1850- La 15.01.1850 se naste la Botosani (conform<<registrului pentru nastere si botez pe anul 1850al besericii cu xramul Adormirea Maicii Domnului) Mihail (Mihai) cel de-al saptelea copil al lui Gheorghe Eminovici, numit caminar printr-un decret domnesc din 12.05.1841, si al Ralucai (Ralu sau Raresa), fiica stolnicului Vasile Iurascu originar din Hotin. Eminovicii au avut unsprezece copii: Seban (1841-1874),Nicolae sau Nicu (1843-1884), Iorgu sau George (1844-1873) , Rucsandra (1845, moare de copila) , Ilie (1846-1862), Maria (moarta la 7 ani), Aglaea (1852-1906) , Henrieta sau Harieta (1854 ?-1889), Matei (1856-1929) , Vasile (mort la virsta de un an si jumatate).Mihai isi petrece copilaria atit in << tirgul glodos>>Botrosani , cit si in Ipotesti, unde tatal sau cumpara in primavara lui 1848 o jumatate de mosie.

1857- Din vara acestui an dateaza interventia tatalui sau la Postelnicia din Iasi pentru a obtine pasaportul de trecere a hotarului in Bucovi:<<Totodata rog sa se inscrie in acel pasaport pe al cincelea fiu al meu , Mihail, care este in versta de 7 ani. Statul crescatoriu, parul negru , ochii negri, nasul potrivit, fata smolita , avind si aceasta a urma studiile>>. Este primul portret documentar al poetului.

1858-1859- Este inscris in cl. a-3-a la scoala primara greco-orientala din Cernauti (<< National-Hauptschule>>), fiind clasificat al 15-lea intre 72 , iar in cl. a-4-a -; -- al 5-lea intre 82 de elevi.

1860-1863- Studii la Ober-Gimnazium. Repetent in cl. a-2-a. In aprilie 1863 nu mai este printre elevi.

1864- Se intoarce la Cernauti , unde era in turneu trupa Fani Tardini. Angajat ca practicant la tribunalul din Botosani si copist ( scriitoriu ) la comitetul judetian permanent.

1865-1866-Este elev particular in cl. a-5-a gimnaziul la Cernauti ,unde Aron Pumpul ii incredinteaza supravegherea bibleotecii sale. Scrie <<Deas avea>> si <<Din strainatate>>.

1866- Apare in brosura „Lacramioarele invataceilor gimnazisti de-n Cernauti la mormintul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul rapusat intr-a 12/24 ianuarie 1866.—Cernauti 1866>> poezia <<La mormintul lui Aron Pumnul>>, semnata de M. Eminovici , privatist. In numarul din 25.02—9.05.1866 al rivistei <<Familia>> apare poezia <<De-as avea>> sub semnatura Mihai Eminescu, insotita de urmatoarea nota a redactiei: ,,Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primile sale incercari poetice triimise noua ne-a surprins placut”.Nasul literar al poetului este Iosif Vulcan, care ii mai publica poeziile ,,Din strainatate”, ,,La Bucovina” , ,,Speranta” , ,,Misterile noptii” , precum si traducerea nuvelei ,,Lantul de aur” a scritorului suedez Ondel Adam.In primavara anului paraseste Bucovina , calatorind prin Transilvania (Blaj, Sibiu); trece apoi muntii si vine la Bucuresti, unde Iorgu Caragiali isi deschise un Teatru de vodevil. Scrie poeziile ,,Mortua est”, ,,La o artista”, ,,Ondina”, ,,Lida”.

1867-1868-Este angajat ca suflor in trupa lui Iorgu Caragiali, apoi in cea a lui Millo-Pascali . Este cunoscut de I.L.Caragiali : ,,Era o frumusete!O figura clasica incadrata de niste plete mari negri; o frunte inalta si senina; niste ochi mari -; la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zimbet blind ai adinc melancolic. Avea aerul unui sfintv tinar coborit dintr-o veche icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare”.Continue colaborarea cu rivista ,,Familia”(,,La o artista”, 18/30 august 1868, ,,Amorul unei marmure” 19 septembrie / 1 octombrie 1868). In 1868 la Arad il intilneste Iosif Vulcan.

