Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
JOCUL IELELOR - comentariu literar - Camil Petrescu
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
Camil Petrescu l4o4or

Printre marii scriitori ,,corup\i (sau ,,compromi=i ? — este foarte greu de pus cuv?tul exact spre a designa acest caz de
?uptura ? istoria literaturii) de regimul comunist, Camil
Petrescu ocupa locul cel mai dramatic. Cu Sadoveanu =i chiar cu Arghezi lucrurile par a fi mers cumva mai simplu, mai di rect, scriind, fiecare la timpul sau =i ? genul sau, c?e un Mitrea
Cocor, Pauna Mica, un — Peizaje =i chiar C?tare omului, interpretate de prea oportunista, versatila critica oficiala drept ,,trepte de salt calitativ ? crea\ia celor doi ,,mari clasici ? via\a . Chiar =i cu G. Calinescu, spre a mai lua un singur exemplu din at?ea, s-a ajuns la un... compromis onorabil: Bietul Ioanide
=i Scrinul negru (scrise ?deajuns de ,,pe muchie de cu\it ) au fost interpretate =i ele ca ni=te romane despre ,,transformarea“ intelectualului ,,? noile condi\ii , chiar daca, tacit, se lasa a se subin\elege ca acea transformare nu s-a produs aproape deloc.
In cele din urma, din compromis ? compromis — dar =i sub... presiunea unei edi\ii aparute peste grani\a — s-a retiparit =i
Istoria literaturii rom?e de la origini p?a ? prezent ().
Camil Petrescu a avut o soarta mult mai trista. Opera lui, ? special piesele de teatru, era prea ?carcata de... ideologie. +i apoi, autorul a avut nefericirea =i ghinionul de a fi murit prea devreme, ? plina ·ra proletcultista, ? , dupa ce a fost supus (caci altminteri n-avem cum sa zicem) sa scrie o piesa de teatru... istorica, despre Nicolae Balcescu =i sa reia tema
(subterfugiu?) ? romanul, ramas neterminat =i deloc la
?al\imea celorlalte doua anterioare, Un om ?tre oameni.
Din ?treaga dramaturgie a lui Camil Petrescu, =coala din timpul regimului comunist a batut moneda mai mult pe Jocul ielelor. De ce? Simplu de tot spus, deocamdata: pentru ca ? aceasta piesa de teatru, a=a cum arata ea ? ultima versiune, cea din , c?d s-a jucat pentru prima dar =i pentru cea din urma oara, este vorba de drama unui intelectual, director la ziarul



Dreptatea sociala, luptator alaturi de muncitori ?potriva potenta\ilor regimului capitalist, ? numele drepta\ii absolute.
Daca se pierde din vedere ansamblul, piesa ,,convine mult fie =i prin faptul ca Gelu Ruscanu, eroul principal, Praida, Penciulescu
=i ceilal\i lucratori din redac\ia ziarului =i zic ?tre ei tot timpul ,,tovara=i . Ca sa nu mai vorbim de marea simpatie cu care este
?conjurat luptatorul pentru cauza muncitorimii Petre Boruga, condamnat la ani de temni\a grea — ?fioratoare, cum rezulta din o serie de scene — fara alta vina dec? aceea de a fi cerut cele mai elementare drepturi pentru semenii sai.
Acestea sunt ?sa mai cur`nd aparen\ele. Drama de con=tiin\a a lui Gelu Ruscanu are numai unele adiacen\e de superficie cu ceea ce s-a numit lupta clasei muncitoare, a proletariatului, pentru socialism =i pentru comunism. Criticii subtili au aratat aceasta, ? fond — niciodata ?sa limpede, clar de tot exprimat — =i =coala, prin profesorii ei, a lasat sa se
?\eleaga ? Camil Petrescu un campion al luptelor socialiste comuniste.
Ceea ce este o profunda nedreptate!
Jocul ielelor este, putem spune, prima =i ultima opera a lui
Camil Petrescu, unul dintre cei mai mari scriitori rom?i din epoca interbelica. Prima, pentru ca a fost scrisa, ?tr-o ?t?e versiune, ? c?eva zile numai — fulgeratoare aruncare pe h?tie a unei sacre indignari juvenile, la v?sta de de ani — din luna mai a anului . Ultima, pentru ca ultima versiune (dupa multe altele efectuate pe ?treg parcursul carierei, de aproape patru decenii) a fost jucata numai postum, ? , la ani dupa moartea autorului.
