r5i8ij
REALISMUL PSIHOLOGIC
Lectura atenta a nuvelelor lui Marin Preda (Snt`lnirea din pam`nturi, 1948) descopera, in afara lucrurilor cunoscute, co mentate pe larg de critici, un autor inedit, fantastic, anxios, poet al terifiantului in Colina, Calul, La c`mp, Snainte de moarte, Amiaza de vara, mai toate scrieri de inceput, paradoxale, construite pe observa\ia realita\ii rurale. Odata prozatorul fixat in formula lui realista, i s-au contestat, cu o violen\a nein\eleasa, posibilita\ile
intr-o epica vizionara, din prejudecata ca realismul exclude imaginativul, fabulosul, sondarea in straturile tulburi ale con =tiin\ei. Dar Albert Béguin descoperea un Balzac romantic, vizio nar, tenebros, sub nota\ia rece =i cruda, un poet al oniricului, surprinzator la un doctor in =tiin\e sociale. Rebreanu e, in Adam
=i Eva, fantastic =i metafizic in genul lui Eminescu, obsedat de arhetip, tinz`nd spre mari construc\ii narative in chipul ro manticilor. La scriitori cu un stil unitar, disocierile de acest fel nu anuleaza o formula =i o metoda, fixata in elementele ei de baza: o completeaza numai pe un plan special de percep\ie.
Exista un punct de unde observa\ia minu\ioasa, supusa obiectului, luneca spre zonele subliminare ale con=tiin\ei. Pe nea=teptate cresc, ca st`ncile in mijlocul oceanului, piramide de lava, faptele ies din rela\iile lor normale =i in jurul celor mai neinsemnate amanunte apar mari umbre. Subiectul trece inaintea obiectului examinat =i, fara sa =tie, prozatorul, deprins sa observe =i sa judece lumea more geometrico, devine liric =i fantast. Exista o mitologie a realismului, un fantastic care deriva nu din tran scrierea supranaturalului, neverosimilului in ordinea existen\ei, ci, ca la Dostoievski, din studiul starilor obsesive. Scriitorul rom`n are, in genere, mai mult dec`t se recunoa=te, o sensibilitate la fabulos =i enigmatic, de care se apropie cu mijloacele prozei de analiza sau de evocare.

La Marin Preda nota terifianta deriva din sugestia unei realita\i morale ascunse (Calul) sau din observarea minu\ioasa a formelor pe care le ia presim\irea mor\ii (Snainte de moarte). Sn Colina fantasticul e, ca la Gib Mihaescu (Vedenia), o proiec\ie a spaimei.
Latura lui psihologica e vizibila. Vasile Catrina, dupa un somn agitat, cu vise cumplite, merge la c`mp =i, acolo, impresurat de o cea\a deasa, ame\e=te, ii pare ca paduricea se aprinde =i piere, colina se umfla ca o ba=ica enorma, se clatina, se scufunda. Apare, nu se =tie de unde, =i un mo=neag, apoi dispare, iar \aranul se
intreaba la modul lui realistic: „Ei! Ce, m-au gasit dracii?!...“ pentru ca, in final, cople=it de at`tea semne, sa fuga inspaim`ntat.
Cadrul nara\iunii e acela al vie\ii comune =i nimic nu anun\a accentul fabulos de la sf`r=it. Totul pare un vis rau, prelungit la lumina zilei =i trait in stare de luciditate. Colina e in fapt tran scrierea unei halucina\ii, cu o pregatire =i o grada\ie a nara\iunii proprii prozatorului analist.
Sn Calul =i Snainte de moarte orice lunecare fantastica a faptelor dispare. Dam, acum, peste un spirit anxios, obsedat de ideea mor\ii. Nimic nu lasa insa, in desfa=urarea nara\iunii, sa se
intrevada aceasta realitate morala, caci Marin Preda pastreaza fa\a de dramele eroilor sai, a=a cum cerea Lovinescu, o „indiferen\a“ obiectiva. Sn Calul (in care cineva descopera, surprinzator, „un mit al asasinatului“), nara\iune cu o buna tehnica de a nara, lipsa anecdotei e batatoare la ochi. Nimic nu se petrece aici, in afara de faptul ca un \aran omoara un cal batr`n, devenit povara in gospodarie. +tiin\a scriitorului e de a relata impersonal gesturile
in=elatoare, pregatirea inceata a actului final. Omul se scoala diminea\a mai devreme, hotar`t sa ispraveasca, inaintea altor treburi, un lucru la care se g`ndise in ziua precedenta, scoate calul din grajd, vorbe=te bl`nd cu el, ii da apa, apoi, dupa ce strabate satul, il omoara, fara graba, intr-o lupta inegala, trista. Nu e nimic simbolic aici, nici o inten\ie de a da o aura tragicului.
Replica finala a unui observator: „Ia uite, baaa a...i unu, bele=te un cal! Cu-\u, naaa!... Na, bobica, naaa!...“ cade ca o ghilotina peste peisajul dezolant al unei mor\i intrate in ordinea faptelor banale. Obsesia, fiorul real al mor\ii apar\in insa prozatorului, comentator rece al acestui spectacol lipsit de mare\ie.
Sub forma mai dramatica a angoasei, o regasim, in Snainte de moarte, povestea unei agonii marunte. Con=tiin\a iminentei dispari\ii treze=te mai int`i lui Stancu lui Stancila o obsesiva dorin\a de a =ti cu toata exactitatea c`nd i se va implini sorocul.
El se fere=te sa pronun\e cuv`ntul hotar`tor, exorcizeaza cu sentimentul ascuns ca poate opri un destin fatal. Formula cu care se adreseaza doctorului e evaziva: „in cutare timp“, iar c`nd acesta din urma indica un anotimp, \aranul izbucne=te cu violen\a:
„— De unde =tii tu, ma? a...i Soarele =i dumnezeii ma-ti, de unde =tii tu? Spune de unde =tii tu... Arhanghelii =i steaua... De unde?... De unde?...“
Sn direc\ia unei „estetici periculoase“ a fost fixata =i povestirea
La c`mp, unde apare =i o oaie rea, schi\a a viitoarei Bisisica din
Morome\ii. Aici inten\ia polemica da scrierii un ax, o justificare estetica. Doi ciobani, Stroe =i B`lea, surprind o fata dormind pe c`mp =i o violeaza. Nara\iunea pare =i e in realitate o replica la imaginea amorului c`mpenesc, popularizat de scrierile idilice. O experien\a aspra, izvor`ta dintr-o realitate morala elementara, se suprapune peste idila iubirii pastore=ti, =i, in relatarea ei, pro zatorul i=i fixeaza o atitudine mai mult estetica dec`t morala.
Sa se observe ca ceea ce a putut parea unor comentatori mai vechi elogiul instinctului e, in realitate, tendin\a de a pune proza pe un teren solid de observa\ie psihologica.
Psihologiile rurale pe care le examineaza Marin Preda nu apar\in at`t unor complica\i, cum s-a spus in nenumarate r`nduri, c`t unor indivizi tipici, surprin=i in gesturile lor banale, insa dintr-o perspectiva analitica inedita. De la Rebreanu, psihologia \aranului a inceput sa fie privita ca o alcatuire de for\e divergente. Intui\ia sigura a lui Marin Preda e de a se fi orientat spre zonele negu roase ale psihologiei, unde sublimul, in formele speciale ale eticii sate=ti, se une=te cu trivialul, afec\iunea cu duritatea, spiritualul cu patologicul.
Viziunea esen\iala a acestei realita\i morale, valorificata estetic
in toata intinderea ei, o aflam in Morome\ii, scrierea fundamentala a lui Marin Preda. Nuvelele par ni=te secven\e pregatitoare, cu o valoare literara insa autonoma. Ilie Resteu, din Sn ceata, prefi gureaza pe omul „rau“ |ugurlan, Pa\anghel, din O adunare lini=tita, pe Moromete, lacomul Miai Miai pe rapacele Balan, schi\e, toate, ale unei compozi\ii capitale. Aici, ca =i in alte fragmente (Snt`lnirea din pam`nturi), placerea analizei e dublata de placerea de a povesti. Moralismul incepe sa fie dublat, =i chiar
intrecut in anumite clipe, de comediograf. Sn maniera lui Creanga sau Caragiale, prozatorul inregistreaza nu zicerile tipice, ci reac \iile tipice, formele orale cu accent pe vocabula pitoreasca. „Vorba ceea“ a lui Creanga sau „Ce’=’copil“ a lui Caragiale devine aici
„nu-=-ce“, concluziv, ironic. Sn ceata e monologul unui \aran m` nios, din care deducem biografia tipica a omului de la c`mpie.