1869 -; O incercare de roman sub denumirea de ,,Naturi catilinare”. Fragmentul de roman ,,Geniu pustiu”. In ,,Familia”apar ,,Junuri carupti” si ,,Amicului F.I.”. Scrie ,,De-as muri ori de-ai muri”, ,,Doi astri”, ,, Unda spuma”, ,,Cind privesti oglinda marii”, ,,Din nopti tacute”, ,,Replici”, ,,E ingerul tau ori umbra ta?”, ,,Venere si Modona” , ,,Locul aripelor”, ,,De ce sa mori tu?”.Se inscrie in cercul societatii literare ,,Orientul”(1 aprilie),care avea menirea sa stringa folclor si documente de istoriei.Termina traducerea ,, Artei reprezintarii dramatice” a lui Ritser. Ce afla in turnee cu trupa lui Pascali (Iasi,Cernauti). ,,Eminescu la1868/1869 era un tinar cam de 19 ani.Statura mijlocie ,trasaturi frumoase si regulate , par bogat si negru dat inapoi pina pe umeri, cum poarta artistii. C-un cuvint un tip roscovat foarte frumos”(Stefan Cacovean). Incircari ale familiei de a-l trimite la stuidii.Din semestrul de iarna 1869/1870 este student auditor la Universitatea din Viena. Lecturi intense din Platon, Kant, Sepenhauer, Fihte, Russo, Konfucius, ,,Vede”, ,,Sacuntala”, Spinoza, Heghel.

1870 - Publica in ,,Convorbiri literare” din 15 aprilie ,,Venera si Madona”, iar din 15 august -- ,,Epigonii”, a carui idee este, dupa precizarea insusi a autorului, ,,Compartiunea dintre lucrarea increzuta si naiva a predecisorolor nostri si lucrarea noastra trezita , rece”. Eacob Nedruti, redactorul revistei , il viziteaza la Viena. Participa la actiunile de sarbatorire a implinirii a 400 de ani de la sfintirea manastirii Putna, ctitorii a lui Stefan cel Mare.

1871- In apar ,,Convorbiri literare”poeziile ,,Mortua est”, ,,Inger de paza” si ,,Noaptea”. Participa la constructia sociitatii academice social-literare ,,Romania juna”, in comitetul de conducerealcaruia este ales bibleotecar. Face cunostinta cu Vironica Micle. Colaboreza cu E. Negruti. Planurile in vedere scrierii poemului ,,Memento mori” (sub titlurile ,, Panarama desertaciunilor”, ,,Tempora mutantur”, ,,Vanitas vanitatum vanitas”, nuvelei ,,Sarmanul Dionis” si a poeziei ,,Imparat si proletar”(sub titlul ,,Proletarul”).

1872- Soseste la Botosani. Ceteste in sedinta ,,Junimii” din 1.09.1872 nuvela ,,Sarmanul Dionis” (,,Memento mori”). In sedinta din 7 septembrie citeste ,,Inger si demon”si ,,Floare albastra”, publicate in ,,Convorbiri literare”. Este primit cu entuziasm. La 16 decembrie se inscrie la Universitatea din Berlin, unde urmeaza cursuride istorie moderna, istoria generala a filozofiei , principiile logice ale stiintelor expirementale, istoria egepteana, filozofie hegheliana .

1873- Planuri si variante la ,, Luceafarul” si ,,Calin”. Raporturi complecate cu familia. Se angajaza secretor al Consulatului romin din Berlin.

