Alexandru Macedonski y4s19sz

Acest poem, compus — dupa cum arata o nota inso\itoare a textului — la decembrie , face parte din ciclul macedonskian intitulat Flori sacre. A fost tiparit mai intai in
For\a morala (II, , ), reprodus apoi in Analele literare, politice =i =tiin\ifice (I, ,), reprodus =i in Literatorul, in cele din urma (XXVI, , —). Punctul de plecare al Nop\ii de decemvrie se afla intr-o proza a lui Macedonski intitulata Meka
=i Meka, publicata mai intai in ziarul lui C. A. Rosetti Romanul
( ianuarie ), republicata in Literatorul (XI, , ) =i transpusa apoi in limba franceza sub titlul Les deux Mecque, spre a fi tiparita in La Revue Internationale din iunie .
Meka =i Meka este un poem in proza, o legenda orientala simbolica, cam in genul romanului Thalassa, scris in aceea=i vreme, dar pe o tema diferita. Gustul lui Macedonski pentru
Orientul exotic, foarte frecvent in poezia sa, incepand cu o serie de buca\i din ciclul intitulat Excelsior =i terminand cu Poema rondelurilor, se explica prin biografie, prin temperament, dar
=i prin contactul cu poezia franceza, care, de la Victor Hugo la poe\ii parnasieni =i simboli=ti, cultiva exotismul oriental in imagini pletorice sau in versuri fin cizelate incifrand simboluri menite a sonda spiritul in adancurile lui.
Intr-o noapte de decembrie, cand cazuse prima zapada, un tanar poet, idealist, dispre\uitor de bani =i chiar de glorie, sta
=i viseaza la gura sobei. Vocea inspira\iei sale, cu limba de foc, ii dicteaza povestea emirului Ali-ben-Mahomet-ben-Hassan.
Acestuia, tatal sau, bogatul Mahomet-ben-Hassan-Ben Ali, ii lasa cu limba de moarte sa nu se abata niciodata, in via\a, de la calea cea dreapta. Ca orice credincios musulman, Ali pleaca
=i el in pelerinaj la Meka, inso\it de un bogat convoi de camile cu servitori =i provizii de drum, hotarat sa traverseze pustia arabica pe drumul cel mai drept. O data cu el pleaca =i cer=etorul Pocitan-ben-Pehlivan. Ali il invita in luxosul sau echipaj, insa vicleanul refuza, afirmand ca e capabil sa se descurce singur, pe cai mai ocolite =i mai u=oare. Pe drumul greu al de=ertului, fara oaze =i locuri de odihna, camilele mor una cate una, slujitorii se pierd, proviziile se sfar=esc =i „Meka,

Meka, cetatea cea sfanta tot nu se zarea“. Cu mana intinsa spre minaretele care apareau la orizont, in=elator ca intr-o fata morgana, Ali moare fara a fi atins ora=ul sfant. La un moment dat are viziunea trecerii lui Pocitan-ben-Pehlivan pe sub stralucita poarta a Mekai pamante=ti, in timp ce el — care mersese pe drumul cel drept — se vedea trecand pe sub poarta triumfala a Mekai cere=ti.
Inca de aici, parabola — caci de epica propriu-zisa nu poate fi vorba — se constituie din cateva linii simetrice. Dupa o frumoasa descriere a luxului oriental, facuta cu un ochi de cunoscator, dar
=i cizelata la modul parnasian, ceea ce am putea numi nara\iune
incepe sa se rarefieze. De la o vreme propozi\iile incep sa se constituie in poem. Proza are ritm. Chiar punerea in pagina arata clar ca poetul urmarea efectele incantatorii ale ritmului, a=ezand
— de pilda — conjunc\ia in anafora:
Si Ali-ben-Mohamet-ben Hassan i=i inarma intr-o zi seizii;
=i stranse trei sute de camile;
=i porunci sa i se aleaga din herghelie doua sute de cai;
=i urmat de trei sute de robi... etc.
Refrenul apare =i in aceasta proza, prin repetarea, de patru ori, la anumite intervale, a propozi\iei „=i Meka, Meka, cetatea cea sfanta, tot nu se zarea“.
