Literatura chineza a cunoscut o prima dezvoltare importanta in perioada dinastiei Cijou, intre sec. XI si III i.e.n. Este o perioada in care orinduirea sclavagista incepuse sa se descompuna, deschizind astfel era unei societati feudale care avea sa dureze milenii. t6h12hh
Inca din primele timpuri, spiritul chinez a manifestat inclinarea spre poezie. Muzica a jucsat un rol insemnat in dezvoltarea creatiei poetice.
Multa vreme manifestarea literara s-a marginit la traditii populare, cristalizate in legende despre regi, cu nararea unor lupte dure impotriva monstrilor, a unor evenimente din natura, fapte legate de lucrarea pamintului. O data cu stabilirea unui sistem de scriere, o parte din aceste legende, aflate pina atunci doar in circulatie orara, au trecut in culegeri scrise, dind astfel nastere primare monumentelor literare. Citam: Cartea legendelor istorice, Cartea schimbarilor, Cartea cintecelor.
Cartea cintecelor (Sitzin). Cartea care poarta acest titlu este o antologie cuprizind trei sute cinci compuneri in versuri scrise in preajma secolului al VI-lea i.e.n. Unele aveau caracter cult, cele mai multe, insa sint de provenienta populara. In ce priveste continutul, acestea merg in directii diferite lirice, epice, didactice, impartite in patru grupe vechi cintece lirice din perioada imparatilor Cijou, ode scurte cu accente eroice inchinate mai ales vechilor conducatori ai Chinei. Poezia curteana, ode ample, tot de provenienta curteana . In fine, imnuri majoritatea cu caracter ritual, in memoria stramosilor si imparatilor din trecut tari.
In numeroase poeme ni se cinta dragostea, cu mingiierile si suferintele ei. Iubirea curata si statornicia se bucura de aprecieri directe, entuziaste. Infidelitatea in dragoste si in casnicie este privita ca o abatere „de la drumul drept al vietii”. Nefericirile din unele casatorii provin din conditii de inferioritate in care e tinuta femeia.
Alte poeme celebre muncile plugarilor. Unele din aceste poeme insoteau dansurile rituale, cu prilejul sarbatorilor inchinate fertilitatii agrare. Se aduc multumiri anotimpurilor, se ridica imnuri pentru fecunditate pamintului, se cinta infratirea prin munca a omului cu natura. Sint insa in aceste poeme si momente cind tabloul lor de viata apare cu unele umbriri, si anume acela care reflecta situatia de sclavi a muncitorilor agricoli de acum trei mii de ani.
O seama de poeme, de intinderi diferite, descriu lupte vitejesti cu tribul invadatoare din nord, purtate de eroi intrati in legenda. Nu contin suficient material si suflu epic ca sa fi putut stimula intocmirea unei epopei, sint totusi revelatoare, prin descriptii lor realiste despre viata poporului si despre indeletnicirile lui agrare, in perioada dinastiei Cijou.
Numeroase alte poeme cuprind zugraviri de stari sociale, intr-o nota realista, insotita citeodata si de trasaturi satirice. Aflam despre dajdiile grele pe care trebuia sa le plateasca taranii, despre inrobirea lor ca soldati, despre lacomia functionarilor, despre mizeria indurata in colibele lor triste, despre conditia inferioara in care erau tinuti ca militari, despre tratamentul umilitor aplicat femeilor, toate acestea in contrast sfidator cu luxul si opulenta claselor stapinitoare.
In viata literaturii chineze, si mai cu seama in constituirea traditiilor ei realiste cu fonduri si semnificatii morale, Cartea cintecelor a insemnat o piatra de temelie.
Constituirea poeziei culte. Trecerea de la creatia populara la cea culta s-a facut printr-o importanta miscare literara din secolele al IV -; III i.e.n. in centrul careia se afla Tiui Yuan, primul mare poet al Chinei.
A trait intr-o epoca de framintari, la care a luat parte de aproape. Ca demnitar la curtea regelui din statul Tju, a staruit intr-o politica de rezistenta si de aliante impotriva regelui Tin, care urmarea ca prin razboaie, invazii si cuceriri sa unifice China sub hegemonia sa. Pina la sfirsit, Tinui Yuan avea sa devina o victima a intrigilor de curte si a situatiilor de coruptie din epoca. Demis din demnitatile sale, silit sa ia calea exilului, nevoit pe amaraciune, poetuyl si-a pus capat zilelor.
