Mircea Eliade recunostea „inca din adolescenta mi-a placut sa
scriu nuvele, povestiri si chiar nuvele fantastice”. k9v15vs
Aceasta inclinare spre fabulos se va accentua in urma vastelor sale
lecturi si a numeroaselor calatorii. El va fi atras mereu de spatiul romanesc
si de orasul Bucuresti: „pentru mine Bucurestiul este centrul unei mitologii
inepuizabile”. Si in nuvela „La tiganci” actiunea se
petrece in Bucuresti avindu-l ca protagonist pe profesorul de muzica
Gavrilescu. Nuvela ilustreaza o alegorie a mortii sau a drumului spre moarte.
Intinerariul spiritual al eroului se desfasoara in opt secvente care alcatuiesc
nuvela construita cu echilibru si armonie clasica. Alterneaza planul real cu
cel ireal.
Secventa I (expozitiunea) prezita eroul in tramvai, este vorba de Gavirescu
care se intorcea acasa de la lectiile de pian date domnisoarei Otilia.
In tramvai se discuta despre bordeiul tigancilor, de existenta caruia
se prefac ca se scandalizeaza barbatii. Pentru profesor acesta este un palat
cu gradini si nuci pe care el il vede de trei ori pe saptamina.
Isi aduce aminte ca a uitat servieta la meditatie si coboara repede ca
sa ia tramvaiul in sens invers. In aceasta prima secventa autorul
introduce citeva leitmotive: caldura mare, biletul, confesiunea, colonelul
Lavrence, bordeiul (spatiul misterios), Elsa. Asteptind tramvaiul este
atras hipnotic de mirosul amarui al frunzelor de nuc si de nefireasca racoare
inci fara sa-si dea seama s-a aflat in fata portii. Secventele
II, III si IV ale naratiunii dezvolta intriga marcata de patrunderea lui Gavrilescu
la tiganci. Desfasurarea actiunii se face prin nararea intimplarilor
eroului in acest spatiu, visul lui.
Intrind la tiganci este intimpinat de baba care-i cere „trei
sute” ca sa il lase la bordei, sa-si aleaga o fata. Se intilneste
cu trei fete, trebuind sa identifice pe cea de a treia dar nu reuseste. Pica
intr-un vis si apoi se trezeste cu gindul ca trebuie sa-si recupereze
servieta si se duce la tramvai.
Acest nucleu contine mai multe mituri mereu aprofundate in lucrarile lui
Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii
dinspre viata spre moarte. Este un spatiu al initierii in ritualurile
mortii. Trecerea prin bordei este o trecere „dincolo”. Cele trei
fete amintesc de ursitori, ele il supun pa Gavrilescu unor incercari
pe care el nu le poate trece, danseaza in jurul lui, ii cer sa o
ghiceasca pe tiganca dar el le scapa mereu.
Personajul aluneca mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard
si Elsa. El nu reuseste sa ghiceasca tiganca nici dupa ultima incercare.
Trebuie sa interpretam acest lucru in sensul ca profanul rateaza intrarea
lui in domeniul sacrului. Apare o noua tentativa de intrare in real
prin muzica.
Secventa IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaza ca incearca sa
ghiceasca fetele, se pierde in camere ciudate cu tavane scunde si neregulate,
cu peretii usor ondulati, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care
rataceste mereu in sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaza.
Visul se termina cu o scena a luptei lui cu o draperie simbolica. Visul are
mai multe semnificatii.
La inceput el apare ca o aspiratie a eroului sprea o alta realitate alaturi
de Hildegard. Apoi in secventa IV visul devine simbolul cosmarului traversarii
materiei de catre spirit a vietii spre moarte insotita de spaime si sufocari.
Draperia ii aparea ca un giurgiu si-l ingrozea ca jocul straniu
al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept proba ghicitul, simbol
al riturilor de initiere in taina mortii, o vama luata sufletului ca o
ultima sansa de despartire a conditiei umane.
Cifra trei si multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaza momente
semnificative.
Secventa V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentindu-nil
pe Gavrilescu in incerecarea de a-si recupera servieta cu partituri.
In strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoaste pe nimeni, in locul
doamnei Voitinovici gaseste pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alfa ca plecase
acum 8 ani dupa ce se casatorise cu inventatorul Frincu. Se intoarce
spre casa si in tramvai revin aceleasi obsesii (portofelul, caldura, etc.).
Secventa VI (punctul culminant) se petrece acasa unde surprizele continua. Elsa,
sotia lui, plecase in Germania la familia ei in urma cu 12 ani,
cam de cind aflase ca el a murit. Murise si madam Trandafir si foarte
dezamagit se hotareste sa se intoarca la tiganci.
Secventa VII descrie drumul de acasa la tiganci. Calatoria lui se realizeaza
intr-o atmosfera fantastica, noaptea cu un personaj misterios pe care
Gavrilescu il simte un visator, o fire de artist. Acesta ca un mesager
al mortii il ajuta pe profesor sa ajunga „dincolo” trecind
prin locuri impuse de traditie cum este biserica.
Secventa VIII incepind cu intrarea definitiva a eroului la tiganci
unde nimic nu se schimbase. Baba il asteapa, il recunoaste, ii
ia vama, ii arata din prag casa cea mare rostind niste cuvinte oraculare:
„vezi sa nu te ratacesti”, „sa te tii drept pe coridor si
sa numeri sapte usi si cind ajungi la a saptea sa bati de trei ori si
sa spui: eu sunt, m-a trimis baba”. Sleit de puteri trece prin coridor
si se incurca iar, o gaseste pe Hildegard care il asteptese ca sa-l
conduca pe ultimul drum si ii spune „vino cu mine”. Pornesc
spre padure alunecind dinspre veghe spre vis, spre moarte du-si de birjarul
enigmatic si de porunca lui Hildegard: „Ia-o spre padure, pe drumul ala
mai lung si mina incet. Nu ne grabim.”.
Deznodamintul nuvelei nu aduce iesirea din ambiguitate. Eroul se explica
echivoc „se intimpla ceva cu mine si nu stiu ce, daca nu te-as
fi auzit vorbind cu birjarul as crede ca visez.”. Fata il consoleaza
la fel de echivoc „toti visam, asa incepe, ca intr-un vis.”.
Nuvela intr-o alta interpretare poate sugera aventura artistului case
aspira sa-si depaseasca conditia sa profesionala si sociala a omului care poate
atinge absolutul, eternul. Si atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o
cetate a cunoasterii.
Conditia materiala precara il impiedica sa-si depaseasca conditia,
in lupta sa ar trebui sa fie tinar dar el este batrin, ar
trebui sa fie curajos dar lui ii e frica mereu, i-ar trebui o dragoste
protectoare dar toti care l-au iubit au disparut. Din aceasta perspectiva nuvela
prezinta drama artistului ratat.