Snt`lnirea din pam`nturi e relatarea unei „cavalerii rusticane“ in peisajul dunarean, cu mijloacele prozei de analiza. Ca =i O adu nare lini=tita =i Calul, Snt`lnirea din pam`nturi e o scriere excep \ionala, conceputa intr-un stil epic necunoscut prozei anterioare, de=i estetica autorului e orientata, in genere, spre realismul ardelenilor, pe care vrea sa-l depa=easca insa prin „filozofie“ =i psihologie abisala. Filozofia e absenta =i transcrierea dramei erotice, in faza ei ini\iala, e, in nara\iunea citata, totul. Prozatorul, pun`nd accent pe candoare, contrazice viziunea dura din La c`mp. Dugu vede goala pe Drina =i se indragoste=te fulgerator; pentru a o cuceri trebuie insa sa se bata cu Achim Achim, un magadau care revendica prioritate asupra fetei. Sn afara de latura anecdotica, e de re\inut sugestia trecerii in alta v`rsta morala, ca =i buna tehnica a dialogului. Aici na\iunea se precipita. Sn O adunare lini=tita, dimpotriva, placerea de a povesti trece inaintea altor inten\ii. Pa\anghel e un mo= Nichifor Co\cariul al c`mpiei dunarene. El a facut o calatorie cu vecinul Miai, a inregistrat ni=te
int`mplari =i le relateaza, acum, in fa\a ascultatorilor, fara graba, revenind asupra faptelor, aduc`nd lumini noi acolo unde un element pare neguros. Ideea de spectacol e urmarita pe mai multe planuri. Pa\anghel „joaca“, ferindu-se sa comenteze de la
inceput faptele =i sa traga o incheiere morala. El organizeaza o mica scena, distribuie rolurile, pentru a fi totul mai limpede: „Dar asculta\i aicea, sa va spun eu voua! N-am nici o nevoie. Ce? Miai?
Sl dau dracului =i gata. Dar numai a=a, ca sa vede\i =i voi. Uite, ma, sa zicem a=a: Matei, tu e=ti Miai, in\elegi? Acum tu, Miai, mergi cu mine la munte =i, asculta aici, sa te superi tu ca nu vrei sa-mi dai =i mie merticul tau. +tii, ma? Adica eu, Pa\anghel, i\i cer
\ie, tu Miai, sa-mi dai merticul tau, =i tu sa te superi ca nu vrei.“
Ipoteza e, fire=te, absurda, dar \aranul vrea tocmai sa dove deasca ca vecinul sau e carpanos, rapace, pus pe inavu\ire.
Remarcabila este, apoi, ironia atingatoare, in formele specifice ale vorbirii \arane=ti:
„— E=ti mai prost ca mine, Modane a...i =i e prost =i ala unde ai citit, ca a scris a=a cum spui tu a...i.
— Uite, Pa\anghele, zice Modan, sa presupunem ca nu e=ti prost, mai ales ca stai cu mine de vorba...“
Cu aceste atribute de luciditate, capacitate de iluzionare =i u=or caracter de comediograf ironic, se constituie psihologia sau natura morome\iana, proprie =i eroilor din nuvele. Pa\anghel e un exem plar tipic. Ilie Barbu din Desfa=urarea (1952) — un altul. La apari\ie, nuvela reprezenta un progres fa\a de nivelul prozei din epoca cu teme similare; citita azi, dintr-un punct estetic mai inalt, ea rezista fragmentar, prin comentariul colorat, cu intui\ii sigure privitoare la modificarea psihologiei rurale. C`teva fenomene sociale din epoca noastra sunt bine prezentate, =i nuvela se ridica incontestabil peste muntele de proza sociologica, schematica, comuna in epoca. Procesul moral mai general e acela, adeseori adus in discu\ie, al dezalienarii \aranului . Pe acest fenomen mai larg, Marin Preda incearca, in modul sau caracteristic, sa fixeze o structura tipica. Con=tiin\a independen\ei, bucuria, demnitatea =i celelalte decurg de aici. Nuvela, judecata in sine, e antrenanta, scrisa cu verva, cu o nota de ironie. Organizate, tot a=a, in jurul unui destin contemporan, supus unui proces de rena=tere etica, sunt =i Ferestre intunecate (1956), Sndrazneala
(1959), cea de a doua o p`nza cinematografica mai intinsa.
Friguri (1963) e o incercare de evadare a prozatorului din universul \aranesc, cu rezultate pe care le-am semnalat alta data.
O proza la zi, cu semnifica\ii imediate, aflam in Situa\iile pre=edintelui, dialog savuros intre un \aran (pre=edinte de coo perativa colectiva, ramas la vechile mentalita\i gospodare=ti) =i un activist de partid. Povestirea sau, mai degraba, fragmentul epic pare desprins dintr-o scriere intinsa. Sub o forma inve selitoare, prozatorul face observa\ii fine despre chipul in care se adapteaza o experien\a \araneasca milenara la noile forme sociale. Vacaru= trimite la raion situa\ii neclare, convins fiind ca cifrele =i h`rtiile n-au nici o importan\a. Baicule\, activistul, ii da o lec\ie de pedagogie sociala. Sntrebat c`te gaini are in gospo darie, pre=edintele raspunde simplu: „Pai c`te sa avem? Avem at`tea c`te sunt in gainarie! Alea sunt, altele n-am“, arat`nd surprindere fa\a de curiozitatea celuilalt. C`nd i se replica, intre altele, ca numarul real al gainilor nu e echivalent cu cel trimis pe h`rtie raionului, Vacaru= raspunde, ca Pacala, ca „mai mor gainile“, parca ar fi spus — comenteaza cu mali\ie prozatorul —
„se mai joaca ele, au obiceiul asta: le place sa moara“.
De alta structura, aduc`nd cu scrierile de inceput, e schi\a
Amiaza de vara, descriere, ca =i Colina, a unei halucina\ii, cu note de fantastic =i realism jovial. Sugestia unei dupa-amiezi „intoarse de demult“ trimite la Mateiu Caragiale, dar numai o clipa, caci nara\iunea revine imediat la observarea psihologiei elementare.
O \aranca aude ma=ina de cusut merg`nd singura, e inspaim`n tata, apoi se resemneaza in neputin\a de a in\elege. Vocea aspra a barbatului sosit de la c`mp (vocea lucidita\ii) destrama aceasta vraja plina de teama.
Sn aceste linii sumare, nuvelistica lui Marin Preda mi se pare a se desprinde dintr-un principiu estetic superior. I se asociaza o rara putere de observa\ie =i intui\ie a metamorfozelor sufletului
\aranesc. Efectul literar imediat e acela ce duce la fixarea unei structuri morale, deta=ata prin elementele ei de micul romantism semanatorist. Modelul acestei proze obiective, „indiferente“, analitice e Rebreanu, cel dint`i in literatura noastra care pune capat exceselor epicii semanatoriste. Marin Preda il depa=e=te
insa in incercarea de a surprinde psihologia abisala.
Disocierile pe planul analizei =i inten\ia de a redescoperi psihologia rurala, in alternarea de for\e divergente, in filozofia sufletului simplu, refractar, ironic, nelini=tit, candid =i energic p`na la izbucniri violente, confera nara\iunilor sale o originalitate de necontestat in cadrele mai largi ale prozei de analiza.
* * *
Debutul extraordinar al lui Marin Preda nu l-a impus, pe c`t era de a=teptat, ca prozator, poate =i din prejudecata ca un volum de nuvele nu poate consacra un mare scriitor. Abia apari\ia
Morome\ilor (vol. I, 1955) a atras aten\ia asupra dimensiunilor talentului sau =i a nouta\ii pe care o reprezinta formula sa epica.
Romanul a fost int`mpinat favorabil =i nici mai t`rziu interesul criticii nu a scazut. S-a pronun\at destul de repede cuv`ntul capodopera =i de aici inainte toate scrierile prozatorului au avut de infruntat compara\ia cu acest model. C`nd, in 1967, dupa o lunga gesta\ie, apare volumul al II-lea, critica nu mai arata acela=i entuziasm. Se aud glasuri care cearta pe autor pentru ideea de a continua o carte intrata deja in con=tiin\a publicului. Indignarea nu este prin nimic justificata, Morome\ii, II, este in unele aspecte mai dens, mai profund dec`t primul, insa puterea prejudeca\ii e mare la acest punct =i spiritele critice care s-au obi=nuit cu un stil =i o tipologie accepta cu greu aceea=i tipologie vazuta dintr-un unghi diferit =i tratata cu alta metoda epica. Cele doua par\i formeaza totu=i o unitate, ele se sus\in =i se lumineaza reciproc, impun`nd o tipologie necunoscuta p`na la Marin Preda in proza rom`neasca. Snt`iul volum este concentrat asupra unui singur personaj, intreaga desfa=urare epica este subordonata lui Ilie
Moromete. Cartea este scrisa intr-un stil pe alocuri ironic, per sonajele au timp sa g`ndeasca =i sa se exprime, gesturile lor sunt libere, existen\a, in orice caz, nu-i terorizeaza. De pe stanoaga podi=tei sale, Ilie Moromete prive=te cu un ochi netulburat oamenii care trec pe drum, in adunarea din curtea lui Iocan el cite=te =i judeca necru\ator evenimentele. Spa\iul este intins, via\a nu-i tulburata de int`mplari care sa schimbe =i sa precipite un ritm vechi, calm, de existen\a.
Ritmul epic se schimba, in volumul al II-lea. Existen\a sociala este, aici, mai concentrata, oamenii apar invada\i de int`mplari, satul a=ezat pe tipare arhaice intra intr-un proces rapid de destramare. Proza care nareaza toate acestea este cu necesitate mai crispata, pagina mai densa, sub puterea faptelor dinafara personajele apar mic=orate, gesturile lor nu mai au spontaneitatea din prima faza. Moromete, care ram`ne =i aici un simbol, se retrage de pe podi=ca in locuri mai obscure, sfera lui de observa\ie se mic=oreaza, bucuria interioara incepe sa fie condi\ionata de elemente pe care nu le poate stap`ni. Stilul epic se adapteaza acestei schimbari de perspectiva. Nara\iunea se complica, numarul focarelor epice cre=te, sub presiunea numeroaselor paranteze fraza
i=i pierde din fluen\a, devine aspra =i demonstrativa. O anumita crispare a propozi\iilor, provenita din elaborarea lor indelungata, arata =i o instrainare a prozatorului fa\a de obiectul nara\iunii.