Ca nu exista nici o legatura ?tre mi=carea muncitoreasca =i piesa de teatru Jocul ielelor reiese chiar =i din ,,nota pusa de autor ? capul textului: ,,Lucrarea care urmeaza nu vrea sa fie dec? a ?drama a absolutului? =i, deci, se ?\elege ca toate referin\ele aparent istorice nu corespund datelor =tiute. Astfel, personajele principale =i partidele socialist, liberal =i conserva tor citate sunt aici personaje =i partide de fic\iune. Sunt ?sa ? anume sens substan\ial reale datele cadrului, menite sa fixeze momentul: mai .“
Aceasta importanta ,,nota , pe care comentatorii nu au pus pre\, vine totu=i ? perfect acord cu un pasaj din Addenda la
Fals tratat din vol. Teze =i antiteze:
?reu a= putea sa uit vreodata radacinile sociale ale carierei mele de trudnic ? ale scrisului. Student, solicitat de toate contradic\iile =i mirajele, ma ?torceam, pe ?serate, ?tr-o s?bata, din mai , cu obrajii ?cin=i de invidie =i dezgust, cu pumnii str?=i de ?frigurare, de la o bataie de flori de la ?rondul al doilea? de la =osea ?...? Ultimele echipaje, cu podoabele florale zdren\uite de ?bombardamente?, se
?torceau =i ele, st?nind curiozitatea prietenilor; ? picioare, pe perne, evantalii de femei tinere =i fete cu obrajii aprin=i de batalie aruncau rama=i\ele co=urilor, garoafe, margaritare, bujori ?...? Zdrobite ? picioare, erau ?pinse spre rigolele trotuarului, amestecate cu resturi de ziare, prin care privirea agera a t?arului de douazeci =i doi de ani putea descifra din mers, chiar la ora aceea, titlurile =tiute de altfel pe dinafara, despre gigantica macinare de la Verdun ?...?. In\elegeam atunci ca lumea asta nu e ?cea mai buna cu putin\a?, ca Leibniz nu avea dreptate. In s?bata aceea s-a desprins ? mine ?sumi autorul dramatic =i ?tr-o saptam?a, lucr?d ?setat zi =i noapte, am scris, ?tr-o camera mobilata de l?ga Arsenal, prima versiune din Jocul ielelor...“
A=adar, Jocul ielelor... are un punct de plecare, =i ?ca destul de ferm, ? realitatea sociala. In ·storia luptelor clasei muncitoare — spre a relua o prea tocita expresie din arsenalul propagandei totalitariste de p?a mai ieri — ?sa, nu! Pur =i simplu pentru ca a=a ceva nu prea exista. Dar ? istoria partidelor liberal =i conservator? La aceasta ?trebare ne permitem — ? ciuda celor afirmate de autor ? nota amintita
— sa raspundem afirmativ. Camil Petrescu a fost, toata via\a lui, un adversar ne?pacat al politicianismului veros. Nu neaparat ?potriva partidelor ca atare, dar mai cu seama a lichelismului prea de tot neru=inat al unora dintre politicieni.
Mai ales ? perioada a=a zisa de ,,neutralitate a Rom?iei
(anii —), c?d se pregatea lichidarea partidului conservator, c?d, dupa moartea regelui Carol I, se dezlan\uise o adevarata goana dupa putere =i ?boga\ire rapida, prin nu importa ce mijloace, tineri intelectuali de condi\ia lui Camil
Petrescu au sim\it ad?c ultragierea constiin\ei unei genera\ii, a genera\iei de sacrificiu, prin jertfele careia se va ?faptui
Unirea din .