Emirul din Noaptea de decemvrie simbolizeaza statornicia =i credin\a in ideal, calea neabatuta a omului superior, hotarat sa
infranga toate piedicile care i-ar sta in cale. Chiar daca in aparen\a, care se cheama realitate uneori, emirul din Bagdad moare „sub jarul pustiei“, frumoasa lui Meka, „tot visul \intit“, ramanand intangibila pentru el, victoria este =i va fi de partea lui, =i nu a „drume\ului pocit“ care, „=chiop =i searbad“, o cucere=te pe cai ocolite. Si prin baza tematica, dar =i prin realizarea artis tica, Noaptea de decemvrie reprezinta pentru Macedonski ceea ce reprezinta Luceafarul pentru Eminescu, oricat ar fi deosebirea dintre cei doi poe\i. A=a cum destinul lui Eminescu este prefigurat
in Luceafar, tot a=a Emirul din Noaptea de decemvrie il reprezinta pe Macedonski insu=i. Traiectoria vie\ii poetului, cu toate vicisitudinile ei, cu toate urile care s-au indreptat asupra-i — pe drept sau pe nedrept —, reprezinta o Arabie pustie pe care bardul a traversat-o cu fruntea sus, fara a se abate din cale, fara a privi
intr-o parte sau alta, gre=ind uneori, jignind fara sa fie nevoie pe unii, imbra\i=and in ne=tiin\a de cauza pe al\ii, orgolios peste masura, de o mandrie inaccesibila, dar increzator mereu in steaua lui de mare poet. Aproape nimeni, intre contemporani, n-a banuit adevarata valoare a poeziei lui Macedonski. Inaintea tuturor,
insa, el era convins de victoria sa postuma. Ca =i emirul din
Bagdad, Macedonski se vedea recunoscut ca mare poet abia dupa patru genera\ii de la moarte:
Dar cand patru genera\ii peste moartea mea vor trece,
Cand voi fi de-un veac aproape oase =i cenu=a rece,
Va suna =i pentru mine al drepta\ii ceas deplin,
Si al meu nume, printre veacuri, inal\andu-se senin,
Va-nfiera cu o stigmata neghiobia du=maneasca,
Cat vor fi in lume inimi =i o lume romaneasca.
Ca =i Hora\iu, poetul Rondelurilor avea incredin\area ca versurile lui:
Sfidand a du=maniei pornire omeneasca,
Si stand intr-o lumina mereu mai stralucita,
Sa piara n-au vreodata =i nici sa-mbatraneasca.
In fond, acest poem delirant al mirajului — cum il nume=te
G. Calinescu — care este Noaptea de decemvrie, infati=eaza simbolic (=i simbolistic, pana la un punct) soarta poe\ilor damna\i, blestema\i printre contemporanii lor, cum insu=i Macedonski scrie:
De suferin\i ei sunt exemple,
Cand mor li se ridica temple
Si falnice statuie!
In via\a insa duc o cruce
Pe care to\i se-ntrec s-apuce
Sa-i rastigneasca-n cuie!
Meka cea mare, Meka cereasca a poetului care, in izolare =i in dezolare adesea, a trecut prin via\a cu fruntea sus =i cu ochii a\inti\i pe piscul cel mai de sus, reprezinta euforia contopirii cu esen\ele pure, care ii dau extaze, dar =i imboldul de a face-o lume noua din tainicul lui gand prometeic, a=a cum scrie in La Harpa:
Rasuna a mea harpa sa zbor in alte sfere,
Sa las departe-n urma placerile-efemere,
Sa ma ridic deasupra acelor nori de-atlas,
Sa merg pana-n eterul cu lacrime de stele,
Si sa-ntalnesc in cale-mi cometele rebele
Iar raze purpuroase sa-mi puie pe obraz!
Nou inger, — de-ai vrea aripi sa-mi dai, — eu a= strabate
Cu tine impreuna mai sus d-Eternitate!
A= inhama la caru-mi planetele pe rand,
Mi-a= rade =i de oameni, =i de dumnezeire,
A= fi mai rau ca Iadul, mai bun ca o zambire,
Si-a= face-o lume noua din tainicul meu gand!