Din romanul unui destin, Morome\ii devine romanul unei colec tivita\i (satul) =i al unei civiliza\ii sanc\ionate de istorie.
Toate aceste modificari au derutat critica, obi=nuita cu viziunea mai senina =i stilul mai degajat din primul volum, =i au facut-o sa nedrepta\easca o carte curajoasa =i profunda. Judecat in ansamblu,
Morome\ii e un mare roman prin originalitatea, int`i, a tipologiei
=i profunzimea crea\iei. Tipologia este, ca la Slavici =i Rebreanu,
\araneasca, totu=i c`ta deosebire! Sufletul rural este acolo rudi mentar, obsedat de acumulare in ordine materiala =i, numai dupa ce acest proces s-a incheiat, el poate sa auda =i alte glasuri ce vin din ad`ncul fiin\ei lui. G. Calinescu observa ca \aranii lui Slavici nu reprezinta caractere tipice, ci, ca in vechile epopei, atitudini tipice de via\a. M. Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu, previzibil, mi=cat mai mult de instincte, =i face din \aranii sai indivizi cu o via\a psihologica normala, ap\i prin aceasta a deveni eroi de proza moderna. Sub influen\a probabil =i a roma nului american (Steinbeck, Faulkner) — care descrie cu precadere complexitatea oamenilor obscuri (fermieri scapata\i, negri intr-o libertate provizorie, ariera\i ca Benny sau brute inocente ca Lennie etc.) — M. Preda prezinta ni=te \arani inteligen\i =i ironici, complec=i ca structura morala, in masura prin aceasta sa-=i reprezinte =i sa traiasca in modul lor caracteristic marile drame ale existen\ei. Sn proza nu profesiunea =i cultura personajelor intereseaza, ci capacitatea lor de a exprima condi\ia umana. Un doctor docent =i un taietor de lemne pot fi in egala masura eroi de literatura fundamentala.
Independent de aceste probleme de sociologie a personajelor, ce se pun azi numai intr-o cultura t`nara ca a noastra, unde, in chip bizar, prejudeca\ile au o via\a mai lunga, Morome\ii reprezinta
=i o mare descoperire literara. Eroul central al romanului, Ilie
Moromete, nu seamana cu nici unul dintre personajele prozei anterioare, rurale sau citadine. Originalitatea lui vine din modul
in care un spirit inventiv, creator, transforma existen\a intr-un spectacol. De pe stanoaga podi=tei sau de pe prispa casei, Mo romete prive=te lumea cu un ochi patrunzator, semnificant, in
int`mplarile cele mai simple el descopera ceva deosebit, o nota
inveselitoare, o lumina care pentru ceilal\i nu se aprinde. Cala torind la munte pentru a vinde porumb, Moromete poveste=te la
intoarcere ni=te fapte extraordinare. Snso\ind mai t`rziu pe tatal sau intr-o calatorie asemanatoare, Niculae (fiul) ram`ne dez amagit: int`mplarile sunt banale, oamenii lipsi\i de farmec, munteanca t`nara care tulburase pe tatal sau i se pare o \aranca oarecare, prin nimic deosebita de alta femeie din Sili=tea-Gume=ti etc. „Tatal — noteaza naratorul — avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau, pe care nu le vedeau.“
Ciudatul dar \ine pe Moromete =i pe prietenii sai la suprafa\a vie\ii sociale, straini de patimi degradante, neinrobi\i de marele mecanism al istoriei. Acesta continua totu=i sa se manifeste, =i
Morome\ii este in buna parte romanul istoriei care incercuie=te viclean individul =i-i condi\ioneaza via\a interioara. Ce se vede
int`i in Morome\ii este studiul acestor rela\ii, concentrate pe un spa\iu restr`ns de via\a. Ac\iunea se petrece de la inceputul verii p`na in toamna in Sili=tea-Gume=ti, sat din c`mpia Dunarii. Reluat
=i in alte car\i (Marele singuratic, Delirul), satul devine un fel de imago-mundi, centrul de observa\ie a lumii =i, prin profunzimea nara\iunii, punctul de sprijin al Universului. Alungate de istorie
in alte locuri, personajele revin cu g`ndul sau cu pasul la Sili=tea Gume=ti, drumurile lor trec totdeauna prin acest spa\iu privilegiat, individualizat literar in chipul in care alte spa\ii reale (Salinas — marea vale din romanele lui Steinbeck sau comitatul Yoknapa tawpha in romanele lui Faulkner) au devenit puncte de reper intr-o geografie a imaginarului. Satul se concentreaza in Morome\ii (I) la via\a unei familii =i, numai prin atingere, la via\a unei colec tivita\i mai largi. Snsa sonda, fixata pe un spa\iu restr`ns, intra ad`nc in straturile unei spiritualita\i vechi. Din inregistrarea vie\ii de familie, in fazele ei tipice (trezirea diminea\a sub glasul aspru al tatalui, plecarea la c`mp, masa, intoarcerea de la c`mp, din nou masa, cu participarea intregii familii etc.), iese la iveala un cod al existen\ei \arane=ti.
Nimic extraordinar nu se petrece la acest prim nivel in roman.
Un \aran se intoarce de la c`mp =i, inconjurat de intreaga familie, ia masa a=ezat pe prag, deasupra tuturor. Un prim indiciu de autoritate intr-o lume in care tiparele arhaice au supravie\uit.
Aceasta cina \araneasca, prezentata pe mai multe pagini, nu are nimic din culoarea =i opulen\a marilor ospe\e din pictura olandeza.
Solemnitatea =i modestia culinara ii dau, dimpotriva, un caracter aproape sacru. Ca in picturile vechi, lumina nara\iunii cade pe chipul Parintelui, care vegheaza asupra copiilor inghesui\i in jurul unei mese joase:
„C`t ie=eau din iarna =i p`na aproape de Sf`ntul Niculae,
Morome\ii m`ncau in tinda la o masa joasa =i rotunda, a=eza\i in jurul ei pe ni=te scaunele c`t palma. Fara sa =tie c`nd, copiii se a=ezara cu vremea unul l`nga altul, dupa fire =i neam. Cei trei fra\i vitregi, Paraschiv, Nila =i Achim, stateau spre partea dinafara a tindei, ca =i c`nd ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa =i sa plece afara. De cealalta parte a mesei, l`nga vatra, jumatate intoarsa spre strachinile =i oalele cu m`ncare de pe foc, statea intotdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei fra\i, iar l`nga ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca =i Tita, copii facu\i cu Moromete.
Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stap`nea cu privirea pe fiecare.
To\i ceilal\i stateau umar l`nga umar, inghesui\i, masa fiind prea mica. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui casatorii, de=i numarul copiilor crescuse. El =edea bine pe pragul lui, putea sa se mi=te in voie =i dealtfel nimanui nu-i trecuse prin cap ca ar fi bine sa se schimbe masa aceea joasa =i plina de arsurile de la tigaie.“
Ilie Moromete stap`ne=te in chip absolut peste o familie formata din doua r`nduri de copii invrajbi\i intre ei din cauza pam`ntului. Descrierea mesei este inceata =i ritualul ei dezvaluie rela\iile adevarate din s`nul familiei. Copiii din prima casatorie
(Paraschiv, Nila, Achim) nu se in\eleg cu cei din a doua (Ilinca,
Tita, Niculae), =i tatal, pentru a pastra unitatea familiei, este dur
=i justi\iabil. C`nd mezinul, Niculae, face mofturi la masa, m`na tatalui il love=te necru\ator. Dealtfel, din primele 20 de pagini luam cuno=tin\a de toate problemele familiei: existen\a celor doua loturi de pam`nt =i lupta pentru a le pastra ne=tirbite, disensiunile intre fra\ii vitregi, proiectul de fuga la Bucure=ti al lui Paraschiv, Achim
=i Nila, bigotismul mamei (Catrina), primejdia foncierii =i a datoriei la banca, dorin\a baiatului cel mic, Niculae, de a merge la =coala
=i ostilitatea celorlal\i copii fa\a de aceasta idee etc. Marin Preda se folose=te de aceste scene expozitive pentru a studia in lini=te r`urile ce se vor desface apoi in numeroasele ramifica\ii.
Morome\ii are trei par\i =i toate incep cu o prezentare de ansamblu: aici masa, in partea a doua prispa, pe care sunt in=ira\i la adapost de ploaie to\i membrii familiei, in fine, seceri=ul, precedat de o pregatire aproape mistica, sub puterea unei mari exaltari, in orice caz, a plecarii la c`mp. Indivizii se diferen\iaza prin mici detalii de comportament. Nila are o frunte „lata =i groasa“ =i ori de c`te ori acest personaj greoi, ezitant, apare in carte, fruntea incordata, marc`nd chinul unei g`ndiri incete, nu va lipsi din nota\iile prozatorului. Paraschiv are un r`s ciudat
(“parca ar fi p`r`t ceva“), =i semnul lui fizionomic distinctiv este satisfac\ia rea, vulgara, exprimata de impletirea buzelor lungi
(“intinz`ndu-=i cu placere buzele lui impletite“).