Citam din recent publicatele memorii ale lui Constantin
Argetoianu, scriitor de excep\ie, cum s-a vazut, de la care nu ne putem a=tepta nici la cea mai mica urma de partinire: ,,Neutralitatea! Oribila epoca a istoriei noastre, ? care ne-am dat arama pe fa\a. In loc sa muncim zi =i noapte =i sa ne faurim instrumentul
?tregirii neamului, ne-am certat doi ani de zile, ? demni mo=tenitori ai Bizan\ului =i ai Fanarului! Am facut politica =i afaceri ? loc sa facem treaba ?...? Aceasta epoca a neutralita\ii, cu nebuniile =i cu ru=inile ei
(ma g?desc la ?contractul britanic? — (stocarea gr?lui) — =i la toate furniturile statului, =i la permisele de export, ar fi meritat sa fie descrisa ? amanuntele ei, pentru pedeapsa genera\iei noastre =i pentru edificarea celor viitoare ?...?. Liberalii lasau ? seama Bratienilor grija politicii, taceau =i-=i umpleau pungile. Cu ?ceputul lui s-au deschis ?tr-adevar, pentru cei cu trecere la guvern, at?ea po=ibilita\i de ?boga\ire peste noapte, prin exporturile =i importurile de favoare, prin furniturile armatei =i prin lucrarile publice, ?c? numai cei tari de ?ger sau cei pro=ti nu s-au procopsit. Intrarile la Costinescu, la
Constantinescu-Porcu, la secretarii lor generali se precupe\eau =i se plateau scump. Samsari nem\i, samsari unguri, samsari englezi mi=unau pretutindeni =i oamenii cinsti\i — mai erau =i dintre ace=tia
— nu mai ?drazneau sa dea cuiva un bilet de recomanda\ie, de frica sa nu fie banui\i ca au luat =per\.“
* (Pentru cei de m?ne, Amintiri din vremea celor de ieri, Humanitas, , II, p. )
Bataia de flori de la =osea, din mai , ,,observata de t?arul Camil Petrescu cu un ochi at? de ascu\it, lucid, nu era dec? reflexul, ? planul frivolita\ii moravurilor, a ceea ce spun documentele cele mai autorizate ale vremii. De altminteri, autorul romanelor Ultima noapte de dragoste, ?t?a noapte de razboi =i Patul lui Procust se potrive=te ? foarte multe din opiniile lui de ceva mai t?ziu cu cele ce aflam acum de la C. Argetoianu care, o alta coinciden\a, ? memoriile din care am citat se re fera =i el la ,,bataile de flori de la =osea din vremea ,,neutralita\ii , ? primavara lui .
Cu punctul de plecare ?tr-o sf?ta revolta a t?arului de de ani, Jocul ielelor chintesen\iaza un moment istoric printr-un temperament manifestat puternic, cum ?su=i autorul spune, ? o ·rama a absolutului .
Gelu Ruscanu de\ine o scrisoare din care reiese ca ministrul justi\iei, +erban +aru-Sine=ti, a devenit milionar asasin?d o batr?a. Obsedat p?a la sf =ierea de sine de ideea de dreptate
(Pereat mundus fiat justitia!), eroul este decis sa publice documentul ? ziarul Dreptatea sociala. N-o face ?sa din primul moment, pentru ca personajul, asemenea lui Hamlet (Camil
Petrescu ?su=i este obsedat de perfec\iunea surprinderii dramei de con=tiin\a din capodopera shakespeariana) nu este un om al faptei imediate, prada fiind mai cur?d cazuisticii =i tergiversarilor, lipsei de certitudine, ? calea gestului sau ivindu se, cum se ?t?pla mai totdeauna ? o societate ca a noastra, fel de fel de... piedici. Scrisoarea ? este adresata chiar lui =i provenea de la Maria Sine=ti, so\ia ministrului =i iubirea lui, a lui Gelu, cea mare, unica, iubire ,,absoluta . Caci, asemeni tuturor personajelar lui Camil Petrescu, Gelu Ruscanu este ?setat de absolut ? toate. I se explica, =i ?ca cu argumente dintre cele mai tari, de catre ?su=i +erban +aru-Sine=ti (?tr-o scena dintre cele mai memorabile, Scena a -a din Actul III, Tabloul X) — o personalitate puternica, la r?du-i, unul din acele, obi=nuite la
Camil Petrescu, ,,suflete tari , un ins deosebit de abil ? cele avoca\e=ti =i ? tot felul de tertipuri politice de culise, un... ,,monstru , dupa opinia lui Praida — ca de altminteri scrisoarea provenind de la o presupusa mitomana nu poate constitui o proba
? justi\ie: ,,Ce valoare probanta poate sa aiba aceasta scrisoare pe care vrei s-o publici =i ? care autorul ei face afirma\ii care ? privesc ca valoare de adevar, despre un ter\? De alta parte, matu=a sa, Irena Ruscanu, care-i era ca o mama, fiindca ? crescuse, orfan fiind, ? atrage aten\ia, ?tr-o scena anterioara (Scena a -a,
Actul II, Tabloul VII), cum ca ar fi un gest de o mare inelegan\a, infam chiar, ,,pentru un Ruscanu sa terfeleasca reputa\ia unei femei =i ?ca a unei femei pe care o iubeste =i de care este iubit.
