Motto: „Toata arta lui Caragiale tinde catre prezentare directa a omului. Viziunea omului este in proza lui efectul chipului in care omul vorbeste si este ascultat. Adevarul vorbirii este izvorul incantarii mereu reinnoite pe care o sorbim din paginile sale.” t1y4yj
I.L. Caragiale, unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai literaturii romane, se dovedeste afi si un maestru al schitei prin scrierile publicate in volumul „Momente si schite”: „Lantul slabiciunilor”, „Vizita”, „D-l Goe”.
Schita este un text narativ de dimensiuni reduse, avand actiunea limitata la un singur episod din viata unor personaje. Numarul personajelor dintr-o schita este, de obicei, mic. Cadrul desfasurarii intamplarilor este restrans, ritmul actiunii este viu, dinamic, iar amanuntele mentoinate in text sunt putine, dar semnificative.
Schita prezinta un singur episod din viata personajului principal.
In schita, cele trei doamne, mam’mare, mamitica si tanti Mita se hotarara sa plece in calatorie la Bucuresti ca o promisiune facuta copilului pentru a nu mai ramane repetent.
Damele impreuna cu Goe asteapta dis-de-dimineata trenul accelerat care le duce la Bucuresti. Copilul este impacient si are o atitudine necorespunzatoare fata de mama si bunica sa, pe care le face proaste.
Trenul soseste si cei patru pasageri urca in vagon. Li se ofera loc in compartiment. Damele intra in compartiment, dar Goe ramanepe culoar. La un moment dat acesta scoate capul pe fereastra si vantul ii zboara palaria cu bilet cu tot.
Soseste controlorul care le cere doamnelor sa plateasca un bilet pentru goe si le si da o amenda. Dupa aceasta mamitica il cearta pe Goe, il smuceste si acesta se loveste cu nasul de clanta usii compartimentului. Grijulie fiind bunica ii da lui Goe un beret in locul palariei.
Supararea ia sfarsit si Goe primeste o ciocolata daca o pupa pe mamitica. Goe iese din compartiment si se blocheaza in toaleta vagonului de unde este eliberat de controlor. Dupa ce este eliberat de controlor, mam’maresta pe coridor sa-l pazeasca. Acesta neastamparandu-se trage semnalul de alarma, bunica devenind complicea acestuia.
Nu s-a putut constata cine a tras semnalul de alarma, desi personalul face cercetarile necesare. Intr-un sfarsit trenul porneste din nou si toti pasagerii ajung la Bucuresti.
Goe si cele trei doamne pornesc cu birja la bulevard.
Timpul si spatiul sunt nedeterminate schita fiind povestea copilului rasfatat dintotdeauna. Cadrul desfasurarii actiunii este restrans: „peronul din urbea X”, coridorul si cupeul trenului. Actiunea se petrece pe dat de 10 mai.
Numarul personajelor in schita este redus: Goe este personajul principal. Acesta este prezent inca din titlul schitei: „D-l Goe”. Titlul exprima atitudinea ironica a naratorului fata de protagonist. Portretul fizic este realizat in mod direct de catre narator prin prezentarea vestimentatiei ce exprima aroganta si nu bunul gust.
Goe este un copil rasfatat, needucat si lenes care nu iubeste invatatura ramanand repetent. Este obisnuit sa fie recompesat de familie. Copilul este obisnuit si sa primeasca totul la comanda si neconditionat de aceea cand nu vine trenel este „foarte impacient” asa cum noteaza naratorul.
Copilul este micul tiran al familiei si le supune pe cele trei doamne la presiuni psihologice, speculand cu abilitate de sentimentele si slabiciunile familiei, profitand de dragostea exagerata a bunicii si de inconsecventa mamei.
Goe reprezinta copilul rasfatat dintotdeauna. Mam’mare, mamitica si tanti Mita, protectoarele lui Goe sunt personaje secundare. De asemenea in schita mai sunt prezente si personajele episodice:controlorul si uratul.
In text ironia se realizeaza prin interventia discursului naratorului „dar nu e vorba de discutii filologoce”. De asemenea ironia este si una dintre formele comicului: situatii precum lovirea puisorului cu nasul de clanta sau blocarea acestuia in toaleta starnesc rasul.
Modul de expunere predominant este dialogul impletit cu naratiunea. Replicile sunt vioaie determinand actiunea.
Toate acestea demonstreaza ca opera literara „D-l Goe” de I.L. Caragiale este o schita.