m2b16bl
— apartine genului epic: autorul isi exprima indirect sentimentele si gandurile prin intermediul actiunii si al personajelor;
— intindere medie (mijlocie) intre schita si roman; unele nuvele sunt structurate in parti, numerotate cu cifre romane precum romanele („Budulea Taichii” de Ioan Slavici);
— predomina naratiunea, dar se impleteste cu descrierea (personajelor, mediului, naturii) si cu dialogul;
— actiunea este relativ simpla, chiar daca mai complexa decat a schitei, urmarind un singur fir narativ,
— ea surprinde fapte verosimile, dar cu o nota de senzatie, inedite, deci apar si elemente fantastice;
— timpul este mai indelungat decat in schita ajungand pana la zeci de ani;
— actiunea este declansata de unul sau mai multe conflicte puternice si se deruleaza rapid, fara comentarii din partea naratorului, spre deosebire de povestire, unde naratorul se implica in relatarea evenimentelor;
— conflictul central este constituit in jurul unui personaj puternic reliefat, prezentat amanuntit.
— personajele sunt mai numeroase decat in schita, alese din diferite categorii sociale, atat principale, cat si secundare sau episodice, atat individuale, cat si colective;

— personajele principale sunt, insa, putine si urmarite in evolutie, fiind simbolice;
— evolutia personajelor este determinata nu numai de trecerea timpului, ci si de gradarea evenimentelor;
— destinul uman se impleteste cu natura;
— uneori expozitiunea este ampla, prezentand amanuntit destinul personajelor si alternand timpul trecut cu cel prezent;
— partile (capitolele) nu respecta strict cronologia faptelor, fiecare secventa urmarind sa prezinte o ipostaza a personajului, vazut in diferite imprejurari;
— implicit, nuvela nu surprinde un singur moment din existenta personajelor, ci intamplari petrecute deseori, in decursul unei vieti;
— uneori, autorul se afla in afara naratiunii, relatarea efectuandu-se la persoana a III-a, alteori autorul participa subiectiv;