Rascolitoare prin mesajul ei patriotic, poezia este o patetica chemare la lupta
pentru redesteptarea la lupta a romanilor din Transilvania, de la inceputul
acestui veac. Si aici, poetul vorbeste ca un tribun, in numele tuturor; “Oltul”
devenind aporape o rugaciune adresata unei zeitati ocrotitoare, mantuitoare
de rau, capabila sa adune fortele, sa le amplifice si sa razbune. Ca si in alte
poezii, retorica tanguirii preia un vocabular adecvat: “tainuita jale”,
“lacrimile noastre”, “durerea unui neam” etc. b3o12or
In versurile lui Goga, Oltul este un interlocutor uman. Permanenta in spatiul
geografic si etnic al tarii, biografia raului figureaza intreaga istorie a poporului
roman. Ideea identitatii dintre Olt si destinul tarii, se desprinde inca din
prima strofa a poeziei: “Marita fie dimineata / Ce-a savarsit a noastra
nunta”. Prin personificare, Oltul devine un simbol al puterii ancestrale
a romanilor, subjugata temporar. O puternica metafora subliniaza infratirea
de suflet cu Oltul, martor al tristetii unui popor osandit: “Si cate cantece
si lacrimi / Nu duce valul, calatorul”.
Partea a doua a poeziei, o evocare, reinvie imaginea vremurilor glorioase de
altadata. Oltul este infatisat de poet in postura legendara de haiduc, “frate
plansetelor noastre”, caruia “domni vicleni” vroiau sa-I fure
libertatea si, odata cu ea, sa sfarame “sfanta noastra lege”. Lupta
impotriva cotropitorilor era dusa la chemarea raului, de catre “feciorii
mandrei Cosanzene”. Vremuri eroice, in care “codrul chiotea, viteazul”,
iar biruinta era rasplata vitejiei.
Imaginea vremurilor de demult este in contradictie cu osanda la care este supus
Oltul. Destinul sau este destinul unei natiuni subjugate de o putere straina,
vremelnica. “Slavite farmituri a vremii…/ De mult v-au ingropat
valeatul / Neputincios pari si tu astazi- / Te-a-ncins in lantuir imparatul”.
Disperarea se revarsa in imagini apocaliptice, ale razbunarii mantuitoare de
suferinte. Poetul implora forta ancestrala a raului sa verse “pagan potop
de apa”; suntem in fata unui potop biblic, singura cale de depasire a
impasului tragic in care se afla poporul nostru impreuna cu Oltul.
Ideea unirii destinelor este evidentiata: “Sa-ti aduni apele toate- /
Sa ne mutam in alta tara…”.
Prezenta Oltului in creatia poetica a lui Goga nu este deloc singulara in literature
romana. Pornind de la folclor, si alti autori l-au inclus in operele lor: Gr.
Alexandrescu “Umbra lui Mircea. La Cozia”, George Cosbuc “Dunarea
si Oltul”, Ion Pillat “Cozia”, Geo Bogza “Cartea Oltului”.
