ci pentru
a face dreptate in numele celor multi si asupriti pe care ii reprezinta.
In felul acesta el isi apara si demnitatea in numele careia
actioneaza.
Pe cat de inversunate sunt dispretul si ura impotriva lui
Manea, pe atat de de puternice sunt sentimentul prieteniei si devotamentul
sau fata de cal si de tovarasii de haiducie: “Apoi, mare sa te duci,/
drumu-n codru sa apuci,/ pan’ la Paltinii Trosniti/ unde-s fratii
popositi”
Adevarata frumusete morala a haiducului se dezvaluie puternic in momentul
mortii.El este o fire sensibila care iubeste natura si frumosul si de aceea
doreste sa fie inmormantat in mijlocul ei, iar testamentul
pe care-l incredinteaza calului dezvaluie un suflet duios, capabil de
iubire, caci in acest moment gandul lui se indreapta catre
unul dintre fratii sai de haiducie si catre murgul care l-a slujit cu atata
credinta.
Desi a iubit viata, eroul nu se inspaimanta de moarte, ci o priveste
cu seninatate, ca pe o lege a firii. Traieste doarregretul ca trebuie sa se
desparta de viata traita intens, simbolizata de florile pe care si le doreste
la cap si la picioare.
Prin totalitatea insusirilor lui, Toma Alimos intruchipeaza cele
mai alese trasaturi ale poporului nostru :curaj ;I vitejie, dragoste pentru
natura, ospitalitate, spirit de dreptate, demnitate, intelepciune, prietenie.