La aceasta se adauga, informeaza aceea=i Irena Ruscanu, faptul ca actualul ministru al justi\iei, Sine=ti, facuse pentru tatal sau, fratele ei, acum defunct, un gest de o mare noble\e, ?prumut? du-i o importanta suma de bani spre a-=i achita o datorie de onoare contractata la un joc de car\i. Eroul este ?sa inflexibil, gata sa calce ? picioare onoarea nu numai a femeii pe care o iubea, dar =i memoria tatalui, care-i era at? de scumpa, c?d spune cu mare cruzime: ,,Lasa, matu=a, acolo ? groapa sa-=i primeasca tata pedeapsa =i sa ?dure memoria lui, daca e nevoie, ca un pic de adevar sa iasa deasupra . Un punct maxim de
?cordare — spre a reveni din nou la scena a -a din, actul III — este acela ? care Sine=ti confirma din plin spusele matu=ii, dovedind totul cu o scrisoare a disparutului Grigore Ruscanu, tatal lui Gelu, prin care i se solicita respectiva suma de bani, scrisoare pe care o \inuse ? portvizit timp de de ani =i pe care i-o arunca, cu superbie, ? fa\a, preopinentului sau:
?a ce vrei cu aceasta scrisoare! (O arunca pe masa).“
O clipa eroul se clatina, ? momentul ? care afla, tot de la abilul Sine=ti, ca tatal sau nu murise, cum =tiau Gelu =i to\i ceilal\i din juru-i, cum se scrisese ? presa vremii (prin grija lui, a lui
Sine=ti, care ?duplecase pe procuror sa accepte asta), ?tr-un accident de v?atoare, ci din pricina unei femei... vulgare, o oarecare Nora, actri\a de m?a a treia, o semiprostituata (exact ca Emilia din Patul lui Procust), care ? trimisese, ? semn de adio, chiar revolverul cu care sa-=i suprime via\a:
?hiar procurorul a convenit la versiunea unui accident cu o pu=ca pe care o cerceta ? birou... Numai matu=a dumitale, eu, medicul legist =i procurorul am =tiut ?t?plarea... Tatal dumitale s-a sinucis cu revolverul pe care i l-a trimis iubita lui anume .
Gelu o cuno=tea ?deajuns de bine pe aceasta Nora =i informa\ia lui Sine=ti ? lasa... ·ncremenit : ,,Tata s-a sinucis pentru actri\a aceea vulgara =i fara talent? (Se fr?ge, cade iar
? fotoliu .) Un sinuciga= va fi =i poetul George Demetru Ladima din acela=i roman, Patul lui Procust, nu chiar neaparat din pricina
Emiliei celei vulgare, totu=i.) In sf?=it, acela=i Sine=ti arunca
? balan\a argumentul cel mai tare, cum ca, ? calitate de ministru al justi\iei, ar putea sa ?bunata\easca ? chip substan\ial condi\iile de deten\ie a liderului socialist al muncitorimii Petre Boruga, eventual chiar sa-l elibereze.
(Dramaturgul are grija ca ?tr-o scena anterioara — a -a din
Actul II, Tabloul IV — sa ne ?fa\i=eze ?grozitoarea stare a de\inutului nevinovat =i a familiei sale, sub ochii lui Gelu
Ruscanu =i ai lui Praida care ? vizitasera la ?chisoare ?so\it de Mihai, copilul de numai ani al lui Petre, instruit sa spuna tatalui ca mama, so\ia ocna=ului — care de fapt ? parasise casatorindu-se cu altul — nu putuse veni, fiind bolnava. Este o scena dintre acelea pe care nici un Voitin de trista amintire, din ca\i cunoa=tem ? epoca proletcultista, n-au fost ? stare sa descrie: ,,grozaviile cu schingiuiri pe care le construiau dramaturgii prefera\i ai comunismului ? legatura cu via\a din
?chisori a luptatorilor din ilegalitate ai partidului nu le-a crezut nici un spectator sau cititor c? de c? inteligent =i cultivat.)