Snsa modificarea vie\ii interioare in Morome\ii este marcata mai ales de glasuri. Glasul arata umoarea, caracterul =i pozi\ia in dividului in ierarhia sociala. Catrina, supusa barbatului, tematoare de copiii vitregi, are un glas „indepartat =i imbulzit de g`nduri“.
Tatal autoritar are mai multe glasuri, c`nd „puternic =i ame nin\ator, fac`ndu-i pe to\i sa tresara de teama“, c`nd un glas
„schimbat =i necunoscut“, fals, ironic. Victor Balosu, voiajorul, are un glas „spalat“, |ugurlan, un glas, „neprietenos =i strain“, Guica
— spioana satului — are un glas inecat de curiozitate =i placere.
Cuv`ntul exprima o rela\ie, glasul marcheaza natura acestei rela\ii.
Bo\oghina, \aranul bolnav, nevoit sa-=i v`nda o parte din pam`nt, discuta cu Tudor Balosu =i Victor intr-un chip care indica o
instrainare totala: „Fiecare cuv`nt scos de cei trei oameni sc`r\`ia, nu se lipea de celalalt, nimerea alaturi, nu se putea rotunji =i
incalzi, at`t Bo\oghina, c`t =i Balosu se uitau in laturi, intorceau capetele in alta parte c`nd unul din ei deschidea gura.“
Marin Preda da astfel de indica\ii fine de regie =i personajele sale i=i tradeaza via\a interioara prin varietatea fonica. Un baiat,
Vatica Bo\oghina, ia in gospodarie locul tatalui, plecat la sanatoriu.
Copil inca, el i=i ia rolul in serios, =i cel dint`i semn de autoritate este glasul „aspru =i neinduplecat“ cu care i=i striga sora. Snt`m plarile prin care trece Ilie Moromete sunt urmate de o subtila dialectica a glasurilor, cu sub\irimi =i grosimi care traduc me tamorfozele psihicului. Procedeul este folosit in genere de com portamenti=ti. M. Preda ii asociaza =i analiza, amanun\ita =i precisa, fara acel respect ortodox fa\a de conven\ii care paralizeaza adesea sim\ul crea\iei la mul\i autori moderni.
Tema centrala in Morome\ii ar fi, din acest punct de vedere, libertatea morala in lupta cu fatalita\ile istoriei. Ea este anun\ata de prozator intr-o fraza liminara, programatica, de care s-a facut
in interpretarea critica mult caz: „Sn c`mpia Dunarii, cu c`\iva ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesf`r=ita rabdare; via\a se scurgea aici fara conflicte mari“... Ceea ce urmeaza in roman contrazice aceasta imagine. Timpul este viclean, rabdarea nu-i dec`t o forma de acumulare pentru o noua criza. La sf`r=it, c`nd drama Moro me\ilor este narata =i, prin ea, imaginea vie\ii lini=tite e spulberata, prozatorul revine asupra nota\iei de inceput: „Timpul nu mai avea rabdare.“ Este una din multele imagini ale simetriei (sa le spunem astfel) in literatura lui M. Preda, plina de evolu\ii inchise, de ample mi=cari in cerc. Aceasta vrea sa dea o idee despre rota\ia pro cesuala a vie\ii dupa o lege statornica =i misterioasa care ac\io neaza =i in natura. Chiar demersul epic al prozatorului se inscrie
in fatalitatea acestei repeti\ii. El revine in cartea noua la sim bolurile pe care le-a parasit in cartea anterioara, proza lui traie=te sub puterea unei obsesii a intoarcerii la un punct originar.
Morome\ii stau sub un clopot cosmic =i drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor. Istoria pare la inceput neputincioasa, iar libertatea omului stap`n pe doua loturi de pam`nt este in afara oricarei primejdii. Imaginea lui Ilie Moromete st`nd pe stanoaga podi=tei =i fum`nd nepasator (“din m`na lui fumul \igarii se ridica drept in sus, fara graba =i fara scop“) vine sa intareasca ideea timpului incremenit =i prietenos. Omul lini=tit =i ironic sta, totu=i, pe un vulcan, in familia peste care pastore=te cu autoritate absoluta se pregate=te un complot. Copiii cei mari sunt lacomi de c`=tig =i cearta pe tatal lor ca i=i pierde timpul st`nd de vorba cu prietenii sai Coco=ila =i Dumitru lui Nae in loc sa mearga la munte =i sa speculeze gr`ul. Lui Moromete nu-i place negustoria, iar banii ii pricinuiesc o furie neputincioasa. Dispre\ul lui fa\a de Balosu vine de aici. Pam`ntul este facut sa dea produse, iar produsele sa hraneasca pe membrii familiei =i sa acopere cheltuielile casei, at`t.
Paraschiv, Achim =i Nila au o pofta nemasurata de c`=tig =i prima lor forma de razvratire fa\a de autoritatea tatalui este nemul \umirea fa\a de imobilitatea lui sociala. Ei murmura =i-l vorbesc de rau in sat ca a dat porumbul ieftin =i ca, in genere, el „nu face nimic“, „sta toata ziua“. A face ceva este a face bani. Tinerii
Moromete au sim\ul acumularii burgheze, ei vor sa transforme gr`ul, l`na, laptele in bani. Modelul lor e Tudor Balosu, semnul noilor rela\ii capitaliste in economia satului. Moromete are o concep\ie patriarhala =i, voind sa-=i lecuiasca fiii de boala c`=ti gului, ii lasa sa se duca de mai multe ori la munte. Insuccesul nu-i dezarmeaza =i, stimula\i de Guica, sora rea a tatalui, ei planuiesc sa fuga cu oile =i caii la Bucure=ti. Presat de fonciere =i de banca,
Moromete accepta, dupa lungi ezitari, sa lase pe Achim sa plece cu oile la Bucure=ti pentru a c`=tiga bani, insa banii nu vin =i, dupa oarecare vreme, \aranul afla ca baie\ii lui vor sa-l jefuiasca
=i sa-l paraseasca.
E momentul in care incepe declinul personajului. P`na atunci el \inuse piept perceptorului, jandarmului, lui Tudor Balosu, traise senin, cu un sentiment inalt al independen\ei. Spargerea familiei duce la prabu=irea lui morala, =i semnalul acestui proces este, ca
=i inainte, glasul:
„— Baie\ii mei! exclama Moromete cu un glas de parca n-ar fi
=tiut ca avea baie\i. Baie\ii mei, Scamosule, sunt bolnavi. Sa fuga de acasa! De ce asta? Nu i-am lasat eu sa faca ce vor? Absoluta, absoluta libertate le-am lasat ! Daca veneau =i-mi spuneau: «Ma, noi vrem sa fugim de acasa», crezi ca i-a= fi impiedicat eu,
Scamosule!? «De ce sa fugi\i, fra\ioare? le-a= fi spus. Sncet nu pute\i sa merge\i?»“
Schimbarea glasului (“tulbure =i insingurat“) anun\a o mo dificare interioara profunda. Lumina pe care Moromete o des coperea in int`mplarile =i faptele vie\ii se stinge, lini=tea il parase=te =i, fara lini=te, existen\a nu mai este o inc`ntare, ci o povara: „Cum sa traie=ti daca nu e=ti lini=tit?“ Moromete =i
Dumitru lui Nae, prieteni vechi, nu se mai vad, ei, care se vedeau de departe =i totdeauna cu o mare bucurie. Sncercarile celorlal\i de a-i atrage in discu\iile politice ram`n fara rezultat. De pe stanoaga podi=tei — locul vechi de observa\ie — Moromete vede un drum trist =i ni=te \arani prapadi\i care traiesc fara sa =tie ca bucuria lor este in=elatoare. G`nd cineva ii da buna ziua, el nu raspunde: „Era unul dintre aceia care mai credeau ca lumea era a=a cum =i-o inchipuiau ei, care credeau ca speran\ele sunt bucurii adevarate =i nenorocirile numai ale altora =i care, in loc sa se opreasca pe loc, sa se trezeasca =i sa se inspaim`nte, treceau pe drum lini=tit =i increzator =i dadeau buna ziua.“
Momentul culminant al acestei crize se desfa=oara la hotarul lotului de pam`nt. M. Preda i=i pune eroul in condi\iile in care personajul lui Rebreanu sav`r=ea un gest mistic sarut`nd bulgarii de pam`nt. Moromete nu mai face nici un gest simbolic. Snchis
in lumea g`ndurilor, el supune unei judeca\i aspre lumea neva zuta care i-a salbaticit copiii =i l-a silit pe el insu=i sa iasa din cercul de bucurii in care traise. Drama nu este de ordin economic, ci moral. Durerea lui Moromete vine, int`i, dintr-un sim\ inalt al paternita\ii ranite. Nu faptul de a-=i pierde o parte din lot il
intuneca, ci ideea de a-=i pierde fiii =i lini=tea care-l face sa priveasca existen\a ca un spectacol superior. Lipse=te din medi ta\ia lui disperarea joasa. G`ndul prabu=irii unei ordini durabile este primit cu o triste\e rece. Snstrainarea de starea de inocen\a
in care traise ii pare mai rea dec`t moartea:
„ «Am facut tot ce trebuia, relua Moromete cu o sfor\are, le-am dat tot ce era, la to\i, fiecaruia ce-a vrut... Ce mai trebuia sa fac =i n-am facut? Ce mai era de facut =i m-am dat la o parte =i n-am avut grija? Mi-au spus ei mie ceva sa le dau =i nu le-am dat? A cerut cineva ceva de la mine =i eu am spus nu? Mi-a aratat mie cineva un drum mai bun pentru ei pe care eu sa-l fi ocolit fiindca a=a am vrut eu? S-au luat dupa lume, nu s-au luat dupa mine!
