Vasile Alecsandri (1818-1890) este un reprezentant de seama al generatiei de scriitori de la mijlocul secolului trecut , despre care Mihail Sadoveanu spunea : “Incepand din preajma anului 1840 , vreme de jumatate de veac ,V.Alecsandri a intruchipat in sufletu-i generos si a exteriorizat cu marele-i talent toate aspiratiile neamului nostru”.A scris poezii , nuvele , note de calatorie , comedii. Admirator al folclorului national , a alcatuit culegeri de literatura populara.Cele mai importante dintre ciclurile si volumele sale de poezii sunt : “Pasteluri”, “Legende” ,”Doine si lacramioare” , “Ostasii nostri” . y7e11ei
Doina “Foaie verde maghiran” face parte din volumul “Poezii populare ale romanilor”. Primul titlu al acestui volum a fost “Mehedinteanul”.
Doina este o specie a genului liric popular ‚ in care sunt exprimate cele mai profunde sentimente ale sufletului omenesc.Titlul reprezinta o formula -;refren specifica oralitatii .Este alcatuit din doua substantive si un adjectiv.Punctele de suspensie nu prezinta o pauza in vorbire , acestea au rol in planul sentimental intensificand emotiile eului liric.
Doina este alcatuita din doua parti care incep cu formulele refren :”frunza verde maghiran “ si “ frunza verde paducel”.Fiecare parte se incheie cu un catren in care este exprimata dorinta de a-si implini destinul.
Poezia incepe cu formula refren “frunza verde maghiran”.Protagonistul este eul liric fapt atestat de prezenta verbelor la persoana intai “sunt”, “sa fiu”,”sa fac”, “sa am” si a pronumelui reflexsiv “ma”.In aceasta strofa eul liric isi mentioneaza originea (mehedintean) si varsta exprimata printr-un diminutiv ce ii arata tineretea . De asemenea precizeaza primele trei momente importante din viata sa (nasterea , botezul si sfintirea ) si primele dorinte .Nasterea are loc in cadrul montan , “pe frunzi de fag “exprimand preluarea de catre voinic a insusirilor naturii : taria muntelui,rezistenta . Prima sa dorinta este cea de a fi placut oamenilor , oamenii fiind precizati prin substantivul colectiv “lume”.
Botezul se face in Olt , unul din cele mai mari si importante rauri ale Romaniei . Atributele primite sunt hotararea , caracterul , puterea de a trece orice obstacol .O a doua aspiratie este aceea de a ajunge foarte viteaz , adjectivul fiind redat prin superlativul absolut “ viteaz de tot”; aceasta vrere se identifica cu cea de a fi haiduc. Sfintirea se face cu busuioc , o planta frumos mirositoare folosita si in slujbele bisericesti .Cea de-a treia nazuinta este aceea de a fi norocos.
Implinirea celor trei momente ale vietii in natura, simbolizeaza comuniunea dintre om si natura .
Folosirea verbelor la diateza pasiva “sunt nascut” , “sunt scaldat” , “sunt frecat” exprima imposibilitatea eului liric de a se opune acestor actiuni , de a se opune de fapt destinulu . Aceste verbe alterneaza cu cele la diateza activa modul conjunctiv prin care isi exprima dorintele si speranta ca va avea un destin bland .Conjunctivul ne arata imaginarul , irealul ca o posibilitate .
Figurile de stil utilizate sunt comune , acestea fiind : epitetul , adjectivul “mehedintean”, enumertiile dorintelor si a primelor momente din viata , repetitia .Impreuna redau simplitatea stilului .
A doua strofa prezinta urmatoarea etapa a vietii eului liric si anume formarea ca haiduc . Aceasta formre presupune viata in singuratate , departe de lucrurile familiare , in cel mai potrivit loc -; in muntii Mehedintiului . La inchierea acestui proces eul liric nu mai este doar un “voinicel mehedintean”, el a devenit „un voinicel cu inima de otel” capabil sa foloseasca armele de foc , fiind un bun manuitor al pistoalelor.
A treia strofa este un catren reprezentand incheierea primei parti a doinei .Acesta incepe cu doua metafore “Aoleu! Ce foc de dor ! “ prin care eul liric isi exprima bucuria si speranta ca va avea posibilitatea sa se alature pandurilor lui Tudor . Semnele exclamarii si punctele de suspensie accentueaza intensitate dorintei de a se alatura luptei de eliberare .
A doua parte incepe tot cu o formula refren “frunza verde paducel“. Nu mai este prezent eul liric , ci autorul , fapt argumentat de prezenta verbelor la persoana a treia :”sa chiteasca”,”s-o loveasca”,”stie”,”sa lupte”,”sa inoate”. Autorul isi exprima admiratia fata de haiduc , care acum este un “soiman mehedintean”,prin enumerarea calitatilor sale .”Soimanul” este un aparator al teritoriului ,un om solitar .Acesta stie sa tinteasca si chiar sa loveasca “randunica”, simbolul vitezei , stie sa calareasca si sa inoate fiind capabil de un efort indelungat .
In ultima strofa apare din nou eul liric haiduc care prin metaforele “Aoleu ! ma arde focul” si prin personificarea metaforica ”tipa sufletul” isi exprima nerabdarea , ajunsa la cote maxime ,de a-si indeplini destinul ,fie acesta rau sau bun .
Textul este structurat in trei strofe de opt versuri (optimi) si doua catrene .Rima este imperecheata , masura de sapte silabe si ritmul trohaic .
In concluzie “Frunza verde maghiran “ este o doina in care sunt exprimate cele mai profunde sentimente ale sufletului omenesc .