Praida, ?ovara=ul de lupta =i cel mai de nadejde al lui Gelu, confidentul sau definitiv, considera ca momentul trebuie folosit
— bine?\eles cu consultarea conducerii partidului — pentru eliberarea lui Boruga. Dar Gelu este un Saint-Just — cum ? poreclesc cei apropia\i — care considera dreptatea mai presus de orice, nu numai absoluta, dar chiar ·numana , de o abstrac\iune de-a dreptul terorizanta, pe deasupra chiar a intereselor partidului socialist =i a sacrei lupte pentru o via\a mai buna a muncitorilor. P?a =i un prim-procuror, venit la redac\ie sa ia apararea poetului de mare talent, Ion Zaprea, divulgat ? ziar cu unele mici ilegalita\i ce ar fi facut, ram?e uimit de inflexibilitatea lui Gelu:
?ELU (lini=tit, de ne?duplecat): Sn fa\a legii nu sta Ion Zaprea, sta
Vasile Constantinescu (Zaprea era un pseudonim literar, n.n.).
PRIMUL-PROCUROR (uimit): Dumneavoastra vorbi\i ? numele legii? Mie ?i vorbi\i a=a? Iata o situa\ie paradoxala...
GELU: Nu e deloc paradoxala... Nu e vorba de Legea dumnea voastra, pentru care nu avem prea multa stima, cum nu e vorba de dreptatea dumneavoastra, pe care o cunoa=tem... Este vorba de cu totul altceva, mai pe deasupra. Situa\ia vi se pare paradoxala, fiindca nu ne cunoa=te\i =i deci nu ne ?\elege\i... Legile pe care le =ti\i =i dreptatea aceea sunt dupa chipul =i asemanarea dumneavoastra... sunt omene=ti... Noi urmarim legea pura =i ideea de dreptate ?sa=i...
Legea este ? noi... Dreptatea asta nu are privilegia\i ?...?. Nu depinde de noi. Dreptatea este deasupra noastra =i e una pentru toata lumea
=i toate timpurile ?...?. Toata puterea noastra de a spune ceea ce spunem vine din con=tiin\a acestei drepta\i absolute... Un singur caz de excep\ie ar anula-o, precum daca o singura data doi =i cu unu ar face patru toata matematica ar fi nula.“
(Actul II, Tabloul VIII, Scena )
C?d, ? scena urmatoare, intervine Praida =i-i atrage aten\ia ca totu=i ar fi nedrept sa sacrificam un poet de talent moralei burgheze, ? numele unei drepta\i ,,inumane , Gelu ridica din umeri cu nedumerire =i spune: ?um ar putea fi altfel? /PRAIDA
(surprins): O dreptate absoluta? / GELU (cu o privire liniara):
Cum ar putea sa fie dreptatea daca nu absoluta? In continuare,
? aceea=i scena, lucrurile se lamuresc definitiv (la nivel teoretic): Praida este un om cu picioarele pe pam?t, un prag matic, consider?d ca drept este ,,tot ceea ce sluje=te cauza pentru care luptam... cauza muncitoreasca... Numai cauza e mare... ; Gelu Ruscanu ram?e uimit de acest chip... ilogic, negeometric de a g?di =i are aceasta replica memorabila:
?umneata a=ezi partidul deasupra drepta\ii... dupa care eroul, cum arata indica\iile de regie (foarte laborioase, ca ? tot teatrul lui Camil Petrescu, de unde imposibilitatea lor de a fi montate scenic, scriitorul situ`ndu-se printr-asta ? vecinatatea prozei de analiza), ram?e ,,?cremenit . Cu toate acestea nimeni nu se ?doie=te de lupta lui sincera alaturi de cauza muncitorilor: ,,GELU: Cu alte cuvinte, pentru dumneata, dreptatea e ? func\ie de interesele muncitorilor?...
PRAIDA: Daca nu e a=a, atunci ce poate fi dreptatea? O simpla abstrac\ie?