+i daca lumea e a=a cum zic ei =i nu e a=a cum zic eu, ce mai ram`ne de facut?! N-au dec`t sa se scufunde! Snt`i lumea =i pe urma =i ei cu ea» +i aceasta g`ndire sumbra =i trufa=a il ridica pe Moromete in picioare, pregatit parca sa faca fa\a unei ase menea prabu=iri.“
Scena confruntarii finale este magistral construita. Stap`nirea de sine este arma lui Moromete. P`na in ultima clipa el spera sa-=i poata rec`=tiga fiii porni\i pe o cale gre=ita. C`nd ace=tia, pier z`ndu-=i rabdarea, se revolta pe fa\a impotriva tatalui, sparg lada
=i batjocoresc casa in care crescusera, batr`nul \aran vorbe=te cu glas bl`nd =i sfios, i=i cearta nevasta, cere un foc baiatului cel mic, love=te obrazul fetei care vocifereaza =i se roaga lini=tit =i senin de fiii care nu vor sa-l mai asculte. Dupa aceasta pregatire
inceata, izbucnirea este teribila: Moromete ridica parul =i love=te fara cru\are, glasul lui devenind un urlet:
„— Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce e=ti! Apoi se
intoarse spre Nila, care intre timp sarise din pat =i se ghemuise
intr-un col\:
— +i tu, Nila? Tu, ma? E lume care alearga din zi =i p`na in noapte pentru un pumn de faina! +i voi ca ni=te c`ini! Ca ni=te c`ini turba\i sari\i unul la altul! Va omor! Cui nu-i place la t`rla mea, sa se duca! Sa plece!“
Corec\iunea =i discursul nu au nici un efect. Paraschiv =i Nila sparg lada de zestre a fetelor, iau banii =i covoarele =i fug cu caii, amenin\`nd cu o razbunare =i mai mare. Moromete bate la poarta lui Tudor Balosu =i vinde o parte din pam`ntul familiei. Trufa=ul vecin n-are totu=i satisfac\ia de a-l vedea pe Moromete umilit: sub puterea unei lovituri naprasnice, Moromete ram`ne „inde partat =i nepasator“. Lovitura are efect in alt plan. Omul netul burat =i ironic parase=te stanoaga podi=tei, nu mai raspunde la cuvintele de salut =i nu mai poate fi auzit povestind nici una din acele int`mplari care fermecau pe prietenii sai din Silistea Gume=ti. Fantezia lui se inchide. Omul creator este invins de omul social. Din Moromete dinainte nu mai ram`ne dec`t capul de huma facut in timpul unei adunari in poiana lui Iocan de Din
Vasilescu. Existen\a dainuie in arta.
* * *
De=i cea mai importanta, istoria Morome\ilor nu acopera toata suprafa\a romanului. Alte istorii (aceea a lui Birica =i a Polinei, a bolii lui Bo\oghina, a razvratirii lui |ugurlan) vin sa coloreze via\a unui sat de c`mpie in care oamenii, traind sub amenin\area unui timp capricios, continua imperturbabil sa se nasca, sa iubeasca, sa treaca prin int`mplari vesele =i triste =i sa moara in cele din urma, las`nd locul altora. Fo=netul acestei vitalita\i necurmate, sub apasarea unui soare mole=itor de c`mpie, este admirabil sugerat in Morome\ii. Lupta pentru existen\a, cr`ncena =i aici ca peste tot, nu desfigureaza pe indivizi. Marin Preda inlatura din viziunea lui imaginea omului inlan\uit de instincte, iar c`nd, pentru o clipa, instinctele ies la suprafa\a textului, prozatorul aduce imediat alte elemente care lumineaza fa\a sufletului \ara nesc. Pilduitoare este in acest sens istoria cuplului Birica-Polina, asemanatoare in latura ei sociala cu aceea a lui Ion =i a Anei din romanul lui Rebreanu. Dealtfel, tema t`narului \aran care se folose=te de fata unui om instarit pentru a pune m`na pe avere e generala in literatura rurala. Preda o reia, schimb`nd sensul strategiei =i umaniz`nd tipurile. Birica, baiat sarac, e indragostit de Polina, fata lui Tudor Balosu. Primul semn pe care il avem despre t`narul \aran este c`ntecul. Masa Morome\ilor e tulburata de c`ntecul lui Birica, venit sa cheme la poarta, dupa un obicei statornicit in via\a satului, fata pe care o iube=te. Snsa in locul fetei apare tatal, care are alte socoteli =i vrea s-o marite cu un
\aran cu avere. Balosu asmute c`inele =i gone=te de la poarta cu
injuraturi pe Birica, iar acesta se apara invoc`nd o dreptate imanenta. Furia lui este expresia unei con=tiin\e morale ultragiate.
Un altul, cu mintea stap`nita de g`ndul posesiunii, ar fi ocolit confruntarea directa sau s-ar fi retras in chip viclean, evit`nd o rupere totala a rela\iilor. Birica, m`nios ca e tratat ca un \igan, reac\ioneaza cu o violen\a verbala din care se deduc, totu=i, inocen\a =i durerea sincera:
„— De ce sa asmu\i c`inele pe mine, nea Tudore, daca ai o fata =i fluiera cineva la ea, dumneata trebuie sa asmu\i c`inele?
Ce \i-am facut eu dumitale? |i-am facut eu ceva vreodata? Pai de ce asmu\i c`inele pe mine, nea Tudore, daca de furat nu te-am furat, de facut nu \i-am facut nimic? Atunci de ce sa asmu\i c`inele pe mine, nea Tudore? De ce sa asmu\i c`inele pe mine, ma, ’tu-\i dumnezeul mati Balosule! Chiorule!“’
Birica nu dezarmeaza =i, dupa o explica\ie dura cu Polina, o rape=te =i apoi se lini=te=te. Rolul lui s-a incheiat. E pe cale de a se resemna fa\a de refuzul socrului de a-i da zestrea Polinei, insa intervine, nea=teptat, t`nara lui femeie care dovede=te o energie extraordinara. Polina nu-i, ca Ana, o victima intre avari\ia tatalui
=i lacomia inumana a so\ului. Devenind nevasta, in ea se trezesc energii nebanuite. Vaz`nd modul hotar`t in care conduce osti lita\ile dintre tata =i so\, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte din familia Marei =i a Vitoriei
Lipan, cealalta fa\a (barbateasca, intreprinzatoare) a tipologiei tradi\ionale. Polina nu lupta insa dec`t pentru zestrea ei =i, dupa ce i=i duce barbatul pe miri=te pentru a smulge cu for\a gr`ul ce i se cuvine =i a da tatalui nedrept o lec\ie (“Cum nu in\elegi tu,
Ioane, ca trebuie sa-l faci pe tata sa tremure c`nd \i-o pomeni numele?! Pe marginea satului sa te ocoleasca, c`nd te-o vedea!“), se retrage cu discre\ie in umbra barbatului. Dealtfel, istoria lui
Birica =i a Polinei se opre=te aici. Dintr-o nota aflam, mai t`rziu, ca, da\i in judecata de Balosu, ei pierd procesul =i, odata cu aceasta, dispar de pe scena satului.
Demonstra\ia epica s-a facut, femeia de la sat nu-i, in viziunea lui Preda, o simpla unealta in m`inile barbatului ambi\ios =i posesiv, iar \aranul t`nar =i sarac nu cauta cu obstina\ie sa parvina calc`nd in picioare legea =i sentimentul. Birica e sfios, asculta cu respect de parin\i, iar pe Polina o iube=te cu o duio=ie de licean.
Scena posesiunii pe pam`ntul reavan, sub lumina zilei, este simbolica. Nimic din violen\a triviala a altor acuplari c`mpene=ti descrise de literatura. Barbatul care, peste pu\in timp, impins de la spate de energica lui femeie, va pune m`na in g`tul socrului, este invadat aici de un mare sentiment, =i gestul impreunarii simple, in lini=tea =i complicitatea =esului, e de o religiozitate poetica:
„— Ai de g`nd sa mai dai mult cu t`rnacopul ala? intreba ea z`mbind ciudat.
— De ce sa nu dau cu t`rnacopul?
+i ea nu raspunse =i deodata el in\elese ca de mult sta el aici singur cu ea... Arunca t`rnacopul. Polina se intoarse cu umarul =i
il a=tepta dintr-o parte, parca la p`nda, cu ochii deschi=i; se lasa greu, cu toata puterea trupului, =i gemu c`nd el o apuca =i o
infa=ura in bra\e; numai c`nd o ridica pe sus inchise ea ochii. El o duse chiar pe pam`ntul din care avea sa-=i ridice casa =i o iubi acolo pe racoarea lui curata, pazit de lumina mare a zilei.“
Nu este in inten\ia lui M. Preda de a studia feminitatea rurala
in raport cu psihologia v`rstei, insa, indirect, din desfa=urarea nara\iunii, se poate deduce o schi\a de tipologie in acest sens.