Mijloacele artistice din Noaptea de decemvrie fac parte integranta din insa=i realizarea ideii poetice. Aici nu intalnim nici discursivitatea ceruta de sarcasm — din Noaptea de noiembrie, Noaptea de februarie sau Noaptea de ianuarie — , nici geometria exacta a Rondelurilor. Melodia pe care se a=aza cuvintele \ine de incanta\ia liturgica, dand impresia de nesfar=it
=i monoton. Schema amfibrahico-dactilica: ramane neschimbata pana la sfar=itul lungului poem, ca spre a sugera hotararea nestramutata in atingerea unui \el, stare de spirit in acord cu monotonia exasperanta a de=ertului masurat
=i ritmat numai de pasul egal al camilelor. Fiecare troheu, fi nal de vers in rima a, se cere completat dactilic cu inceputul versului urmator: „... moar-ta Si fo-cul...“ ( / ), =i fiecare iamb din final de vers, in rima b, se cere absorbit intr-un amfibrah:
„... scru-mit/ Po-e-tul...“ ( / ) =i a=a mai departe,
intr-un fel de dulce infinitum. Si, de=i fraza macedonskiana este de a=a natura, incat unita\ile sintactice se potrivesc pe cate un vers, impresia de rostogolire la nesfar=it domina punctua\ia, bataia ritmica fiind insa=i pulsa\ia ideii poetice.
³- ³ ³ ³ In cazul de fa\a nu mai incape absolut nici o indoiala asupra faptului ca poetul =i-a studiat intr-adins mijloacele — uneori cu o mare luciditate — in vederea sugestiei muzicale pe care o comunica prin ritmuri =i sonuri. Familiar cercurilor simboliste franceze, de la inceputurile lor, colaborand inca din la revista lui Albert Mockel, La Walonie, din Liège, formuland el
insu=i — cu ani inainte de compunerea Nop\ii de decemvrie,
in — teoria poeziei instrumentalist-simboliste, pe care
incerca s-o ilustreze cu buca\i ca Prietenie apusa, Batrana stanca,
Sn arcane de padure etc., publicand apoi, in Literatorul (,
), manifestul simbolist Poezia viitorului =i construind vestitele armonii imitative din Lupta =i toate sunetele ei sau din
Inmormantarea =i toate sunetele ei („Un an, — dand d-ani, leag an d-an — d-ani vani“), Macedonski continua sa fie preocupat de magia verbului. Exact cu o luna inainte de compunerea Nop\ii de decemvrie — daca data de „ decembrie “, notata de poet, este adevarata — citea in Mercure de France (numarul pe noiembrie ), cu satisfac\ia de a fi avut de multa vreme dreptate, finele observa\ii ale lui Rémy de Gourmont, cel mai autorizat teoretician al simbolismului: „Acest nimic, cuvantul, e cu toate acestea un substrat al cugetarii; el e necesitatea ei, forma, culoarea =i odoarea. Dar nu iubesc cuvintele pentru aceasta: le iubesc pentru ele insele, pentru estetica lor personala; raritatea e unul din elementele acestei estetici; sonoritatea e celalalt. Apoi cuvintele au o forma determinata de consoane; un parfum insa greu de perceput din cauza infirmita\ii sim\urilor noastre imagi native.“ Macedonski reproduce numaidecat citatele din Gourmont
(in For\a morala, I, ) =i le comenteaza entuziast, intrevazand
in ele „noi orizonturi pentru poezie“. Fara a fi realizat poezie simbolista propriu-zisa, integrala, poetul Nop\ilor n-a abdicat nici un moment de la sugestia muzicala a cuvintelor. Noaptea de decemvrie este — din acest punct de vedere — printre operele cele mai caracteristice, pentru ca aici sugestia muzicala trece
inaintea celei vizuale.
Izbitoare, chiar de la inceputul poemului, este tehnica
impletirii refrenelor, mai bine zis a laitmotivelor, descoperite de simboli=ti mai intai in muzica lui Wagner. Astfel incat structura Nop\ii de decemvrie ne apare simfonica, esen\ial auditiva. Primele =ase strofe seamana cu un adagio in care refrenele se succed repede, in cate un vers razle\, ca pentru a crea atmosfera.
