Basmul a aparut din cele mai vechi timpuri, atat ca o necesitate a impunerii unor idei si norme morale in comunitatile umane care isi duceau existenta si se conduceau in baza unor legi nescrise, cat si ca o modalitate de evadare din cotidian intr-un tinut mirific, intr-o lume minunata unde totul este posibil si unde abaterile de la normalitate sunt aspru sanctionate, el devenind astfel „o oglindire a vietii in moduri fabuloase”(G. Calinescu). v5o3ov
Naratiunea „Praslea cel voinic si merele de aur” a fost culeasa de Petre Ispirescu.
In ea se vorbeste inca din expozitie despre existenta unui imparat foarte suparat ca i se furau merele de aur din gradina sa, aceasta, fiind intriga.Din desfasurarea actiunii dupa multe incercari nereusite, Praslea este cel care reuseste sa-l raneasca pe hotul merelor. Pornind in urmarirea lui impreuna cu fratii sai, el coboara pe taramul celalalt unde reuseste sa salveze fetele de imparat, rapite de cei trei zmei, ii ucide pe acestia cu ajutorul corbului si al fetei de imparat, dar este lasat singur pe acest taram datorita invidiei fratilor mai mari.
Salvand niste pui de zgripsor, de un balaur este readus pe pamant unde reuseste cu multa abilitate(confectioneaza furca de tors si closca cu pui de aur) sa fie recunoscut de fata cea mica de imparat, acesta constituind punctul culminant.
In deznodamant se casatoreste cu aceasta dupa ce fratii sai mai mari sunt pedepsiti „prin voia lui Dumnezeu”.
„Praslea cel voinic si merele de aur”, dupa cum se observa, este o naratiune de mare intindere, si cuprinde mai multe intamplari, al caror timp si spatiu nu sunt bine precizate. Timpul si spatiul sunt imaginare, faptele s-au petrecut candva, demult(„A fost odata ca niciodata”) pe taramuri diferite: pe taramul acesta si pe taramul celalalt -;un tinut fabulos, plin de mister cu alta infatisare, si care se conduce dupa legi proprii, necunoscut- taramul zmeilor populat si de alte fapturi fantastice. De aceea si intamplarile narate sunt reale si fantastice, ca in orice basm. Reale pot fi existenta imparatului, a fiilor sai, a fetelor de imparat, dorinta feciorilor de a prinde furul merelor, invidia fratilor mai mari sau casatoria lui Praslea cu fata cea mica. Intamplarile fabuloase domina insa, deoarece de la inceput aflam de existenta unui mar care face mere de aur furate de niste zmei cu care apoi Praslea, ajuns pe taramul celalalt, se lupta. Tot fabuloase sunt si uciderea balaurului, discutia cu corbul, salvare eroului de catre zgripsoroaica, transformarea palatelor in mere sau modelarea unei furci de tors si a unei closti cu puii din aur.
Aceasta naratiune fascineaza insa nu numai prin ineditul intamplarilor, dar si prin complexitatea personajului principal care, desi fiu de imparat, intruchipeaza insusirile alese ale omului din popor, dar este inzestrat cu insusiri supra naturale. Astfel omoara zmeii, vorbeste cu corbul, transforma palatele in mere, confectioneaza o furca de tors si o closca cu pui de aur.

In toate basmele exista personaje reale si fantastice. In „Praslea cel voinic si merele de aur” din categoria personajelor reale fac parte imparatul, fiii cei mari, fetele de imparat si mesterul argintar care reprezinta, de asemenea, o anumita dominanta de caracter: dreptatea (imparatul), invidia si egoismul(fiii cei mai ai imparatului) dorinta de libertate (cele trei fete), dragostea si fidelitatea (fata cea mica) sau talentul mestesugaresc (mesterul argintar).
Indiferent ca sunt personaje fantastice sau reale acestea reprezinta modele morale opuse, grupandu-se in forte ale binelui si ale raului, pentru ca orice basm este structurat pe baza opozitiei dintre ele.
Fortele binelui sunt constituite din imparat, Praslea, cele trei fete, corb, zgripsoroaica si puii ei, mesterul argintar, carora li se opune cealalta tabara a fortelor raului: fratii cei mari, zmeii, balaurul. Din confruntarea lor ies invingatoare fortele binelui, deoarece „basmul este poezia dorintelor implinite, in el se indeplinesc visele poporului, nazuintele lui spre o viata fericita si multumita.” (Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu). Cand echilibrul se clatina in defavoarea fortelor binelui, intervin ajutoarele pentru restabilirea lui sau pentru obtinerea victoriei; astfel Praslea e ajutat de corb, de fata cea mica si de zgripsoroaica pentru a-l invinge pe cel mai puternic dintre zmei si pentru a ajunge pe taramul oamenilor.
Fiind o creatie populara cu o mare vechime, basmul se bazeaza pe o structura unica, pornind de la formula narativa de la inceput prin care se anticipeaza fabulosul intamplarilor („A fost odata ca niciodata”). In „Praslea cel voinic si merele de aur” urmeaza situatia initiala (furtul merelor) si cauza care determina actiunea (ranirea hotului si urmarirea lui). Odata misiunea asumata, eroul trebuie sa treaca incercarile (muncile, probele), primind uneori ajutor si iesind, in final, biruitor. Astfel, Praslea se lupta cu zmeii, omoara balaurul, ajunge in imparatia tatalui sau, faureste furca, closca si puii din aur, dovedindu-si in final identitatea.
In orice basm exista formule prezente specifice, si in opera in discutie, de mijloc (mediane) prin care se sugereaza deplasarea in spatiu („si mersera, mersera”), durata („si se luptara, si se luptara zi de vara pana-n seara”) sau continuarea actiunii („caci cuvantul din poveste inainte mult mai este”) si finale care marcheaza incheierea actiunii continand si transmitand o usoara nota de veselie si optimism: „Trecui si eu pe acolo si statui de ma veselii la nunta, de unde luai
O bucata de batoc
Si-un picior de iepure schiop,
Si incalecai pe-o sa si spusei dumneavoastra asa.” Formulele de inceput introduc cititorul intr-o lume ireala.
In planul constructiei epice se observa preferinta pentru cifra trei (trei frati, trei fete de imparat, trei zmei) careia i se mai alatura cifra o suta (o suta de oca de carne si o suta de paini), acestea fiind socotite cifre magice, si intalnite in mai toate basmele.
O alta nota definitorie basmului, ca si a lui „Praslea cel voinic si merele de aur”, este oralitatea stilului, prin care se stabileste, in primul rand o relatie de comunicare intima cu ascultatorii, dovezi ale oralitatii fiind constructiile si expresiile populare („a se face luntre si punte”, „ a-si lua inima in dinti” „in slava cerului”) imbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirecta, folosirea unor constructii exclamative, inversiunile si repetitiile specific populare („rogu-te”, „facu ce facu”).
Din cele prezentate anterior, deducem ca basmul este o creatie narativa de mare intindere in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si cu puteri supraomenesti care reprezinta fortele binelui si ale raului din a caror confruntare ies invingatoare cele dintai. Basmul are o structura specifica, se caracterizeaza prin oralitate, iar frumusetea lui consta in valoarea sa estetica, dar si morala, deoarece, intr-o forma aleasa, pune in evidenta dorinta de dreptate, de adevar si de cinste, comunicand o atmosfera de optimism.
Toate acestea fiind caracteristice operei „Praslea cel voinic si merele de aur”, putem argumenta ca este un basm.