Polina e, int`i, fata t`nara pe care prejudeca\ile sociale o impiedica sa se inso\easca cu barbatul care-i place =i atunci risca totul, d`nd curs liber sentimentului. Criza erotica are anumita complexitate, femeia de la \ara nu-i, in orice caz, numai o sursa de pam`nt =i o uzina de copii, cum s-a afirmat. Pasiunile izbucnesc viforos =i, pentru a se implini, au nevoie uneori de suportul unei mari tenacita\i. Marioara F`nt`na (Morome\ii, II) a=teapta cu rabdare ani intregi barbatul pe care l-a ales =i recurge la complicate stratageme pentru a-l c`=tiga.
Radi\a vede un flacau tacut (episodul tinere\ii lui Ilie Moromete este trecut din Marele singuratic in Morome\ii, II, ed. a II-a) =i din clipa aceea destinul ei este marcat. Ea moare, ca o eroina roman tica, din prea multa dragoste, dupa ce nascuse trei copii barbatului care o subjugase cu privirea. Dragostea este pentru ele o boala ce le intra in trup fara a le paraliza, totu=i, orgoliul. Acesta ram`ne totdeauna la p`nda, tremur`nd ca o coarda de arc intinsa. Se va vedea ca Preda nu face o deosebire mare intre psihologia femeii de la sat =i cea, de regula mai complicata intelectual, a femeii crescute la ora=. Cu mici deosebiri de comportament =i cu o mai mare, poate, capacitate de a-=i reprezenta =i mental sentimentul, ele intra in aceea=i categorie tipologica.
Nevasta lui Bo\oghina reprezinta cazul femeii mature care i=i apara copiii. Anghelina =i Bo\oghina se luasera din dragoste =i, c`nd barbatul hotara=te sa v`nda o parte din pam`nt pentru a-=i putea ingriji sanatatea, femeia, p`na atunci in\elegatoare =i bl`nda, devine cr`ncena =i calculata:
„— Pai dar, te repezi la pam`nt, ce-\i pasa \ie! Ai uitat ca ai doi copii care umbla cu spinarea goala a...i S-a mai imbolnavit lumea =i nu =i-a v`ndut pam`ntul. A stat omul acasa, a mai m`ncat un ou, a mai taiat un pui =i, daca a avut zile, a trait! a...i Ce tot ii dai zor cu cimitirul? a...i Du-te la cimitir daca nu mai e=ti in stare sa traie=ti!“
Cruzimea Anghelinei nu-i, totu=i, esen\iala, vorbele nemiloase tradeaza o iubire =i o ingrijorare normala fa\a de soarta copiilor.
Boala nu intra in prevederile familiei \arane=ti, iar c`nd ea apare, e socotita un accident. Ruinarea materiala a familiei e o primejdie mai mare =i, inainte de a in\elege suferin\ele barbatului, Anghelina se g`nde=te la ce vor face copiii ei. Reaua ei luciditate arata un sim\ matern treaz. C`nd, la urma, fatalitatea se int`mpla =i pam`ntul e v`ndut, femeia revine la starea normala. Din re comandarea pe care o face lui Bo\oghina: „Vasile, sa nu mori pe acolo, Vasile!“ se in\elege firea ei adevarata. S-a observat =i cu alt prilej ca femeile din proza lui Preda poarta adesea o lumina pe fa\a. Lumina nu se stinge nici in saracie =i suferin\a. Nevasta lui |ugurlan, care ingropase 12 copii, nu-=i pierde semnul bl`nde\ii
=i al frumuse\ii morale. Lumina continua sa straluceasca: „Avea
in priviri =i pe chip acea lumina ciudata pe care o da numai durerea necontenita, lumina care seamana cu bucuria =i care de fapt nu e departe de ea.“
Fiind la capitolul femei, sa nu scapam din vedere pe Guica, sora lui Moromete. Ea reprezinta tipul femeii sterile =i rele,
imbatr`nita intr-o ura marunta. Guica e un fel de veri=oara Bette
in condi\iile vie\ii \arane=ti, unde posibilitatea de intriga =i de disimulare este mai mica. Ea =i-a facut un scop in a trage de limba pe cei care trec pe drum =i a colporta ve=tile, indeosebi pe cele proaste. De-o suspiciune tenebroasa, Guica adulmeca raul =i prezice dezastrele. Pe Moromete il ura=te pentru ca s-a insurat a doua oara, dintr-un motiv, va sa zica, absurd. Supararea ei este activa =i, nemaiput`nd inlatura ceea ce s-a sav`r=it, i=i gase=te un scop in a a\`\a pe copiii cei mari impotriva tatalui. La incita\ia ei, Paraschiv, Achim =i Nila pun la cale fuga la Bucure=ti. Ea savureaza dinainte catastrofa =i, de o curiozitate patologica, viziteaza casa in ziua in care are loc prima tentativa de evadare a fiilor. Ciorapul pe care il \ine at`rnat de g`t =i la care implete=te
intruna e semnul acestei existen\e marunte care se desfa=oara, ca aceea a paianjenului, in col\uri obscure, \es`nd la nesf`r=it p`nza de intrigi. Apropiata prin v`rsta =i credin\a in supersti\ii de Guica este Catrina, insa Catrina va deveni un personaj cu o identitate literara mai bine conturata abia in volumul al II-lea.
Unicul detaliu care o diferen\iaza aici este via\a ei dubla, in vis
=i realitate, =i frica morbida de Diavol. Ura cumplita impotriva barbatului o va scoate, mai t`rziu, din anonimat.
Parasind terenul feminita\ii, sa revenim la tipologia mare a car\ii. Un personaj neindoios memorabil este |ugurlan. Critica din deceniul a VI-lea l-a socotit un reprezentant al paturii sarace a satului, vaz`nd in Morome\ii o radiografie a straturilor sociale.
M. Ungheanu il nume=te, mai de cur`nd1, un revoltat de tip camusian. Fac`nd un cuplu simbolic cu Moromete, |ugurlan ar reprezenta necesitatea care se opune brutal iluziei liberta\ii. Pe de o parte, a=adar, un sentiment de gratuitate, un sim\ inalt al contempla\iei, de cealalta — un realism lucid, incomod, o in transigen\a impinsa p`na la nihilism. Ipoteza este seducatoare.
Este ea =i adevarata? |ugurlan reprezinta, nu mai incape vorba, individul nemul\umit de condi\ia sa. Revolta lui e tulbure, ne diferen\iata, tradusa int`i printr-o mare agresivitate verbala.
Nedrepta\it la improprietarire, |ugurlan s-a instrainat de sat. A avut 13 copii, =i dintre ace=tia nu traie=te dec`t unul. Sn roman, el apare prima oara la adunarea din curtea fierarului Iocan =i,
imbra\i=`nd punctul de vedere al unui personaj neutru (opinia satului), naratorul il prezinta ca un om „cu infa\i=area intunecata“, un om „rau =i neprietenos, de care lumea se cam ferea“. |ugurlan se alatura instinctiv grupului format de Ion al lui Miai, Din
Vasilescu =i Marmoro=blanc, care, in ierarhia adunarii, ocupa un loc inferior. Ei stau „la margine“ =i vorbele lor nu sunt luate in seama. |ugurlan strica aceasta ierarhie. El se uita la to\i cu o privire grea =i provocatoare, iar c`nd intervine, glasul lui e „ne prietenos =i strain“. |ugurlan vorbe=te ur`t, =i \aranii sunt ne mul\umi\i ca le strica bucuria conversa\iei. Sncercarea lui Mo romete de a-l potoli sau invita\ia lui Dumitru lui Nae de a participa cu o mai mare lini=te morala la dezbaterile lor, de a face, pe scurt,
1 Marin Preda, Voca\ie =i aspira\ie, Editura Eminescu, 1973. politica (“Ce dracu, ma |ugurlane, de injuri p-acilea? Lasa, ca n-o sa ne procopsim noi mai mult ca tine! Fa =i tu politica, du-te dracului“), nu fac dec`t sa-l invrajbeasca =i mai mult. |ugurlan nu vrea sa faca politica =i petrecerile \aranilor din Sili=tea Gume=ti ii par inutile =i vinovate. Moromete, sufletul acestor dezbateri, surprins de violen\a =i instrainarea din glasul lui
|ugurlan (glasul indica in acest areopag temperatura morala =i are valoarea unui cod), incearca sa-l aduca la o pozi\ie ra\ionala
=i, prin aceasta, sa-l atraga in cercul preocuparilor lui. Inutil,
\aranul frustrat ram`ne ostil:
„—Ce e, |ugurlane, ai ceva cu mine? intreba =i Moromete tot a=a, cam nepasator =i cam suparat. a...i
— Ce sa am cu dumneata! raspunse |ugurlan neprietenos, arunc`ndu-i lui Moromete o privire intunecata. a...i
— Pai vezi ca ai? spuse Moromete cu un glas care lupta intre suparare =i omenie.
— Pai asta e politica ce face\i voi? zise |ugurlan.
— Ei, a=a se vorbe=te! spuse Moromete nemul\umit. Suntem aicea un numar de oameni care, nu a=a, avem preten\ia ca e ceva de capul nostru =i...