1874- Titu Maiorescu insista sa prigateasca doctoratul in filozofie , pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iasi . Traduce ,,Critica ratiunii pure” de Kant (cam a treia parte ). Se intoarce la Iasi, unde obtine postul de director al Bibleotecii Centrale. Moare fratele sau Serban. In numarul din 1 decembrie al ,,Convorbirelor literare” apare ,,Imparat si proletar”, care intimpina critici din cauza ,,imperfectiunii de forma”. ,,Eminescu este dintre acei putini oameni, care nu sint meniti a vietui in societate, ca nu-si afla semeni.In deobsti el este nesuferit, pentru ca stie cine este el, stie cine sint altii, nu-i pasa de o lume, pe care trebue s-o despretuiasca si sta ca si-o carte deschisa inaintea tuturor. Toate sufletele alese sint nerezervate si tocmai pentru oameni comuni lipsa de rezerve a unui fuflet aleas este nesuferita”. (Ion Creanga)

1875- In numarul 1 februarie al ,,Convorbirelor Literare” apare ,,Fat-Frumos din tei”. Desfasurarea o intensa activitate de bibleotecar: numara volumele, duce evidenta, face ordine, achizitioneaza carti vechi. La 1 iulie e numit revizor scolar ,,Convorbirelor literare” apare ,,In aceasta calitate el calatorea din sat in sat,ave raporturi continue cu invatatori, cu primari, cu tarani, si se intari tot mai mult in dragostea sa pentru poporul din jur”.(E. Negruti) Inceputul prieteniei cu Ion Creanga, dupa ce il asculta la o consfatuire a invatatorilor din cele doua judete. ,,Eminescu il indemna sa scrie vre-una si Creanga isi asterne pe hirtie povestea ,,Soacra cu trei nurori”pe care o si tremite intr-o sara la ,,Junimea”, caci Creanga, timid si cam salbatic din natura lui, n-a voit sa vina si el.La ,,Junimea” a fost un adevarat entuziazm la citirea acelei povesti; ni se releva un stil si o limba pe care nu o auzisem acei care nu traisem la tara ...” (G. Panu) Soseste la Cernauti, unde se intilnestecu Stefanelli. Face numeroase inspectii in scoli. Proecteaza o carte de citire.

1876- In ,,Curierul de Iasi”,unde devine gazetar dupa ce este destituit din functia de revizor, apar nuvelele ,,La aniversara” sub semnatura Gajus si ,,Cezara”. ,,Convorbirile litirare” ii publica ,,Strigoii”(1 decembrie), ,,Melancolie”, ,,Craiasa din povesti”, ,,Lacul” si ,,Dorinta”(1 septembrie), ,,Calin”(1 noiembrie). Scrie poeziile: ,,Sint ani la mijloc”, ,,Cartile”, ,,Gindind la tine”, ,,Coborirea apelor”, ,,Ai nostri tineri”, ,,Femeia... mar de cearta”, ,,Cind te-am vazut, Verena...”, ,,In fereastra despre mare”. Publica mai multe articole, conferinte, cronici dramatice (cea din 5 decembrie este consacrata lui Gogol). Interogari in legatura cu pretinsele furturi de la Bibleoteca. La 13 august moare Raluca, mama poetului. Scrie dupa citeva saptamini poezia,, O, mama...”. ,,Eminescu, in vremea aceea (epoca ,,Curierului de Iasi --- M.C.), era un tinar cam de 28-29 ani, bine facut, potrivit de inalt, cu fata lungareata incalata, cu musteata neagra, plete lungi si negre ii cadeau pe spate, o redegota neagra cam ponosita, cu o cravata maslinie si cu puchitei albi rotunzi, esea bulbucata din jeletca sa vinetie-neagra, inchisa cu doua rinduri de bumbi...” (Ioan S. Ionescu)

1877- Publica in ,,Timpul”(24 noembrie) articolul ,,Balcescu si urmasii lui”, in care sa opereaza cu o antiteza de felul celea din ,,Epigonii” si serialul ,,Icoane vechi si icoane noua” (decembrie). Participa la sedintile ,,Junimii”.

1878- Publica in ,,Convorbiri literare”din 1 martie ,,Povestea codrului”, ,,Povestea teiului”, ,,Singuratatea” si ,,Departe sint de tine”. Coloborari fructuoase la ,,Timpul”.

