n. 17 martie 1883, Curtea de Arges - m. 23 noiembrie 1923, Bucuresti. h1h9hn
Colaborari: Cugetul romanesc, Bilete de papagal, Punct*, Contimporanul*, unu*.
La antipodul literaturii traditionale, proza si poezia lui U. pregatesc un teren al (anti)literaturii, concepute si formulate dupa „regulile" absurdului:
„Cica niste cronicari Duceau lipsa de salvari Si-au rugat pe Rapaport Sa le dea un pasaport. Rapaport cel dragalas Juca un carambolas. Nestiind ca-Aristotel Nu vazuse ostropel. „Galileu! O, Galileu! Striga el atunci mereu Nu mai trage de urechi Ale tale ghete vechi." Galileu scoate-o sinteza Din redingota franceza, Si exclama: „Sarafoff, Serveste-te de cartof!"
MORALA
Pelicanul sau babita."
(CRONICARI. FABULA)
Exista in lectura scrierilor sale posibilitatea de a deduce un prim strat de semnificatii, cele rezultate din parodia „limbajului de lemn", caci sensul lipseste frazelor urmuziene, construite dupa normele gramaticii limbii romane. Cuvintele se insira unul dupa celalalt intr-o normalitate deloc a semanticii, ci a parodiei: este un batran simpatic, stirb, zambitor si cu barba rara si matasoasa, frumos asezata pe un gratar insurupat sub barbie si imprejmuit cu sarma ghimpata...
Algazy nu vorbeste nici o limba europeana.. Daca insa il astepti in zori de zi, in faptul diminetei, si ii zici: „Buna ziua, Algazy!" insistand mai mult pe sunetul z, Algazy zambeste, iar pentru a-si manifesta gratitudinea, baga mana in buzunar si trage de capatul unei sfori, facand sa-i tresalte de bucurie barba un sfert de ora... Desurupat, gratarul ii servea sa rezolve orice probleme mai grele, referitoare la curatirea si linistea casei.. .* •"
(ALGAZY & GRUMMER*)
* E fosta firma a unui cunoscut magazin de geamantane, portmoneuri etc. din capitala, ramasa astazi sub un singur nume. in tot cazul, ne permitem a crede ca numele de Algazy sau Grummer, dupa imaginile ce trezesc prin muzicalitatea lor specifica - rezultat al impresiunii sonore ce produc in ureche - nu par a corespunde aspectului, dinamicii si continutului acestor doi simpatici si distinsi cetateni asa cum ii stim noi din realitate...

Ne permitem a arata mai sus cititorilor cum ar fi trebuit si cum ar fi fost creati de o intamplare, o soarta care mai deloc nu tine seama daca obiectele creatiunilor ei corespund, in forma si miscarea lor, cu numele ce li s-a harazit.
Cerem scuze domnilor Algazy & Grummer pentru observarile ce ne permiseram mai sus; o facem insa si din dorinta de a-i servi, desteptandu-i din vreme asupra masurilor mai nimerite de indreptare in aceasta privinta. Se pare ca remediul nu ar putea fi decat unul si singur: sau sa-si gaseasca fiecare alt nume, in adevar adecvat realitatii lor personale, sau sa se modifice ei insisi, cat mai e timpul, ca forma si ca roluri, dupa singura estetica a numelor ce poarta, daca vor sa le mai pastreze...
Pompiliu Constantinescu descopera in perso¬nalitatile personajelor lui U. tipuri umane contem¬porane, caracterizate pana la ascunderea identitatii: Stamate e un „burghez", Ismail, un politician, Algazy si Grummer, Catadi si Dragomir sunt comercianti.
Paginile bizare au in launtrul lor sensul modern al „tragediei limbajului", aflat mereu in ipostaza de „intrat in sablon", capabil mereu de stereotipii, toate inevitabile in ordinea comunicarii umane. Astfel, U. nu ne spune numai despre mecanismele (anti)literaturii, ci si despre capacitatea limbii de a se lasa folosita.
U. e continuat (pastisat) de multi alti avan¬gardisti (si nu numai), dar ca atitudine si de Eugen Ionescu*, in a carui viziune el este „unul dintre premergatorii revoltei literare universale, unul din profetii dislocarii formelor sociale, ale gandirii si ale limbajului".
Opera: Urmuz (1930).
URMUZ. Revista de avangarda
Apare la Campina, lunar (ianuarie - iunie-iulie 1928), cinci numere.
Format: 20 x 32 cm
Director: George Bogza*.
Articolul program, semnat de Bogza*, vorbeste despre metode de salvare:
URMUZ*.
„Sbaterea sufletului svacnind in afara, eliberarea si ajungerea pana la El geamat din lovirea dura cu brutalitatea. Acest El cu litera mare, tot asa de indreptatit cum cel despre Isus. Amandoi amantii viitorului, apostolii unor lumi ce au sa vina.
Ura si batjocura umbra inerenta vietei lor. Si totusi, ochii tintind halucinati acel punct miraculos aperceptibil doar celor alesi. Pentru a ajunge acolo, streangul: mijloc fericit. Arareori, in clipe de ruptura dureroasa cu mediul,
ii invidiem curajul.
Cate odata il avem si atunci ne simtim frati, intre noi si El punte pe care sentimentele se plimba dansand, infratindu-se pana la contopire. Se naste marea si absurda sinteza : a Nimicului. Gasirea afinitatilor cu Nirvana, abunda. Colturile se tocesc pentru a deveni marele tot. Picaturile timpului inghetate, sau curgand vertiginos, nu mai importa." a...i
George Bogza* (U., an. I, nr. J, 1928)
Majoritatea articolelor sunt semnate de George Bogza*.
De la nr. 3, revista apare cu subtitlul Vitrina de arta noua ingrijita de George Bogza *, Campina.