— Nu e nimic de capul vostru! intrerupse |ugurlan cu bru talitate.“
|ugurlan repro=eaza celorlal\i ca, pun`nd m`na pe pam`nt la
improprietarire, n-au mai ajutat pe al\ii sa-=i capete drepturile =i, aranja\i =i mul\umi\i de ceea ce au, fac politica, discuta lucruri inutile, se cred de=tep\i, socotind pe al\ii pro=ti. Din toata adu narea, consternata, furioasa pe vorbele lui |ugurlan, Moromete este singurul care in\elege mesajul lor ascuns:
„ — Sta\i, lasa\i-l, ca am in\eles ce vrea sa spuna: a...i Trei chestiuni rezulta din cele spuse de |ugurlan: ca numai cine are lot poate sa faca politica, alta ca din pricina lui Coco=ila a ramas
Ion al lui Miai fara pam`nt, =i a treia ca nu suntem mai de=tep\i dec`t Ion al lui Miai, nu e a=a, |ugurlane?“...
Dialectica sub\ire a lui Moromete nu ram`ne fara efect. Dupa oarecare vreme, omul neprietenos simte nevoia sa se impace cu satul. Starea de furie in care el se sim\ise at`\ia ani bine, asociata cu un orgoliu teribil al instrainarii (“el de o parte =i to\i ceilal\i in afara; nici o apropiere, nici o incredere“), incepe sa se topeasca.
Primul semn al lini=tii care incol\e=te in el este descoperirea lucrurilor din jur. Apoi glasul lui devine „profetic“ =i, prinz`nd
(dupa alte int`lniri cu Moromete) gustul specula\iei, incepe sa faca politica. Parase=te starea de furie pentru a intra in starea de lini=te
=i contempla\ie, starea tipic morome\iana. Instalarea nu-i, totu=i, p`na la urma posibila, pentru ca =i in cazul lui intervine istoria sub forma fatalita\ii int`mplarii: lu`nd de piept pe morarul Tache, fiul lui Aristide, care fura =i in=ala oamenii, |ugurlan are de-a face cu jandarmul, e arestat =i trimis la inchisoare. Destinul lui nu se
impline=te, sau se impline=te rau, impotriva firii sale adevarate.
Sn volumul al II-lea el reapare de doua ori in via\a satului, insa pentru scurt timp =i fara sa poata impiedica procesul de destramare a satului tradi\ional, cum ar fi dorit prietenul lui, Ilie Moromete.
|ugurlan este, in fond, un spirit justi\iar cu un destin potrivnic, un instrument — daca judecam lucrurile sub aspect social — al istoriei =i o victima, totodata, a ei. Nu-i exagerat a spune ca vocea du=manoasa care tulbura petrecerea \aranilor din Sili=tea-Gume=ti este vocea aspra a istoriei imediate. Sn impreca\iile lui lipsite de culoare se afirma realismul, luciditatea celui care, lipsit de ocrotirea proprieta\ii, simte direct violen\a timpului. Previziunile lui sumbre nu sunt lipsite de adevar, interven\ia in adunarea din curtea fierarului este, intr-un fel, simbolica. Ea ar fi trebuit sa arate ca timpul nu este at`t de calm =i bucuriile \aranilor nu sunt eterne.
Snsa puterea iluziei este mai mare =i omul revoltat se lasa el insu=i, o vreme, atras de ea. Exprim`nd o drama sociala mai larga,
|ugurlan exprima in aceea=i masura un caz complicat de incon formism \aranesc, ridicat pe un fond de inocen\a: Istoria mani puleaza intr-un chip imprevizibil aceste elemente.
* * *
S-a vorbit, in legatura cu stilul romanului, de deta=area ironica a naratorului. Ironia este o forma a participarii, caci numai tragedia inghea\a =i separa. R`sul izoleaza, dar =i apropie, sta bile=te o punte de comunicare, except`nd, fire=te, formele lui atroce (sarcasmul). Contrar a ce se zice, ironia nu distruge sau distruge dupa ce subiectul =i-a asumat obiectul. C`nd l. L. Cara giale spune ca este un sentimental, nu spune un neadevar. Moro mete a fost numit un ironist, =i pe tema capacita\ii lui de disimulare s-a scris o intreaga literatura. Formula pleaca de la un adevar
(Moromete i=i ascunde, adeseori, g`ndurile, una spune, alta judeca, joaca la nevoie comedia inocen\ei etc.), ea nu exprima insa integral psihologia complexa a personajului apt sa traiasca pe mai multe registre. De remarcat ca eroii lui M. Preda nu se inchid
intr-o virtute sau un viciu, nu sunt (cel pu\in c`nd e vorba de
\arani) brute sau ingeri. Asprimea inveli=ului ascunde adesea un fruct moral ginga=, spinii ocrotesc floarea unei candori profunde.
Moromete e, repetam termenul, un spirit creator care, in mi=carea vie\ii obi=nuite, se folose=te de supapa umorului. Umorul san c\ioneaza =i, in acela=i timp, amplifica, selecteaza, pune in lumina, cu un cuv`nt, creeaza. „Petrecerile“ \aranilor din Sili=tea-Gume=ti sunt, in fapt, ni=te spectacole de ironie intr-o tulburatoare varietate de nuan\e. Memorabila este, in acest sens, adunarea de duminica din curtea lui Iocan, despre care a fost vorba de mai multe ori p`na acum. Ea este narata pe 30 de pagini de o sclipitoare verva.
Prozatorul voie=te sa sugereze ca acest banchet spiritual \aranesc ocupa un loc important in existen\a satului, creeaza, totodata, cadrul necesar pentru desfa=urarea eroului sau. Sunt multe adunari
in Morome\ii (cina, pr`nzul la c`mp, discu\iile din curtea lui Ilie
Moromete, taifasurile de pe aria de treierat etc.) =i mai toate au ca actor principal pe acela=i Ilie Moromete. Spiritul lui are nevoie pentru a se manifesta de public, bucuria este o stare ce inflore=te
in atmosfera de emula\ie a dialogului.
|aranii din Sili=tea-Gume=ti vin la aceste adunari cu so lemnitatea cu care spiritele credincioase merg la biserica. Plecarea de acasa, traversarea uli\ei, intrarea in curtea lui Iocan se des fa=oara dupa un anumit protocol. |aranii imbraca int`i ve=minte curate, ies la podi=ca, stau de vorba cu cei care trec pe drum, apoi trec pe la frizerul satului =i, numai dupa aceea, ra=i proaspat, se duc la locul adunarii. P`na sa ajunga acolo, Moromete discuta cu cineva despre ploaia care tocmai a cazut =i despre viitoarea recolta de gr`u, poveste=te prietenului sau mai t`nar Dumitru lui
Nae despre Victor Balosu =i despre „faculta\ile“ lui (“asta devine dupa faculta\i“), apoi despre Mizdra =i un oarecare Nastase a lui
Besensac, chestioneaza pe un alt \aran, Udubea=ca, intr-un mod din care nu se in\elege daca este amical sau ironic, da, cu un cuv`nt, un spectacol pregatitor, joaca o comedie intrata deja
intr-un ritual. Snsa pregatirea nu s-a incheiat. Urmeaza prezen tarea actorilor, in acela=i stil care marcheaza o veselie lipsita de vulgaritate. |aranii vorbesc to\i deodata, povestesc despre cei absen\i anecdote usturatoare, se cheama cu nume bizare (Mar moro=blanc, Vidrighin) etc. E larma obi=nuita pe care o provoaca
incercarea instrumentelor inaintea concertului. Concertul incepe dupa ce =i ultimul mare actor intra pe scena: Coco=ila. Venirea lui e anun\ata de Dumitru lui Nae, crainicul acestui parlament satesc: „Da\i-va la o parte! a...i. Pazea, ca vine Coco=ila!“
Numitul Coco=ila injura dupa fiecare propozi\ie. Modul lui de a comunica este apostrofa:
„— Ma, de=tep\ilor a...i Ce v-am spus eu voua alaltaieri? a...i
Ascul\i, Moromete? Nu mai citi, lasa, ca am citit eu inaintea ta =i sunt mai de=tept, asculta aici la mine... Degeaba are doi creieri!“...
Moromete =i Coco=ila, protagoni=tii dezbaterii, prieteni =i adversari politici, se simt de departe, se tatoneaza, se admo nesteaza amical, vorbele lor lasa sa se vada o inteligen\a spontana
=i colorata. Nimic, in aceste schimburi de replici taioase, din disponibilitatea =i stereotipia eroilor caragiale=ti. Ironia nu le altereaza profunzimea, batjocura pe care o m`nuiesc cu abilitate nu dezvaluie un gol moral, ci o lini=te =i o generozitate, am putea spune, clasice. Fondul moral e sanatos, r`sul nu este vulgar, spiritul rural, in genere, prive=te trivialul, monstruosul ca un accident, o abatere de la normalitate. |aranii lui Preda n-au no\iunea de moniacului, spiritele bigote de genul Catrinei sau Guica sunt dezarmate prin ironia sub\ire. C`nd cele doua femei discuta chestiunea trupului devorat dupa moarte de viermi =i a sufletului care se plimba fara ast`mpar ca un abur, Moromete aproba, cu viclenie, ipoteza:
„Pai, se plimba! a...i Pai da, n-are incotro, se plimba, fire=te“...
