e2o12oo
D. Petrino (1844—1878) s-a facut reputat prin purtarea incalifi cabila fata de Eminescu. Incolo vocatia lui poetica e foarte anemica.
Sinceritatea durerii din Flori de mormant (ii murise sotia) poate fi adevarata, figurile literare sunt insa banale. Raul, poem in doua canturi, reediteaza dupa Musset un caz Rolla. La gura sobei, poem in trei canturi, se conduce dupa legendele istorice ale lui V. Alecsandri.

Nurul e o dizertatie care amana mereu intrarea in materie, dupa metoda din Namouna. In schimb versurile sunt sprintene.