De observat sistemul rimelor: a b a b b, rima b, care este =i rima versului singuratic, fiind men\inuta in silaba it pe parcursul a patru strofe: scrumit — adormit — mit — cumplit — o\elit — monolit — pierit — murit — ragu=it — nabu=it — gre=it. De observat, de asemenea, ca versurile reluate in refren au — in cadrul strofei — puncte de suspensie dupa ele, puncte care dispar
in versul refren. Sunt =i alte repeti\ii pe parcursul acestui prim fragment. Astfel inceputul versului din strofa I: „Pustie =i alba e camera moarta...“ este reluat, simetric, la inceputul strofei a
II-a: „Pustie =i alba e-ntinsa campie...“. In versul din strofa a
IV-a numele predicativ, mort, este reluat, in ambele propozi\ii,
inaintea subiectului: „E moarta odaia, =i mort e poetul“. Iar subiectul urgia din versul refren de dupa strofa a IV-a: „Un haos, urgia se face cu-ncetul“ este reluat la inceputul versului din strofa a V-a: „Urgia e mare =i-n gandu-i =-afara“. Tot a=a acumularile prin coordonare, prin punerea lui =i in anafora, la aceea=i strofa:
Si luna e rece in el =i pe cer.
Si bezna lunge=te o stra=nica gheara,
Si lumile umbrei chiar fruntea i-o cer
Si luna e rece in el, =i pe cer...
De asemenea acumularile de cate trei predicate in scara, din strofa a IV-a:
In zare, lupi groaznici s-aud, ragu=it
Cum urla, cum latra, cum urca, cu-ncetul,
=i din strofa a VI-a:
O flacara vie pe co= izbucne=te,
Se urca, palpita, trosne=te, vorbe=te...
Toate acestea, impletirea refrenelor =i acumularile sintactice dau o puternica tensiune momentului de medita\ie a poetului, a=ezat la gura vetrei =i asaltat de nalucile nop\ii de decembrie, moment ce culmineaza cu intrebarea:
„— Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?“, adresata flacarii de foc a inspirarii. Aceasta izbucne=te, mefistofelic, pe co=, =i pare a se fi nascut din volbura nop\ii
invartejite de criva\. Tabloul, care nu e pictural pur =i simplu, izbe=te simultan — ca =i in muzica lui Wagner — toate sim\urile, realizandu-se astfel dezideratul simbolist al sinesteziilor. Campia este „pustie =i alba“, viscolul, „albastru“, „geme“, lupul, „salbateca fiara“, umanizat, este „sfa=iat de restri=ti“, in timp ce luna il prive=te „cu ochi o\elit“. Planul obiectiv se confunda cu cel subiectiv: urgia de afara se instaleaza =i in cugetul poetului: „Urgia e mare =i-n gandu-i =-afara“ =i luna de ghea\a de pe cer i se rasfrange in suflet: „Si luna e rece in el =i pe cer“. De fapt, huma, corpul ganditorului, a fost ucisa de name\ii de umbra: „Faptura de huma de mult a pierit./ E moarta odaia =i mort e poetul“. Cu toate ca bezna lunge=te o stra=nica gheara, spre a-i cere fruntea, poetul, dematerializat, devine stare de spirit pur: „Dar fruntea, tot mandra, ramane in luna“, de flacara inspira\iei.
De aici incolo apele poemului curg pe o albie tot mai larga, strofele devin mai incapatoare, mai ample. Versul razle\ apare la intervale tot mai rare, subliniind respira\iile largi ale simfoniei, ce se acumuleaza asemenea unui fluviu in estuar: o data spre a sublinia solemnitatea despar\irii pelerinului de locul natal, despar\ire ce se ghice=te definitiva: „Si lacrima, clara, luce=te =i pica“ — ...reluare in laitmotiv a versului din strofa a XVIII-a („Din ochiul sau mare o lacrima pica“); a doua oara la ivirea morganatica a Mekai: „Iar alba cetate ramane naluca“, dupa strofa a XXXV-a; =i a treia oara in finalul poemului: „Murit a emirul sub jarul pustiei“, ecou al versului din marea strofa ultima: „=i moare emirul sub jarul pustiei“. Repeti\iile muzicale continua a fi insa principalul artificiu poetic, in cel mai bun
in\eles al cuvantului. Ele au in vedere mai ales cuvintele rare =i
— mai adesea — pe cele sonore, cu rime bogate, in ecouri prelungi, precum aur-tezaur: „Deasupra-i e aur =i aur e-n zare“
(vs. , strofa a VIII-a), „=i el e emirul, =i are-n tezaur/ Movile
inalte de-argint =i de aur“ (vs. =i , strofa a X-a). Cele exotice, orientale: Bagdadul, emirul, Meka. Strofa a IX-a este incadrata de unul =i acela=i vers, cu sonorita\i prelungi, sugerand greaua despar\ire a calatorului de locul natal:
Bagdadul! Bagdadul! =i el e emirul... —
Prin aer, petale de roze plutesc...