Opera sa literara reflecta, intr-o strinsa simbioza. Drama provocata de evenimentele la care ia parte in calitate de cetatean al tarii sale, zbuciumul poetului. Poemele: Lisao, Chemarea sufletului, Intreb cerul, Trecind riul, plecind din capitala -; citind numai pe aceastea -; stau marturie. Poetul de dezvaluie un patriotis puternic, trait cu o viziune pe cit de lucida pe atit de patetica a lucrurilor. Ne infatiseaza citeodata nu fara o nota sceptica de sarcasm si ironie, fapte, trasaturi si situatii ca acestea. Insuficienta autoritatii regale, fatarnicia demnitarilor, reteaua de intrigi si calomnii intretinuta de slujbasii curtii lipsa de interes pentru treburile tarii. In toate, simtim vibrarea poetului pentru suferinte celor multi si dragostea pe care acesta intelege s-o poarte omului bun si simplu.
Pentru destainuirile sale, poetul intrebuintase un limbaj suplu si nuantat, cind laconic pina la strictetea notiunii, cind scaldat in lumini si culori inflacarate. Imaginile si simbolurile ii ajuta sa-si defineasca simtirea si aspiratiile.
Tiui Yuan detine in istoria literaturii chineze un loc aparte, fiind socotit drept intemeitorul liricii culte. El scrie in genul poetic “ciu ti” de provenienta populara orala sau in genul creat de el, poezia “saati”. Literatura in perioada dinastiei Han. In epoca dinastiei Han se cultiva cu precadere poezia epica, in vechiul stil “fu”, intermediar intre vers si proza. Insirata din viata si faptele imparatilor si ale cercurilor curtene, aceasta poezie este scrisa intr-o maniera pretioasa, emfatica, estetizata. Se ilustreaza o intreaga familie de poeti, in secolele II -; III e.n. familia Tao, lirici creatori si teoreticieni in acelasi timp.
O eliberare a poeziei din ingradinirile si conventiile liricii curente are loc in secolele IV -; VI e.n Tao Tian aduce o creatie viguroasa, o inspiratie sincera, hranita la izvoarele naturii, ale vietii campestre, ale familiei patriarhale, aduce un limbaj proaspat, direct, comunicativ.
In timpul imperiului Tan, poezia lirica inregistreaza noi afirmari. Fondul se imbogateste prin teme de ordin social. In acelasi timp, se acorda o preocupare deosebita expresiei prozodia e bazata pe reguli stricte, impuse cu rigurozitate stiintifica. Epoca este marcata de prezenta a doi mari artisti lirici Li Tai Pe si Du Fu.
Creator de armonie si perfectiune, cu o sclipitoare navala de idei, cum il caracterizeaza confratele Da Fu, Li Tai Pe este poetul vietii cu toate implinirile ei, capabil de pasiuni arzatoare, dar si de sentimente delicate, stapinite ce discretie. A fost un om cultivat, un curtean, consilier al printului. Rolul impus de imparat ii inspira elegii amare, care reflecta un sens pesimist al existentei. Tema patriotica gaseste in opera sa dezvoltari variate si adinci. Eroismul celor cazuti pentru patrie este infatisat in imagini austere, de un patetism obiectiv in expresia lapidara a versurilor.
Tematica poeziei lui Li Tae Pe este variata, revine tema iubirii si a petrecerii intr-o atmosfera de voiosie si nepasare, strabatuta uneori de o unda de tristete. Fuziunea om -; natura, perceperea lucrurilor din univers cu o delicata acuitate a simturilor, inzestrarea peisajului cu atribute umane, trasaturi comune liricii descriptive orientale, iau in viziunea poetica a lui Li Tai Pe, forme de expresie de o pregnanta originalitate. Prezenta mediativa a poetului pe malul lacului devine prilej de asocieri si corespondente evocatoare.
Du Fu, de originea modesta, a avut de luptat toata viata cu lipsuri si nedreptati. El depaseste manierismul si conventionalismul artei curtene intr-o creatie de profunda umanitate si sinceritate a expresei. Foarte receptiv la fenomenele sociale, poezia sa oscileaza intre accentele de protest impotriva asupririi, a consecintelor razboiului, a starii de mizerie a taranilor, si cele de compasiune pentru obiditi. Du Fu gaseste forme noi in poezie, pe care le aplica mai ales turul plastic al imaginii, ca si ecoul ei sonor.
Poezia chineza a exercitat o-inriurire puternica asupra dezvoltarii poeziei popoarelor invechite, in primul rind a indicat directii si forme poeziei japoneze, apoi celei coreene.