GELU: Nu... nu... tovara=e... eu lupt pentru cauza muncitoreasca
=i ? sunt devotat at? de mult... numai =i anume fiindca socot ca dreptatea este cu ea. Mi-a= da via\a pentru muncitorime, numai =i numai pentru ca ea este sub steagul drepta\ii =i nu dimpotriva... Am socotit totdeauna ca dreptatea e absoluta. Daca lupt pentru o cauza, aceasta este dreptatea ?sa=i.“
Ajun=i ? acest punct, este cazul sa spunem ca interpretarile date piesei =i personajului lui Camil Petrescu, ? critica oficiala
=i ? =coala regimului totalitarist-comunist, au facut din Gelu
Ruscanu o ,,victima a idealismului platonician, filtrat prin filozofia fenomenologiei husserliene (din car\i precum:
Philosophie als strenge Wissenschaft ? Filozofia ca =tiin\a exac ta, sau Ideen einer reinen Ph?omenologie und ph?omenologischen Philosophie — Allgemeine Einf·rung in die reine Ph?omenologie ? Introducere in fenomenologia pura, , consultate =i studiate asiduu de catre Camil
Petrescu, cu efecte ad?ci nu numai ? ceea ce el scrisese asupra
·octrinei Substan\ei , dar ? ?treaga-i opera =i cu deosebire
? teatru). Gelu Ruscanu este, s-a spus, intelectualul ratacit printre liderii muncitorimii, neagreat de aceasta, privit cu suspiciune chiar, cum spusese ?su=i Lenin (un ,,intelectual“ dar, =i el, vazut ca atare, dupa moartea-i, de catre Stalin, cum bine se =tie). Intelectualul, filozoful drepta\ii absolute, ar fi un visator aberant, periculos, de ,,iele (cite=te, ? limbaj husserlian, ,,esen\e , eidos), cum este pus sa ne informeze celalalt ?ovara= al sau de lupta de la Dreptatea sociala, cumva ,,cinicul Penciulescu, cel care ? poreclise Saint Just pe eroul principal al piesei:
?RAIDA (examin?du-=i pipa, raspunde lui Gelu): Nu te supara, tovara=e. E pentru prima data c?d parca s-a ?tors ? mine ceva, ca o umbrela rasucita de v?t... Caut =i nu gasesc ce ar putea fi o dreptate
?inumana?.
PENCIULESCU: Dar tocmai asta e... Cine a vazut ideile devine neom, ce vrei?... Trece flacaul prin padure, aude o muzica nepam?teasca =i vede ? lumini=, ? lumina lunii, ielele goale =i despletite, juc?d hora. Ram?e ?marmurit, pironit pam?tului, cu ochii la ele. Ele dispar =i el ram?e neom. Ori cu fa\a str?ba, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate cobor pe pam?t. A=a sunt ielele... pedepsesc... Nu le place sa fie vazute goale de muritori. A fost odata un grec, unul Platon, care pretindea ca a vazut ideile pure, =i de la grecul acesta au venit toate nenorocirile din lume. A fost =i un fran\uz,
Robespierre...
GELU (cu o ardere interioara): Atunci, e foarte simplu... Ideile n-au sa dispara niciodata...
PENCIULESCU: Amin...“
A=adar, s-a cautat a se vedea o gre=eala ,,intelectuala —
=i deci mic-burgheza? — ? faptul ca Gelu Ruscanu este adeptul dreptului natural, etern, imuabil, decurg?d din ?sa=i natura omului, idee la care aderau filozofii antichita\ii. C?d de fapt, de este sa cobor? cu picioarele pe pam?t, sa fim pragmatici
=i eficien\i, cata sa luam partea a ceea ce se cheama dreptul pozitiv, cerut de necesita\ile convie\uirii oamenilor ? societate.
A=a este! Insa, pe de alta parte, se =tie prea bine ca neg?du se legitimitatea drepta\ii absolute, pun?du-se, cum spune
Praida, interesele partidului =i clasei muncitoare ,,pe deasupra“ drepta\ii (caci una e teoria =i cu totul alta e practica) s-a ajuns la ?grozitoarea dictatura comunista din care abia putem ie=i acum. In numele acestei vulgarizari a teoriei lui Praida asupra dreptului s-au comis cele mai ?fioratoare crime din
?treaga istorie a omenirii, lucru ce s-a petrecut chiar ? secolul nostru, sub ochii no=tri. de ,,iele , Gelu Ruscanu ram?e tot at? de dur chiar c?d +erban +aru-Sine=ti contrapune dictonului Pereat mundus, fiat justitia celalalt adagiu latin, de sens contrar, s-ar putea zice:
Salus rei publice (sau: salus populi), suprema lex, adaug?d: ,,sau cum va place dumneavoastra... M?tuirea cauzei ob=te=ti este suprema lege (finalul Scenei , Actul III, Tabloul X).