Matasea-nflorita marita cu firul
Nuan\e, ce-n umbra, incet, ve=tejesc... —
Havuzele canta... voci limpezi =optesc...
Bagdadul! Bagdadul! =i el e emirul.
Reluarea sintagmei din finalul versului ultim la inceputul celui din strofa urmatoare (strofa a X-a):
Si el e emirul =i are-n tezaur etc. atrage dupa sine reluarea sonorului Bagdad la inceputul strofei a XI-a: „Bagdadul!, cer galben =i roz ce palpita“ (vs. ), cu ecoul in versul din aceea=i strofa: „Bagdadul, poiana de roze
=i crini“, pentru ca in strofa imediat urmatoare sa reapara... emirul: „Si el e emirul, =i toate le are...“ Se realizeaza astfel un soi de rime ample, imbra\i=ate, pe versuri =i chiar pe strofe
intregi, contribuind muzical la incanta\ia verbala. Pus in sintagme diferite =i in diferite puncte ale torentului muzical, cuvantul sonor =i rar realizeaza coresponden\e ale propriilor ecouri, ca intr-o orchestra\ie perfecta, in care instrumentele ies
in relief, rand pe rand, sub bagheta maestrului:
„Spre Meka se duce cu gandul mereu“ (vs. , strofa a XII-a),
„Spre Meka-l rape=te credin\a-voin\a“ (vs. , strofa a XIII-a), unde este de remarcat =i rima interioara credin\a-voin\a:
„Dar Meka e-n zarea de flacari — departe“ (vs. , strofa a XIV-a).
„— La Meka, plecat-am a merge =i eu“ (vs. ).
„— La Meka?... La Meka?... =i vocea ciudata“ (vs. , strofa a XXI-a).
„— La Meka! La Meka! rasuna mereu“ (vs. ).
Si intr-un alt complex muzical, acela=i cuvant, Meka:
„E Meka! E Meka! =-alearga spre ea“ (vs. , strofa a XXXIII-a).
„Dar Meka incepe =i dansa sa mearga“ (vs. , strofa a XXXI V-a).
„Frumoasa lui Meka — tot visul \intit“ (vs. , strofa a XXXVII-a).
„Sunt Meka cereasca, sunt Meka cea mare“ (vs. , strofa a XXXVIII-a), contrapunctat de celalalt, naluca:
„Cu gandul alearga spre alba naluca (vs. , strofa a XXXV-a).
„Iar alba cetate ramane naluca“ (vs. singular dintre strofele a
XXXV-a =i a XXXVI-a).
„Ramane naluca, dar tot o zare=te“ (vs. , strofa a XXXVI-a).
„Ramane naluca in zarea pustiei“ (vs. , strofa a XXXVII-a).
De cel mai mare efect sunt — cum s-a putut observa =i din exemplele citate mai sus — reluarile de forma\ii sintactice in chip de laitmotiv wagnerian, diversificat, ca spre a sublinia sufletul in mi=care perpetua, deta=at pe monotonia fundalului.
Impletiturile capata astfel aspect de arabescuri muzicale. Uneori capul de vers ultim devine cap de vers prim in strofa urmatoare:
„Si dulce e via\a in rozul Bagdad“ (vs. , strofa a XIV-a).
„Si dulce e via\a in sali de-alabastru“ (vs. , strofa a XV-a).