1879- Ii apar in ,,Convorbiri literare” din 1 februarie poeziile ,,Pajul Cupidon”, ,,O,ramii” si ,,Pe aceeasi ulicioara...” Iar in numarul din 1 octombrie --- ,,Afara-i toamna”, ,,Sint ani la mijloc”, ,,Cind insusi glasul”, ,,Freamat de codru”, ,,Revederea”, ,,Foaia vesteda”, ,,Despartire”. La 4 august moara Stefan Micle, sotul Veronicai Micle. La 5 septembrie Veronica Micle il viziteaza pe poet la Bucuresti. Intr-o scrisoare din 2 septembrie isi exprima geloasa, ca foarte ,,simtita” poezia ,,Atit de frageda...” este adresa ,,unei fiinte cu care din nefiricire sau din fericire poate eu nu ma pot nici masura, nici compara (Elizabet)”.

1880- In numarul din 1 aprilie 1880 al ,,Convorbirelor literare” ii apare elegiea ,,O,mama...”, ,,Junimea” isi reea ,,Mircurile literare” la Bucuresti. Semne de oboseala si istovire fizica, senzatia imbatrinirii. In raza atentiei poetului apare Kleopatra Poenaru Lecca. ,,Eminescu fu impresionat si se amoreza de frumusetia ei cautind ocazie de a o revedea, dar... d-na Lecca era indiferenta la gindurile lui”. (I. Petrascu

1881- Este anul piublicarii primelor patru ,,Srisori” in ,,Convorbiri literare”:,,Scrisoarea 1” (1 februarie), ,,Scrisoarea 2” (1 aprilie), ,,Scrisoarea 3” (1 mai), ,,Scrisoarea 4” (1 septembrie), care prezinta o panorama viu colorat cu accente vehemente, satirice a situatiei sociale de atunci. Vironica Micle evita intilnirea cu poetul.

1882- La 24 aprilie citeste in sedinta ,,Junimii” noua frumoasa poezie ,,Luciafarul”, dupa cum noteaza in jurnalul sau T.Maiorescu.Dintr-o scri- soare a Veronicai Micle: „Intreaba-ma daca cint in luna sau pe pamint, daca sint teafara sau nebuna, daca te-am urit sau te iubesc mai mult ca oricind”. Accente de profunda deceptie sufleteasca : „Astept telegramele Havas, ca sa scriu iar , sa scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormint si n-as mai fi ajuns sa traesc”.

