r6r8rz
Insa intaia recolta a “directiei noui” a fost saraca, limitata la o lirica scurta si sentimentala, de pus pe muzica. Modelul era Heine. Poezia colonelului Th. Serbanescu (1839—1901) este bombastica:
In durerea mea pagana
D-as putea o clipa, eu
As lua pamantu-n mana
S-as zvarli in Dumnezeu!
Muzica numai a facut populara cutare romanta:
Unde esti?... Unde esti?—
In zadar in larga lume
Caut sa te mai gasesc,
Tu l-al carui dulce nume,

Si azi inca-ngalbinesc!
Daca tu tot mai traiesti—
Unde esti?... Unde esti?
Bravul “oficer” N. Schelitti (1837—1872) nu era mai talentat, si erotica intre “un steloi” si o “steluta“ e rizibila:
Am surprins eu intr-o noapte
O steluta s-un steloi,
Dupa multe dulce soapte,
Sarutandu-se-amandoi.