Sau de la vers ultim la vers ultim, in strofe consecutive:
„Si ei nainteaza — dar zilele curg“ (vs. , strofa a XXIV-a),
„Si to\i nainteaza sub flacari de soare“ (vs. , strofa a XXV-a); ori in aceea=i strofa, la distan\a de cinci versuri:
„Sub aeru-n flacari, zac ro=ii movile...“ (vs. , strofa a XXXI-a),
„Sub aeru-n flacari al lungilor zile“ (vs. ), sau de la vers la vers:
„Spre albele ziduri, alearga-alearga“ (vs. , strofa a XXXIV-a).
„Si albele ziduri, lucesc-stralucesc“ (vs. ).
Alteori, finalurile de vers i=i corespund:
„Ramas din to\i singur, sub cer de o\el“ (vs. , strofa a XXX-a).
„Prin aeru-n flacari, sub cer de o\el“ (vs. ).
„Si albele ziduri, lucesc-stralucesc“ (finalul strofei a XXXIV-a).
„Si poamele de aur lucesc-stralucesc“ (finalul strofei a XXXV-a).
De asemenea, finalul versului ultim din strofa, reluat la
inceputul primului din urmatoarea:
„Bagdadul! Bagdadul! =i el e emirul“ (vs. ultim, strofa a IX-a).
„Si el e emirul, =i are-n tezaur“ (vs. prim, strofa a X-a).
„Si-ntreaga fantana e tot cum o =tie“ (vs. ultim, strofa a XIX-a).
„E tot cum o =tie — dar, searbad la fa\a“ (vs. prim, strofa a XX-a).
„Iar alba cetate ramane naluca“ (vs. singular dupa strofa a XXXV-a).
„Ramane naluca, dar tot o zare=te“ (vs. prim, strofa a XXXVI-a).
Intona\ia, determinata de sistemul refrenelor, necesita — dupa cum se poate vedea chiar din exemplele date — apari\ia unui semn de punctua\ie neobi=nuit, a=a-numita „virgula mace donskiana“, pusa inainte de conjunc\ia coordonatoare =i:
Si el e emirul, =i toate le are
=i chiar intre subiect =i predicat:
Si albele ziduri, lucesc-stralucesc.
Sistemul de laitmotive este mult mai complicat. Ne-am marginit numai la exemplele de fa\a, incercand sa satisfacem
— macar par\ial — o cerin\a formulata mai demult de profesorul Tudor Vianu, care spunea intr-un loc: „Interesant ar fi de urmarit =i structura Nop\ii de decemvrie, careia multe
impletiri ale refrenelor sale ii dau caracterul unei adevarate buca\i simfonice“. „Refrenul — mai adauga Tudor Vianu — domina intreaga tehnica poetica a lui Macedonski. In tehnica refrenului se declara caracterul magic al poeziei lui Macedonski, virtutea lor infa=uratoare, obsedanta“. Sunt insa in aceasta poezie =i imbinari de cuvinte, in rima mai cu seama, dar =i in interiorul versurilor, greu sau cu neputin\a de prins intr-un sistem, nu mai pu\in sonore =i sonorizate anume de poet in vederea sugestiei muzicale generale pe care o degaja opera.
Asemenea unor avalan=e sonore, cuvintele, purtate de vartejurile domoale ale refrenelor, canta =i incanta spiritul, subliniind muzical in\elesurile, intensificandu-le, purificandu le =i facandu-le accesibile in punctul optim al imagina\iei =i inteligen\ei cititorului.
Interesant este, in sfar=it, sa vedem cum, in final, poemul se
incheie, rotund, prin aceea=i intrepatrundere de planuri cu care am fost intampina\i la inceput. In timp ce emirul moare sub jarul pustiei, focul se stinge in odaie =i de=ertul dogoritor al
Arabiei se confunda cu campia bantuita de criva\, cu lupi urland sub ochiul inghe\at al lunii =i — in plan simbolic — cu insa=i drama celui ce sondeaza absolutul:
Si moare emirul sub jarul pustiei —
Si focu-n odaie se stinge =i el,
Iar lupii tot urla pe-ntinsul campiei,
Si frigul se face un brici de o\el...
Dar luna cea rece, =-acea du=manie
De lupi care urla — =-acea saracie
Ce-aluneca zilnic spre ultima treapta,
Sunt toate pustia din calea cea dreapta,
S-acea izolare, — =-acea dezolare,
Sunt Meka cereasca, sunt Meka cea mare...