1883- Anuul publicarii marii sale capodopere „Luceafarul”.( „Almanahul Societatii Academice Romania juna”, aparut la 26 aprilie; „Convorbiri literare”din 1 august), primului si unicului volum de „Poezia” al lui Eminescu in libraria Socec si a unor mari realizari lirice, publicate in „Familia”: „S-a dus amorul” (24 aprilie-6 mai), „Cind amintirea...” (15-27 mai), „De-acuma...” (5-17 iunie), „Ce e amorul” (17-20 iulie), „Pe linga plopii fara sot” (28 august- 9 septembrie), „Si daca...” (13-15 noembrie). Volumul de poezii,ingrijit de Titu Maiorescu, include urmitoarele poezii: „Singuratate”, „Lasa-ti lumea ta uitata”, „Si daca ramuri bat in geam”, „Pajul Cupidon”, „Ce te legeni ,codrule”, „Melancolie”, „Rugaciunea unui dac”, „Pe aceeasi ulicioara”, „De cite ori, iubito”, „O, ramii”, „Despartire”, „Craiasa din povesti”, „Oda (in metru antic)”, „La mijloc de codru des”, „Venera si Modona”, „Sonet (Iubind in taina...)”, „Sonet (afara-i toamna)”, „Sonet(sint ani la mijloc...)”, „Sonet (Cind insusi glasul...)”. „Sonet (Trecut-au anii...)”, „Sonet (S-a stins viata falnicei Venetii...)”, „Dorinta”, „Mortua est”, „Noaptea”, „Egipetul”, „Adio”, „Ce e amoru”, „Lacul”, „Inger si demon”, „Floare albastra”, „Se bate miezul noptii”, „Inger de paza”, „Atit de frageda”, „O,mama...”, „Fat-Frumos din tei”, „Cu mine zilele-ti adaugi”, „Din valurile vremii”, „Povestea codrului”, „Imparat si proletar”, „Pe linga plopii fara sot”, „Glossa”, „S-a dus amorul”, „Departe sint de tine”, „Freamat de codru”, „De-or trece anii”, „Te duci”, „Peste virfuri”, „Somnoroase pasarele”, „Revedere”, „Cind amintirile”, „Doina”, „Mai am un singur dor” cu trei variante, „Epigonii”, „Calin”, „Strigoii”, „Srisoarea 1”, „Scrisoarea 2”, „Scrisoarea 3”, „Scrisoarea 4”, „Luceafarul”, „Criticilor mei”. Prefata memtioneaza dezinteresarea totala a lui Eminescu fata de aparitia volumului („El a fost totdeauna prea impersonal si prea nepasator de soarta lucrarilor sale...”), precum si darul autorului „de a intruna adinca sa simtire si cele mai inalte ginduri intr-o frumusete de forma”. Se manifesta primile semne ale bolii grave a poetului: „Obiceiul lui era ca citea cu glas tare ceea ce ii place, mai ales poeziile, si facea multa galagie cind sria, se plimba. declama, batea cu pumnul in masa, era oarecum in harta cu lumea, la care se adrisa (...) Eu eram din ce in ce mai staruitor, eara el se facea tot mai indaratnic si zicea tn cele din urma ca abuzez de aficteunile lui si-l terorizez. Aceasta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi carel cuprinsese...” (I. Slavici) Este internat la sanatoriul Sutu, apoi la o casa desanatate din Viena, undei face o vizita Titu Maiorescu. Face o calatorie la Iasi pentru a participa la sarbatorile cu ocazia dezvelirii statuiilui Stefan cel Mare.Subscriptii intru ajutorarea lui Eminescu.

1884- „Convirbiri literare” publica „S-a stins viata falnicei Venetii” si „Glosso” (1 ianuarie); „Diana”(1 februarie), „Te duci” (26 februarie), iar „Familia” poezia „Din noaptea” (24 februarie). La 8 ianuarie moare tatal sau G. Eminovici, care „era un om batrin foarte dragut, glumet si original”. (I.L. Caragiali) Eminescu se intoarce in tara si, la insistenta prietinilor sai, pleaca la o excursie de convaliscenta in Italia. La 7 martie moare Neculai, fratele poetului. Eminescu este numit sibbibleotecar al Bibleotecii centrale din Iasi (septembrie). Sanatatea sa, dupa propria marturisire, „scirtie tntruna ca o moara stricata, ba poate ireparabila” si este internat in decembrie la spitalul „Sf. Spiridon”. Eminescu „a electrizat pe toti cu poeziile sale mai noua”, noteaza Iosif Vulcan intr-un articol de calatorie ( „familia” din 17 februarie).

1885- In „Familia” din 25 ianuarie apare portretul lui Eminescu, un articol al lui Iosif Vulcan intitulat „M. Eminescu” si poezia „Epigonie”, iar in „Convorbiri literare”din 1 iulie poezia „Poeziilor”. Este internat la sanatoriul doctorului Iahimov de la Odesa. La sfirsitul anului participa la seratele teatrale de amatori, organizate la Cernauti de cora sa Aglaea.

1886- „Convorbiri literare”din 1 decembrie ii publica poezia „La steaua”. Zearul „Epoca” din 1 ianuarie tipareste „Dalila”, varianta a „Scrisorii 5” iar „Albumul literar” poezia „Nu ma intelegi”. La 27 februarie Al. Vlahuta tine la Ateneu conferinta „Poeziile lui Eminescu”. Se afla la baile de la Repedea; in noembrie este internat la Ospiciul de la Manastirea Neamtului. Intilnindu-l pe o strada din Iasi, Vasile Burla ii daruieste paltonul sau.

