Autorul si opera sa
Gabriel Garcia Marquez se naste in 1928 la Aracataca (Columbia) . La 17 ani
isi face ucenicia de ziarist la Barranquilla , unde participa la furtunoasele
intalniri ale grupului ``La Cueva`` (``Pestera``) . Intra apoi in
redactia ziarului ``El Espectador `` din Bogota . Din aceasta perioada dateaza
primele povestiri , care vor alcatui , in 1962 , volumul Funeraliile Mamei Mari
(`` Los Funerales de la Mama Grande ``) . Studiaza dreptul , iar la Roma urmeaza
cursuri de arta cinematografica. Profeseaza jurnalismul in Venezuela , Franta
, Mexic , Spania . y6k24ky
Romanele lui , in ordinea aparitiei sunt : Pleava (1955) , Colonelului nu are
cine sa-i scrie (1961) , Ceasul rau (1962) , Un veac de singuratate (1967) ,
Toamna patriarhului (1974) , Cronica unei morti anuntate (1981) , Dragostea
in vremea holerei (1985) , Generalul in labirintul sau (1989) , Despre dragoste
si alti demoni (1994) .
In 1982 primeste Premiul Nobel pentru literatura .
Un veac de singuratate
Prezentare generala
Detasat din acest traiect al prozei lui Gabriel Garcia Marquez , romanul Un
veac de singuratate este , indiscutabil , o capodopera a scrisului autorului
in cauza , o carte despre care ziarul Le Monde scria ca ,, a atins expresia
perfecta , cea mai patetica a singuratatii omului sud-american `` . Aceasta
scriere imbogateste literatura universala cu o viziune moderna asupra lumii
, mediata printr-o constructie epica baroca , fuziune de real si fantastic ,
ce vizeaza deopotriva realitati sociale , politice , istorice si spirituale
ale unui spatiu de cultura hispanica . Critica literara a situat formula epica
a romanului in categoria ,,suprarealismului folcloric si a realismului magic``
, tocmai datorita acestei coexistente de elemente care asigura si originalitatea
cartii .
Substanta textului o formeaza prezenta a doua planuri de facturi diferite :
un prim-plan care surprinde povestea familiei Buendia si a satului pe care acesta
il intemeiaza si un al doilea , dezvoltat ca o permanenta anexa
la cel dintai , planul
semnificatiilor care proiecteaza evenimentele intr-o parabola a reeditarii experientei
omenirii , de la prima revelatie pana la apocalipsa .
Actiunea cunoaste , in roman , o localizare mitica , satul Macondo , inconjurat
de ape , si o datare temporara similara .
Cautand o iesire la mare , in drum spre tara pe care nu le-o fagaduise
nimeni , cateva familii , intre care si cea a lui Jose Arcadio Buendia
, scruteaza un orizont necunoscut si , renuntand , intemeiaza satul Macondo
.Acesta este pretextul istoriei.
Scene de razboi (razboiul civil , rascoalele conduse de generalul Aureliano
Buendia) , de dragoste , de viata si de moarte , de cunoastere si de dezalcatuire
formeaza cuprinsul ei . Cele sapte generatii ale neamului Buendia nu prezinta
tipuri umane sau psihologii precizate , ci evidentiaza prezente epice care traiesc
sub semnul neobisnuitului . Cu o singura exceptie , Ursula , care incearca
sa tempereze , prin prudenta sa , actiunile excentricului sau sot , toate personajele
romanului ofera o nota de pitoresc ansamblului si un argument suprarealist in
analiza lui . Jose Arcandio Buendia experimenteaza toata viata alchimia aurului
si moare legat de un copac , tiganul Melchiade se intoarce din moarte
nemaiputand suporta atata singuratate , tanara Rebeca mananca de
disperare bulgari de pamant si tencuiala , Pietro Crespi trimite iubitei lui
fluturi impaiati , colonelul Aureliano Buendia organizeaza treizeci si doua
de rescoale armate , fiind invins de tot atatea ori , si are saptesprezece
fii de la femei diferite , Armaranta Ursula se intoarce de la Bruxelles
cu un sot legat cu o panglica de matase -; si acestea sunt doar cateva
evenimente legate de existenta eroilor .
Pe masura ce naratiunea inainteaza, durata cunoaste si sufera diferite
avaturi : personajele incearca imoralitatea prin boala insomniei, urmata
de amnezie ; apoi, aceasi eroi asista la deteriorarea progresiva a timpului
sau incearca sa-si supuna temporalitatea, coreland principalele
acte de vointa cu momentele esentiale ale existentei ; finalul romanului integreaza
timpul individual cu varianta lui colectiva, in durata eterna.
Dragostea, asa cum apare ea in roman, ar putea fi singura cale de salvare a
umanitarii, daca ea n-ar fi sfida orice norme morale si n-ar fi redusa la aspectul
sau instinctual. Ridicula sau incestuoasa, iubirea este in versiunea lui Garcia
Marquez, un factor distructiv al cetatii simbolice, construite de curand
si din renuntare.
Singuratatea defineste cel mai bine romanul in discutie, prin cele doua acceptii
pe care le comporta : ea poate functiona ca privilegiu , cand este convertita
in intelepciune sau abilitate, dar cel mai adesea dezumanizeaza, pentru ca este
-; cum spune autorul -``opusul solidaritatii``.
Stilul in care este redactat romanul oscileaza permanent intre realism descrierilor
secventelor razboinice ( campaniile militare ), lirismul derivat din sentimentul
naturii ( veranda cu begonii a Ursulei ) si notatiile despre spectacolul grotesc
al erotismului ( viata lui Pilar Ternera ). Aspectele acestea nu exista decat
alternandu-se reciproc, subminand ideea de frumos si candoare.