Se spune ca pentru omul modern, desacralizat, politica este mitul cel mai puternic. |aranii din Morome\ii au despre acest mit pareri foarte curioase. S-ar putea spune ca politica este subiectul petrecerii lor, tema spectacolului de duminica. Sn afara unor indivizi mai practici, ca Iocan =i Aristide, care sunt ro=i de ambi\ia puterii, sau a unor dezradacina\i, ca Victor Balosu (i se spune, dealtfel, voiajorul), care gasesc intr-o politica a violen\ei o com pensa\ie, ceilal\i \arani sunt liberali, iorghi=ti, \arani=ti, fara a avea vreo no\iune elementara de ideologie. Pe Iorga il pre\uiesc pentru ca are „doi creieri“, Moromete e liberal dizident (daca re\inem bine nuan\a) pentru ca a citit un discurs pe aceasta tema =i i-a placut. Politica e in afara existen\ei lor, via\a are legi mai vechi
=i mai statornice, in care \aranul crede cu mai mare putere. A semana, a plivi =i a secera, a ridica o casa =i a sadi un pom care sa dea umbra =i daca se poate fructe, iata o r`nduiala in care politica nu poate interveni in nici un chip. Politica imbraca uneori haina administra\iei constr`ngatoare. De aceasta \aranii vor sa scape, joaca in fa\a ei o comedie grozava. Perceptorul intra in curte, iar \aranul se face ca nu-l vede, striga suparat la nevasta, se intereseaza de soarta unor seceri vechi, de o furca aruncata l`nga grajd, apoi se intoarce spre reprezentantul legii =i zice scurt:
„N-am“, dupa care tace. Acesta intervine, aduce argumente, ame nin\a, =i, lu`nd tacerea \aranului drept un raspuns afirmativ, se apuca
=i taie chitan\a. Suma e considerabila, \aranul ia foaia, se uita curios la ea, o intoarce pe toate fe\ele =i o restituie: „Pai nu \i-am spus ca n-am? zise Moromete nevinovat. Ce sa-\i fac eu daca n-am! De unde sa dau? N-am.“ La urma, dupa lungi pertractari, chestiunea se aranjeaza, Moromete da o suma mai mica, iar perceptorul accepta pentru ca n-are incotro: „Ia, iei o mie de lei =i mai incolo, a=a, mai discutam noi! Ce, crezi ca noi fatam bani?“
E o strategie complicata aici, bazata pe experien\a milenara a am`narii, evaziunii. Moromete nu infrunta raul, il impresoara, il pacale=te. Sentimentul lui este ca a tras pe sfoara pe perceptorul
Jupuitu, ca datoriile am`nate vor fi intr-o zi =terse. Sntr-o societate
in care administra\iile se schimba des, a plati foncierea e o dovada de prostie. Nevasta lui Bo\oghina i=i cearta barbatul ca n-a urmat exemplul lui Moromete =i s-a grabit sa-=i achite impozitele.
Sub o forma mai abstracta, politica e obiectul unei savuroase comedii verbale. Moromete cite=te un articol din ziar =i \aranii r`d cu gura p`na la urechi, fac comentarii inteligente, iau me taforele la propriu =i se intreaba, cu o inocen\a calculata, unde-i starea de asediu, caci nu se vede?! Delirul verbal al unui Mitica jurnalist este cu fine\e ironizat prin incercarea de a da un con\inut foarte concret formulelor goale. Ele par atunci de un absurd total.
Expresiei „slavire a crimei“ i se da un in\eles religios, „articolului de infierare“ un sens gospodaresc. Mintea iscoditoare a lui Mo romete descopera asemenea combina\ii obscure de cuvinte care excita spiritul rural. Scena lecturii =i a comentarii articolului despre
„Marele congres agricol“ este memorabila:
„ — Auzi\i ce zice regele! spuse el =i indata se facu tacere deplina. Auzi\i ce zice majestatea-sa, adauga rotunjind mieros pe
„majestatea-sa“ a...i «Domnilor, a devenit o lozinca sa se spuna la noi ca agricultura este ocupa\iunea principala a rom`nilor, am spus-o =i eu, dar, din nenorocire, daca este ocupa\iunea manuala principala a rom`nului, nu este totdeauna =i ocupa\iunea lui mintala»...
Moromete se opri =i ramase cu privirea \inta in ziar. Tacerea continua.
— He-he! izbucni pe nea=teptate Dumitru lui Nae, =i r`sul sau g`lg`i puternic =i lene= mai departe. He, he, he, ia uita\i-va cum a ramas Moromete!
— Adica, se rasuci Moromete spre Coco=ila, las`nd pentru moment ziarul la o parte, adica ocupa\iunea ta mintala, Coco=ila, e la alte prostii!
Coco=ila nu raspunse, se uita invidios la Moromete care =tia sa gaseasca in ziar astfel de lucruri.
— Primul agricultor o fi merg`nd =i el la plug? dadu Dumitru lui Nae tonul comentariilor.
— Merge, de ce sa nu mearga? zise Iocan. C`nd se despri mavareaza, iese cu plugul din curtea palatului =i se duce =i el la arat.
— O fi av`nd pam`nt? se interesa cineva.
— Are! afirma Coco=ila. Are, a=a, cam vreun lot =i jumatate!...
— Nu cred, se indoi cineva. Are mai mult, ca trebuie sa-l \ina
=i pe-ala micu, pe Mihai... Trebuie sa-i dea sa man`nce.
— E=ti prost! reflecta Coco=ila. Ala micu are lotul lui de la ma-sa!
— Sn fine! incheie Moromete aceste scurte observa\ii =i apuca din nou ziarul in m`na.“
Cine petrece cu asemenea gratuita\i nu poate avea un spirit elementar, nepricepator de subtilita\i. Ideea unui \aran cu mintea greoaie, receptiva doar la aspectul practic al lucrurilor, iese de aici ru=inata. Moromete, Coco=ila, Dumitru lui Nae dezbat ni=te abstrac\iuni, mul\umirea lor iese din rela\iile pe care le stabilesc
intre ni=te no\iuni indepartate de existen\a lor =i no\iunile curente de via\a. Nu altfel procedeaza filozofii de profesie, deosebirea este doar ca limbajul lor este mai complicat. N-ar fi exagerat sa spunem ca protagoni=tii acestui banchet sunt, in fond, ni=te spirite socratice dedate cu otrava specula\iei. Sn lumea =i cu fantezia lor specifica, ele se bucura de jocurile inteligen\ei. Adunarea din curtea lui Iocan este universitatea lor.
Sntr-o lume in care spiritele sunt at`t de caustice s-ar putea banui ca poezia n-are nici o =ansa. Marin Preda are, in plus, cel mai ad`nc dispre\, pentru proza rurala duioasa, arta lui literara se constituie prin radicalizarea con=tiin\ei \arane=ti =i expurgarea stilului de toate nuan\ele lirice. El scrie fara culoare =i fara obi=nuita figura\ie a limbajului. Exista, totu=i, in Morome\ii pagini unde lirismul iese ca o pata de ulei =i se intinde pe suprafa\a textului. Lirismul vine din modul nuan\at de a infa\i=a fara poezie verbala solemnitatea unor gesturi, momente din existen\a \ara neasca, pregatirea de seceri=, de pilda, sau moartea care zguduie via\a unei familii. Preda a descris de doua ori momentul sacru
(pentru \aran) al seceri=ului, cu o fervoare care aminte=te de marile scene ini\iatice din literatura lui Balzac =i Tolstoi. O nelini=te, ca aceea a Rostovilor c`nd Nata=a se pregate=te de primul ei bal, la Curte, cuprinde familia Morome\ilor in diminea\a
in care iese la secerat:
„Diminea\a e alburie =i satul rasuna inca de c`ntecul coco=ilor.
Omul se scoala, treze=te copiii, inhama caii =i umbla de colo p`na colo prin curte. Nu este nimic de facut, plecarea in prima zi de secere pare sa fie un lucru obi=nuit, totu=i caru\a =i caii inhama\i a=teapta in batatura de mult timp; omul =i copiii sunt gata; secerile =i bota cu apa sunt puse in caru\a; m`ncarea gatita de cu seara, asemeni; nu se =tie insa pentru ce caru\a sta timp at`t de indelungat in mijlocul bataturii. Omul se inv`rte=te pe loc, se uita prin gradina, strabate curtea, intra in casa =i striga la femeie fara rost, intreb`nd-o daca a pus m`ncarea in caru\a; muierea se supara =i-i raspunde ca a pus-o de mult, dar barbatul nu aude, nu asculta, iese afara cu un aer grav, foarte grabit =i foarte ingrijorat. Se pare ca s-a int`mplat ceva, a fost uitat cine
=tie ce lucru. Omul se apropie de caru\a, se uita la secerile v`r`te
intre scoar\ele loitrei, le numara, scoate una =i-i pipaie zim\ii, o baga la loc =i incepe apoi sa caute sub cerga; da totul la o parte
=i se uita la oalele cu fiertura de buruieni, la mamaliga inca aburinda; le acopera repede, nemul\umit parca de faptul ca totul e in ordine, =i trece la cai. Animalele a=teapta lini=tite, cu buzele
in jos, =i c`nd omul se apropie de ele, se int`mpla ca unul din cai sa ofteze ad`nc; omul se uita la hamuri, apuca ha\urile, baga unuia din cai in gura; ii trage smocul de sub cureaua de pe frunte
=i, razg`ndindu-se, scoate zabala