1887- Apoi in „Convorbiri literare” „De ce nu-mi vii” (1 februarie), reprodusa si de „Familia” din 17 februarie, si „Camadeva” (1 iulie), reprodusa de asemenea de „Familia”(24 iulie). „Almanahul literar”pe anul 1887 publica „Luceafarul” si vociteva ofirizme, iar „Almanahul revistei „Romamia literara” poezia „Adio” si o poezie a lui Al. Vlahuta „Lui Eminescu”. Revista „Familia” din 31 iulie pune problema acordarii unui premiu poetului. „Nenorocitul poet Eminescu este iaras prada crudei boale, ce-l ofileste si-l consuma de-atita timp! De-o saptamina intreaga nu vorbeste, nu umbla, nu maninca!”. Este lait motivul relatarilor presii vremii. Se intocmesc liste de subscriptei pentru ajutorarea lui. Pleaca la bai in Austria. Se intoarce la Botosani, unde primeste ingrijirile sorei sale Henrieta : „Mihai este foarte bine, are cear permisiunea de a se plimba pe trotuar, se-ntelege de la sine numai cind e timpul frumos2 (dintr-o scrisoare a Henrietei catre Cornelia Emilian din 11 noembrie).

1888- Titu Maiorescu ii trimite la 16 februarie in care ii cere asentimentul pentru tipirirea editiei 3. Henrieta, care intentioneaza sa cumpere o casa, se imbolnaveste.dupa o vizita a Veronicai Micle la 12 aprilie poetul pleaca la Bucuresti. La 20 aprilie apare cea de-a trea editie a „Poeziilor”. La 23 noembrie Senatul voteaza onanim pentru acordarea unii pensii lui Eminescu. „Om din mine n-o sa mai easa! Prea sint multi acea pe care i- -am jignit spunind adevarul si, dupa cele petrecute, nu-mi ramine decit sa stau sfincios intr-un colt”. (Eminescu catre Slavici) Participa la redacarea gazetei „Fintina Blandeziei”.

1889- La sfirsitul anului apare cea de-a patra editie a „Peziilor”. La 2 februarie este internat la spitalul „Marcuta” din Bucuresti. Luceafarul (Venus), dupa relatarile „Tribunei”, a avut o neobisnuita lumina in acest an. „Lumea me-au acuzat de lipsa de simtire si umanitate fata de Eminescu. -; Sint lucruri mai presus decit puterile cuiva, va marturisesc sincer, nu pot sa-l vad lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu in cea mai splendida epoca a vietei sale intelectuale. Si asa sint fara nici o lege si fara nici un D-zeu, sa-mi ramina cel putin acel al poeziei, care pentru (mine) s---au fost intrupat in fiinta lui Eminescu...”(dintr-o scrisoare a Veronicai Micle). „...Bietul Eminescu e victima unei prea mari framintari intelectuale. Astazi, cind e nebun, si tot se vede intr-insul cit a cetit” (dintr-un interviu dat de doctorul Sutu). La 1 iunie este lovit debolnavul Petrea Poinaru cu o piatra aruncata cu prostia. La 15 iunie marele poet se stinge din viata. Este inmormintat la cintirimul Bellu. Pe piatra de mormint sint deltuite versurile din „Mai am un singur dor”: „Reverse dulci scintei/Atotstiutoare,/De-asupra-micrengi de tei/Sa-siscuture floarea.//Nemaifiind prebeag/De-atuncea inainte,/Aduceri aminte/M-or troeni cu drag”.In acelasi an mor Veronica Micle, Henrieta, sora poetului, si Ion Creanga marele sau prieten. h3r4ro

Lumina Luceafaralui, atit de intensa in anul desparitiei lui Eminescu, aureoleaza destinul tragic al poetului. „Ca un Luceafar am trecut prin lume” („Odin si poetul”).