Se ?\elege, situa\ia limita, teribila dilema ? care Camil
Petrescu =i pune eroul — las?du-l sa fie absolut con=tient de tot ce se ?t?pla cu el: ,,C?a luciditate, at?a drama este chiar deviza scriitorului — nu se putea rezolva dec? prin sinucidere. Conducerea de partid este de parere ca scrisoarea care ar fi dus direct ? pu=carie pe ministrul justi\iei sa nu fie data ? vileag, spre a se salva de la moarte sigura unul dintre conducatorii mi=carii. Auzind vestea (=i put?du-se totu=i
?potrivi), Gelu Ruscanu devine inert suflete=te, nu zice nici da nici ba, de fapt aproba totul, cu indiferen\a, cu o lehamite metafizica. Hotar?ea lui a fost luata. La mijloc intervine, at?n?d greu ? balan\a, =i convingerea ca ,,iubirea absoluta“ nu este posibila. Iata c?eva fr?turi din replicile lui ? scena finala a piesei: ,,O iubire adevarata ?seamna sa nu po\i g?di contrariul ei... C?d te iubeam nu-mi puteam ?chipui via\a mea fara tine nici pe lumea cealalta... Nu pot g?di ca trei =i cu patru sa nu faca =apte nici macar ?tr-un mod ipotetic ; ,,Doi in=i care se iubesc cu adevarat nu mai sunt oameni . In dragoste, dupa el, dupa Gelu Ruscanu, nu se poate admite gre=eala: ,,Aici nu se poate ?repara? nimic... Faptul ?su=i ca nu ?\elegi ca iubirea nu poate admite gre=eala ?i explica =i ceea ce ne-a adus unde suntem.Ti-am spus ca iubirea e un tot sau nimic... O gre=eala nu are sens aici... Daca ?tr-o pagina
?treaga de calcul, un inginer a zis o singura data trei =i cu patru fac opt, tot calculul este nul =i podul se prabu=e=te...“
Trec?d acum la o alta ordine de idei, vom spune ca piesa nu e... spectaculoasa dec? prin ?cordarea de idei pe care o presupune. +i aceasta explica pu\inatatea reprezentarilor pe scenele teatrelor noastre ?ainte, dar =i dupa razboi, a operelor celui mai mare dramaturg rom? de dupa Caragiale. O ,,gasire inspirata din Hamletul shakespearian — daca nu cumva acele husserliene ?esensschauen (intui\ii ale esen\elor) au aici un rol ?ca mai important, =tiut prea bine fiind ca autorul nu sacrifica nimic ? favoarea spectaculosului formal
— este scena mor\ii lui Grigore Ruscanu vazuta de fiu (dar =i de public, precum fantoma de pe terasa castelului de la
Elsinore) tot timpul, ca =i reala, nu ?sa =i de Maria, care era de fa\a, scena petrecuta cu numai pu\in timp ?ainte de apasarea pe tragaciul revolverului cu care eroul, ?n suflet tare (,,Sinuciderea este o demonstra\ie de for\a... , ? spune el Mariei) =i ia via\a: ,,(Se ?tuneca ?cet, ?cet, p?a c?d scena e cu totul ? ?tuneric.
Apoi se lumineaza un singur col\ din biroul tatalui din ... O canapea pe care el sta culcat, o etajera scurta, scunda, patrata ca o masu\a, cu c?eva car\i =i o cutie de \igari jos, iar deasupra o fotografie, serviciul de cafea, un revolver. Un fotoliu alaturi. Grigore Ruscanu e ?bracat ? haina de casa, figura este aceea aratata de portretul din redac\ie. E ad?cit pe g?duri, nervos. In tot timpul c? dialogul dintre cei doi continua ? ?tuneric, Grigore Ruscanu va trai din nou ? mintea lui
Gelu ultimele sale clipe. Sunt aproape aceea=i fiin\a ca trasaturi =i ca gesturi, cu deosebirea usoara a v?stei =i a musta\ii moi =i matasoase.
