George Cosbuc l7y16yp
Publicata in , dar compusa probabil mai inainte, sub impresia evenimentelor legate de Razboiul de Independen\a,
Pa=a Hassan i=i are punctul de plecare intr-un pasaj din Romanii supt Mihai Voievod Viteazul, capitolul care poveste=te batalia de la Calugareni. La un moment dat, in toiul luptei, Mihai zare=te pe pa=a Hassan, du=manul sau de moarte. Voievodul il striga „o vorba sa-i spuna“, dar turcul fuge mancand pamantul.
Urmeaza cavalcada infa\i=ata cu o pana de adevarat maestru.
Cat timp tabloul ramane relativ static, imaginile sunt cele obi=nuite:
Mihai il zare=te =i-alege vreo doi,
Se-ntoarce =i pleaca spre gloata,
Ca volbura toamnei se-nv`rte el roata
Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi,
Si-o fr`nge degraba =i-o bate-napoi
Si-o v`ntura toata.
C`te o compara\ie concentrata: negru-pam`nt, ritmul per fect =i rimele rare: aieve-i — Sucevei — plevei; pam`nt — v`nt
— s`nt, ridica poezia peste nivelul lui Bolintineanu din Legende, fara insa a o feri cu totul de o anume nota de conven\ional:
Hassan e „negru-pam`nt de mirare“, flacaii Sucevei „zboara“:
Hassan, de mirare, e negru-pam`nt;
Nu =tie de-i vis, ori aieve-i,
El vede cum zboara flacaii Sucevei,
El vede ca Bogdan e suflet de v`nt
Si-n fa\a-i puterile turcilor s`nt
Tariile plevei.
Cand insa tabloul intra in mi=care, Co=buc este neintrecut.
Propozi\iile sunt scurte, dinamice, cu predomina\ia exclama\ii lor. Unghiul pe privire e acela al turcului ingrozit de „ghiaurul“
Mihai:
Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai!
Alearga navala nebuna.
Impra=tie singur pe ca\i ii aduna,
Cutreiera campul, taind de pe cai,
El vine spre pa=a: e groaza =i vai,
Ca vine furtuna.
Strigatul lui Mihai catre pa=a e sacadat dupa aceea=i bataie a galopului:

— Stai, pa=a, / / o vorba / / de-aproape / / sa-\i spun //
Ca nu te-am gasit nicaierea!, reluat apoi peste o strofa in chip de laitmotiv:
— Stai, pa=a! / / Sa piara / / azi unul / / din noi!
Frica lui Hassan atinge propor\ii uria=e, ca de co=mar, sugerata, fiind de aceasta impecabila hiperbola, facuta din cateva onomatopei =i cladita pe ritmuri perfecte :
Salbatecul voda e-n zale =i-n fier,
Si zalele-i zuruie crunte,
Gigantica poart-o cupola pe frunte,
Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,
Iar barda-i din stanga ajunge la cer,
Si voda-i un munte.
Vocabularul insu=i impresioneaza: fier, zale care zuruie; vorba-tunet, rasufletul-ger, barda din mana stanga a eroului, comparat cu un munte. Maiestria lui Co=buc sta insa — ca peste tot in poezia sa — in adaptarea cat mai exacta a mijloacelor prozodice la ideea poetica pe care vrea sa o exprime.
Ca =i la Bolintineanu in Mihnea =i baba, ritmul cavalcadei e dat de masura versului:
//
³- ³- ³- ³ ³- ³- ³ Ca intr-un film, dinamic in gradul cel mai inalt, in care totu=i regizorul a =tiut sa pastreze intreaga atmosfera de fresca istorica, pa=a Hassan, urmarit de Mihai Voda, este o imagine ce nu se poate uita:
„— Stai, pa=a! Sa piara azi unul din noi!“
Dar pa=a mai tare zore=te;
Cu scarile-n coapse fugaru-=i love=te
Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi,
El zboara =oime=te.
Devine acum clar ca poetul Co=buc avea voca\ia epica =i dramatica — mai pu\in pe cea lirica — de mari efecte. Ele sunt scoase din notarea gesturilor personajelor tabloului: pa=a love=te calul cu pintenii =i scarile, il bate cu pumnii, are ochii injecta\i
„de sange“ =i „barba valvoi“, de groaza. In strofa urmatoare, aceasta gesticula\ie, menita a arata frica =i furia neputincioasa a turcului, atinge punctul ei culminant; turbanul ii cade „=i-l lasa cazut“, de=i acest lucru nu era iertat unui musulman, i=i sfa=ie cu mainile vestmintele pentru ca are impresia ca vantul se impiedica in ele =i nu-l lasa sa fuga etc.:
Turbanul ii cade =i-l lasa cazut;
I=i rupe cu mana vestmantul,
Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul
Si lui i se pare ca-n loc e \inut;
Alearga de groaza pieirii batut,
Mananca pamantul.
Intorcandu-ne acum din nou la izvorul de inspira\ie al lui
Co=buc, vom observa ca poetizarea eroului de la Calugareni apare, cu tot atata for\a, =i sub pana lui Balcescu. Mihai Viteazul e comparat cu „semizeii canta\i de nemuritorul Omir“. Intalnind pe Hassan-Pa=a, el ii striga „sa stea de este viteaz, sa se lupte cu dansul piept la piept“. Hassan fuge insa „inspaimantat =i nu se putea \ine pe picioare de groaza“. In afara de versifica\ie, intr adevar cu totul remarcabila, Co=buc nu aduce nimic in plus fa\a de Balcescu. Caracterul de instantaneu al intamplarii il aflam chiar in pasajul respectiv din Romanii supt Mihai Voievod
Viteazul, care incepe cu indica\ia temporala „intr-acel minut“:
„Intr-acel minut, Mihai, precum odinioara semizeii canta\i de nemuritorul Omir, alerga intr-o parte =i intr-alta prin tabara turceasca cautand pe Sinan, cand, vazand de departe pe Hassan Pa=a, se lua dupe dansul strigandu-i sa stea de e viteaz, sa se lupte cu dansul piept la piept, =i cand de cand era sa-l ajunga cu palo=ul. Dar Hassan-Pa=a fugea inspaimantat =i nu se putea \ine pe picioare de groaza. El merse de-=i ascunse ru=inea intr-un crang spinos, de unde d-abia a doua zi indrazni sa iasa la ai sai.“