j5j18jh
Gr. H. Grandea (1843—1897), care se credea nepot al lui Byron, a fost un scriitor foarte cunoscut o vreme. Apoi fu complet uitat. Dintre poeziile lui cursive merita citarea cateva ecouri ale sederii lui in Belgia, exclamatiile de Verhaeren prematur pentru o Meusa inconjurata de furnale si acoperita de fum industrial:
A! iaca-ma pe culmea ce valea o domina,
In purpura se stinge a zilei stea divina.
Acuma vad cetatea cu turnurile ei
Si Meusa intinsa cum scapara scantei.
Ah! cat de mult imi place aceasta panorama
Intinsa si frumoasa! De cate ori ma cheama
S-admir ast amfiteatru cu splendide colori
Ce farmeca vederea la mii de calatori!...
O barca cand ma duce in sus si jos pe valuri,
Imi place sa contemplu multimea de furnaluri
Al caror fum se-nalta in limpedul eter
Ca fumul de tamaie...
Romanele lui Grandea au avut mare raspandire. Fulga sau Ideal si real, roman liric, e azi ilizibil. Interesul istoric sta in sentimentalitatea vaporoasa, in exaltare, in reverie, in viziunea ossianesca a naturii.
Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citeste, in poze melancolice, la umbra fagilor, rataceste calare in munti, se zbate de durere “ca o hiara salbateca care poarta in pantece sageata vanatorului” si cand aude ca Zoe se va casatori cu un altul, lesina. Pentru aceasta erotica, scriitorul creeaza un decor antideluvian, teribil, localizat la Dambo vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase. Fulger se infatiseaza in fata iubitei tradatoare si cu o zambire “infernala” racneste: “Femeie, fii blestemata. Geniu razbunator, care zbori pe aripa vijeliilor noptoase, auzi-ma”. Apoi piere in noapte si se duce sa moara pentru Grecia.

Misterele romanilor, roman neterminat de formula arheologica, relua preocuparile mitologice ale lui Asachi si se straduia sa dovedeasca

continuitatea poporului roman prin metempsihoza. Un sergent ranit la 1877, cu numele Deciu Longin, invita pe autor in muntii Bucegilor in ziua cand straniul militar, implinind 30 ani, urma sa fie initiat in misterele tribului sau. Scriitorul se duce. Satul e pe un varf ametitor de munte stancos. In odaia in care e primit, autorul zareste idoli mici de piatra in chipul Penatilor, apoi portretele lui Tudor, Cuza si Balcescu.
Centenarul Aldea Longin, capetenia satului etnic pur, ii duce pe toti la comoara Dochiei, se strica zagazul unei ape si o poarta tainuita, si intr-o pestera cu arcade si bolti corectate de dalta, plina cu simulacre de zei, sunt gasite inchise in sicriu de lemn negru analele romanilor, a caror lectura la lumina faclelor avea sa constituie romanul. Grandea apuca doar a da descriptia “Sarmigetuzei” intr-o fantezie neagra. Vlasia sau Ciocoii noi, roman satiric debutand cu elementul infernal din Le diable boiteux al lui Lesage, avand ca erou principal pe Ioan Catina poetul, intentiona sa ridiculizeze pasoptismul in persoana lui Baboi si a lui Sclipici, caricaturi ale lui C. A. Rosetti si Ion Bratianu.