Dupa c?va timp se scoala de pe acea canapea joasa, =i toarna cafea din cana filtrului, se a=eaza ? fotoliu =i ?cearca sa citeasca o bucata de vreme, dar se vede ca mai mult a=teapta, p?dind cu urechea ? ad?cul nop\ii. E nervos, are str?baturi de sarcasm =i dezgust. Nu poate sa citeasca =i azv?le cartea. Prive=te cu oarecare duio=ie fotografia... Ram?e iar pe g?duri... Toata viziunea este paralela ? structura ei cu dialogul de aici p? la indica\ia ulterioara.) ... ,,(Grigore Ruscanu, ? timpul ultimelor fraze, a ascultat ? inima nop\ii, p?dind; are o noua str?batura de dezgust =i de dispre\, renun\a definitiv, respira greu, apoi lipe=te parca visator =i anesteziat revolverul de pieptul desfacut. O convulsie usoara. A tras =i s-a prabusit ?tre canapea =i fotoliu.) ... ,,(S-a facut lumina, dar Grigore Ruscanu va ram?e p? la sf?=it a=a, prabu=it.)“
+i acum, dupa c?eva minute, timp ? care Gelu schimba un
=ir de replici (?trerupte de o scurta intrare ? scena a vulgarei
Nora), pe tema iubirii =i a mor\ii, toate pe un ton ultimativ, iata =i ?ovestirea (de fapt indica\iile privind jocul scenic) sinuciderea fiului, perfect paralela, ? idee, cu a tatalui:
?ELU (vazut numai din partea ceastalalta, c? timp a vorbit cu ea =i neobservat de ea, a scos revolverul, e cel ?crustat cu sidef pe care i l-a adus cu doua zile ?ainte tot ea, =i l-a lipit ?t? cu latul pe piept ca sa-i simta parca racoarea): Du-te, Marie, a=eaza-te din nou la masa vie\ii...
Eu sunt prins ? gura unui cle=te de o\el care ma smulge... Nu doresc sa mai revin =i nici nu pot reveni... E cea din urma... cea mai mare rugaminte... nu face sa-mi =ovaie m?a... Daca ma iube=ti ?tr-adevar, du-te... (Are o rasucitura convulsiva, apoi apasa hotar?, ?cet, pe tragator.
Se prabuse=te cu acelea=i gesturi ca =i tatal lui, care a existat aici numai pentru el, la picioarele fotoliului. Din spate par la fel, ca =i c?d unul a murit de doua ori.)“
Rezon?d, ? final, privindu-i cadavrul ·u dragoste fra\easca, ?durerat , Praida ne spune ca Gelu ·ra prea inteligent ca sa accepte lumea asta a=a cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea ce nazuia el sa
?\eleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta p?a astazi... L-a pierdut orgoliul lui nemasurat...“
Vorbe ? doi peri, mai cur`nd. Cine mai =tie cum ar fi voit sa fie finalul acestei piese, ? forul lui interior, Camil Petrescu cel adevarat =i ,,necorupt de nenumara\ii consilieri ce-i stateau permanent ? jur supraveghindu-l (acesta e cuv?tul) cum scria
Balcescu (drama izbutita, ? buna masura, dar cu un final
·utilat , eroului principal interzic?du-i-se sa pronun\e pe patul de moarte, ? ultimele clipe ale vie\ii, numele de... Rom?ia — pentru ca pe atunci ne numeam R.P.R.) =i mai ales Un om ?tre oameni. Exista documente clare ? acest sens.
De aceea, ziceam, Camil Petrescu a fost unul dintre marii scriitori rom?i cazut victima totalitarismului comunist, catre sf?=itul carierei sale, atunci c?d =i piesa de teatru Jocul ielelor, cu care ?cepuse, a fost terminata ? ultima ei forma. Drama lui Gelu Ruscanu, ratacit printre ·uptatorii pentru cauza clasei muncitoare este chiar drama lui Camil Petrescu, cel care ? anii sai tineri vazuse, la r?du-i ·elele-idei : ,,Dar eu
Eu am vazut idei
Int?a oara brusc, fara sa =tiu.
De dincolo de lucruri am vazut ideea
Cum vezi, c?d se despica norii grei
+i negri
Zigzagul de argint al fulgerului viu.
Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucina\i =i mistui\i launtric
Cu sufletul marit
Caci am vazut idei.“
(Versuri publicate ? Sburatorul pe anul )
Se poate astfel spune ca ?treaga opera a lui Camil Petrescu a crescut din =i ? jurul dramei Jocul ielelor, prima =i ultima sa scriere, nu am putea =ti =i c? de exact dusa la bun sf?=it, la mijloc intr?d zbuciumata via\a a autorului, asemanatoate ? anume privin\e cu aceea a eroului sau, cu a tuturor eroilor sai.

Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta