I.1 La margine de Bucuresti
Satul Dela Noua devenise cu timpul un fel de mahala a Bucurestiului unde se
stabilisera , alungati de saracie si de diverse conflicte sociale , tarani din
mai multe localitati ale tarii , cu precadere din partile Vrancei . Acestia
fusesera atrasi si de perspectiva unor castiguri mai bune prin practicarea
carausiei . y1c13cu
Printre familiile de carausi stabilite in Dela Noua se numara si cea a
lui Stefan Tudor Albu , ai caror stramosi se trageau de prin partile Vrancei
.
Ultimul dintre cei noua copii nascuti de mama Iana , sotia lui Stefan Tudor
Albu , a vazut lumina zilei la 11 aprilie 1858 si a primit numele de Barbu .
Patru din fratii mai mari mor de copii ramanand in viata trei
baieti si doua fete : Nicolae , Maria , Constantin, Uta si Barbu .
Numele tatalui scriitorului a suferit o metamorfoza obisnuita in intocmirea
vechilor acte oficiale devenind din Stefan Tudor Albu , Stephanescu , iar mai
apoi Stefanescu de unde si numele scriitorului Barbu Stefanescu . Pseudonimul
Delavrancea , a fost folosit de catre scriitor ca un omagiu inchinat stramosilor
sai vranceni .
Atat familia bunicilor cat si a parintilor erau cunoscute ca familii
harnice si cinstite . Datorita acestor calitati bunicul scriitorului a fost
ales staroste al breslei carutasilor din Bariera Vergului . Tatal scriitorului
, om saritor la nevoile altora si devotat familiei , satul de greutatile vietii
de caraus se zbate pentru a-si da copiii la studii inalte pentru a nu
avea soarta lui . Astfel Nicolae ajunge avocat iar Constantin procuror . Cele
doua fete , sunt inzestrate si maritate cu doi negustori bine situati
.
I.2 Bunicii , copilaria si primii ani de scoala
Tot in mahalaua Dela Noua isi duceau viata si bunicii scriitorului
,Tudor si Musa Albu . Portretele realizate de Delavrancea celor doi bunici sunt
o marturie dintre cele mai luminoase a dragostei scriitorului fata de intreaga
taranime romana . Chipurile celor doi bunici l-au urmarit toata viata
, oferindu-i subiecte literare tratate cu o duiosie unica in literatura
noastra .
Sugestiv este portretul bunicului din povestirea Bunicul , care ramane
peste ani adoima unei icoane dragi la care scriitorul se va inchina mereu
… “Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori
albe ; sprancenele , mustatile , barba …peste toate au nins ani
multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : Blanzi si
mangaietori . “
La fel de bine este conturat si portretul bunicii in povestirea Bunica
… “ Era inalta si uscativa , cu parul alb si cret , cu ochii
caprui , cu gura stransa si buza de sus crestata in dinti de pieptene
de la nas in jos …Ea isi infigea furca cu caierul de
in in brau si incepea sa traga si sa rasuceasca un fir lung
si subtire . Glasul ei ma legana : genele mi se prindeau si adormeam …
Avea o poala fermecata si un glas si un fus cari ma furau pe nesimtite si adormeam
fericit sub privirile si zambetul ei . “
Vremea jocurilor si a povestilor trecu odata cu primi ani ai copilariei si incepu
vremea invataturii .Initial fu dat unui dascal Ion Pestreanu (nea Nicuta)
sa-l initieze in scriere si citire -; o amestecatura de litere chirilice
si latine . Urmeaza clasa a Ia si a II a la Scoala sucursala de baieti nr. 4
actualmente Scoala “B. St. Delavrancea “ iar clasele a IIIa si a
IVa la Scoala Domneasca , unde l-a avut invatator pe Ion Vuticescu , devenit
celebru prin schita “Domnul Vucea “.
Primii ani de scoala au insemnat pentru copilul Barbu Stefanescu si primul
contact cu o altfel de lume . A fost un puternic soc suferit de copil in
confruntarea cu un invatator rautacios , patimas si partinitor -;
apropiat cu umilinta de fii celor bogati si dispretuitor fata de copiii saracilor
. Aceasta confruntare ii va oferi scriitorului o atitudine critica si
demascatoare a defectelor sociale pentru tot restul vietii .
I.3. Sclavia liceului si anii de studentie . Debutul in literatura
Copiii din mediul rural , ca si cei ai saracilor din marile orase , ajungeau
mai greu elevi la liceele de prestigiu sau studenti . Dar cei care reuseau sa
depaseasca greutatile impuse de conditiile materiale sau de alta natura si sa
se afirme prin calitatile lor deosebite la invatatura sau prin talente
de exceptie ajungeau personalitati de renume in viata noastra culturala
, politica si stiintifica . Istoria acestui popor ne-a oferit nenumarate exemple
in acest sens , iar unul dintre dintre aceste exemple este si Barbu Stefanescu
Delavrancea , fiul unor tarani vranceni stabiliti in marginea Bucurestiului
.
Din anul 1859 Barbu ajunge elev de liceu initial la Liceul “Gheorghe Lazar
“ si din clasa a II a la Liceul “Sfantul Sava” . Fiind
bursier , datorita rezultatelor la invatatura, avea intretinerea
si imbracamintea gratuite . Anii de liceu , mai ales prin faptul ca aproape
tot timpul trebuia sa stea in internat , i-au lasat un gust amar asa cum
avea sa descrie mai tarziu aceasta perioada in nuvela Bursierul
: …sclavia liceului , masa bursierilor , soioasa si murdara , duhoarea
bucatelor grase , cafelele cu lapte mirosind a caine plouat , plescaitul
lacom a optzeci de tovarasi si pedagogii cu ifosul lor de parveniti , asezati
in capetele celor doua mese lungi … iaca ce ma infioara si
astazi cand ma gandesc la acea viata de sapte ani …”
Cu toate greutatile prin care a trecut insa , a avut si mari satisfactii
oferite de recunoasterea talentelor sale literare si pictura de catre unii profesori
ai liceului , care l-au apreciat si sprijinit in aspiratiile sale . Elev
fiind debuteaza cu o poezie inchinata eroilor Razboiului de Independenta
in ziarul Romania Libera .
Ultimul an de liceu ii aduce si debutul in volum cu o culegere de
versuri juvenile sub titlul Poiana Lunga . Indata dupa dupa aparitia acestui
volum , citeste in Convorbiri literare cateva din poeziile lui Eminescu
. Gestul lui Delavrancea din aceasta perioada ramane unic in intreaga
istorie literara romana . Inchinandu-se in fata geniului
eminescian si recunoscandu-i totala superioritate in arta poeziei
, se hotaraste sa-si retraga din librarii toate cartile . Astfel se face ca
din primul volum nu s-a pastrat decat un singur exemplar . Acest gest
de nobila recunoastere a adevaratelor valori nu-l indeparteaza insa
de literatura , ci-l determina sa se apropie de acele genuri care-i ofereau
posibilitati de afirmare in plinatatea fortelor sale .
Dupa terminarea Liceului “Sf. Sava “ se inscrie la Facultatea
de Drept . Insetat de cat mai multe cunostinte audiaza in
paralel si cursurile unor profesori renumiti ai Facultatii de Litere , medicina
si matematica . Are ocazia sa-l cunoasca pe marele critic Titu Maiorescu la
cursul de logica . Este de altfel perioada cand este atras si de alte
mari personalitati ale acelei epoci , care-i vor ramane aproape pentru
tot restul vietii : Spiru Haret , Al . Vlahuta , Duiliu Zamfirescu si altii
.
Inteligenta sa deosebita , marele sau dar oratoric etalat cu diverse ocazii
inca din primii ani de facultate , talentul sau literar si in pictura
dar si modestia , cinstea si sinceritatea in relatiile cu cei din jur
il fac pe studentul Barbu Stefanescu tot mai apreciat. Noile relatii pe
care si le face in aceasta perioada in randurile oamenilor
de cultura ii ofera posibilitatea ca , dupa absolvirea Facultatii de Drept
din Bucuresti , sa poata pleca la specializare pentru trei ani la Paris . Este
perioada cand sub influenta curentului naturalist al scriitorului francez
Emile Zola , scrie lucrarile de proza “Iancu Moroi” , “Liniste
“si “Sultanica” . Tot in aceasta perioada i s-a creat
posibilitatea de catre unii sponsori sa viziteze Italia , Anglia , Austria si
Ungaria .
I.4. In plina tinerete si glorie literara
Reantors de la studii din Franta isi reia unele activitati anterioare
plecarii : catedra de la pensionul condus de o mare binefacatoare a sa , Elena
Miller-Verghi si lectiile particulare de la asezamantul “Elisabeta”
. Are ocazia totodata sa-l cunoasca pe marele dramaturg I.L. Caragiale , de
care-l va lega apoi o stransa prietenie tot restul vietii. Iata un sumar
portret al sau facut in acea perioada de memorialistul Nicolae Petrascu
:…romantic in suflet si port , pana si in parul mare
ce-l rasfira , ca o claie afanata , deasupra capului ; delicat , cu atentii
mari pentru cei ce-l admirau cu masura , injurios uneori pe un ton amical cu
Caragiale , pe care-l iubea …”
O scurta perioada de timp este redactor sef al ziarului “Epoca “
de sub conducerea lui George Paucescu , un fel de Mecena al acelor vremuri si
in acelasi timp , unul dintre prietenii si binefacatorii lui Eminescu
.
Isi aduna intr-un volum toate creatiile sale in proza de pana
atunci si le publica sub titlul “Sultanica “ Cu aceasta ocazie se
hotaraste sa foloseasca definitiv pseudonimul Delavrancea pe langa numele
obisnuit Barbu Stefanescu . De altfel acest pseudonim fusese facut public pentru
prima data in anul 1884 , in ziarul “Romania libera
“ , in care publicase o sarja prieteneasca la adresa lui Duiliu
Zamfirescu .
Din anul 1886 intra in avocatura si devine in scurt timp renumit
pentru pledoariile sale . Colaboreaza la mai multe reviste printre care : “Revista
noua “ -;condusa de de B.P.Hasdeu -; unde activeaza o scurta
vreme ca redactor sef , “Literatura si stiinta “ condusa de C. D.
Gherea , “Vieata” de sub conducerea lui Al. Vlahuta . si altele
.
Noul volum de nuvele “Trubadurul “ , aparut in anul 1887 il
va impune definitiv in atentia criticii de specialitate ca un creator
de prim rang in viata culturala a vremii .
In anul 1887 se casatoreste cu Marya Lupascu cu care va avea o casnicie
fericita . Cella , prima nascuta a sotilor Delavrancea va ajunge o mare pianista
, cea de a doua fica Margareta va studia literele si filosofia , iar Niculina
va ajunge arhitecta de prestigiu . Ultima fica s-a numit Henrieta devenita si
ea o arhitecta de talent . Prin preocuparile copiilor si-a vazut indeplinite
si alte vise ale copilariei. Fostul copil de dincolo de Bariera Vergului , care
alerga descult prin colbul mahalalei pentru a-l astepta sau insoti pe
tatal sau cand se intorcea sau pleca in carausie , ajunsese
deja o mare personalitate literara si politica .
In majoritatea articolelor sale publicate in diverse ziare a luat
mereu apararea taranimii din care se tragea si nu putine au fost procesele penale
in care a luat partea celor nevoiasi . Iata in acest sens , o intamplare
despre Delavrancea relatata de un deputat al acelei vremi , D.D: Dobrescu :”Participand
la un banchet al ziarului “Epoca “ , Delavrancea , tanar cu
barba neregulata si cu parul neangrijit a ridicat un toast pentru taranii
romani . Nu stiu cum dar domnul ministru al domeniilor , Rosetti Max a
pufnit intr-un hohot de ras . Nu stiu pentru ce a ras , pentru
tonul melodramatic al domnului Delavrancea sau pentru altceva ; dar un lucru
este cert : acela ca a ras . Atunci domnul Delavrancea a aruncat paharul
jos si a spus ca n-are ce cauta intr-o adunare in care se rade
de suferintele poporului roman . “
I.5. Cronicar artistic al literaturii populare
Indata dupa intoarcerea de la studii din strainatate Delavrancea
scrie diverse articole de critica dramatica si plastica , in acest fel
contribuind la afirmarea unor mari talente in teatru ca (Grigore Manolescu
, Constantin Nottara ) , in pictura (Ion Alexandrescu , Nicolae Grigorescu
), precum si a altor mari talente in diverse domenii ale artei . Totodata
simte o puternica atractie fata de literatura populara de care fusese indragostit
inca de pe vremea cand bunicii si parintii lui ii spuneau
basme , legende , snoave , ghicitori , si alte productii folclorice sau ii
cantau doine de dor si jale in care dupa cum spunea un contemporan
al sau
“Intregul neam isi plange
Durerile de care moare …”
Pe teme folclorice va sustine , de altfel , inca dinainte de a-si termina
studiile universitare , diverse conferinte si chiar un un curs la Facultatea
de Litere din Bucuresti indata dupa absolvirea facultatii .
Interesul si atractia tot mai mare a scriitorului fata de poezia populara il
determina sa intre sa intre o perioada in redactia “Revistei noi
“ condusa de marele savant lingvist si folclorist B.P. Hasdeu . In
acest cadru va lega o stransa prietenie cu Al. Vlahuta , Th. Sperantia
, Ion Bianu si alti carturari ai acelei vremi .
Asimiland in mod creator numeroase teme din folclorul nostru ,Delavrancea
va publica in revista lui Hasdeu basmele “Neghinita “ si “Norocul
dracului “ . Baladele si doinele noastre patrunsesera atat de profund
in sufletul scriitorului , incat in permanenta se simtea
atras spre noi preocupari in acest domeniu. Acestui fapt datoram studiul
sau deosebit de valoros intitulat “Doina -; originea poeziei populare
la romani “ publicat in anul 1882 in revista “Columna
lui Traian “ a lui Hasdeu . De aceea nu a constituit o surpriza pentru
niumeni faptul ca in 1913 , a fost primit ca membru al Academiei Romane
, discursul sau de receptie s-a intitulat “Din estetica poeziei populare
“.
Intr-un portret din tinerete al scriitorului realizat de prietenul sau
Al. Vlahuta intalnim si aceasta referire la dragostea lui Delavrancea
pentru popor si folclor : “Are un cult pios pentru popor si nimeni n-a
inteles , mai bine ca el , sufletul si adancimea cantecelor
si legendelor batranesti …Delavrancea isi preumbla degetele
pe claviatura limbii cu o agilitate de adevarat mare maestru . Stilul lui e
variat , impetuos si incarcat de imagini ca insasi viata noastra
, pe care Delavrancea a stiut s-o observe si s-o zugraveasca cu neantrecuta
putere de sugestie in frumoasele si nepierutoarele lui opere .”
In anul 1892 va publica un nou volum de nuvele intitulat “Parazitii”
. Problematica sociala ridicata in acest volum si ascutita critica la
adresa guvernantilor acelei vremi determina Academia Romana sa-i acorde
in anul 1893 premiul “I.H. Radulescu “ . Tot pe parcursul
aceluiasi an ii apare volumul de povestiri si nuvele intitulat “Intre
vis si viata “.
I.6. Triumful in teatru
Datorita multiplelor preocupari , indeosebi in domeniile avocaturii
si politicii , uneori ii rapeau aproape tot timpul Delavrancea paru o
perioada destul de indelungata 1893 -; 1909 rupt de activitatea literara
. Se pare insa ca acea perioada nu a constituit decat decat
o imensa sursa de acumulari de motive creatoare , care asteptau momentul propice
transpunerii in opere literare . Drept este insa si faptul ca valtorile
activitatii politice , aversiunile stirnite in randurile celor
in care lovise fara mila din cauza unor prejudicii aduse societatii romanesti
din acea perioada si care au ripostat foarte dur , toate acestea l-au dus intr-o
stare de neurastenie . Este nevoit sa urmeze un tratament destul de lung si
complicat si chiar sa plece pentru o perioada in Franta si Elvetia , atat
pentru unele consultatii , cat , indeosebi pentru a se odihni .
Si tocmai atunci cand publicul cititor si prietenii scriitorului se asteptau
mai putin la revenirea lui Delavrancea in arena literara , la Teatrul
National din Bucuresti i se monteaza , in anul 1909 piesa “Apus
de soare “ prima parte a trilogiei Moldovei , care s-a bucurat de un rasunator
succes atat din partea spectatorilor cat si din partea criticilor
de specialitate .
Entuziasmat de succesul primei drame , autorul scrie cea dea doua piesa “Viforul“
a carei premiera a avut loc tot in anul 1909 , iar in urma succesului
scrie si cea de a treia piesa “Luceafarul “ care incheie trilogia
Moldovei si care va fi prezentata in anul 1910 . Primeste premiul “Nasturel
“ al Academiei Romane pentru piesa “Apus de soare “.
Activitatea dramatica a lui Delavrancea va continua cu scrierea pieselor “Irinel
“ si “Hagi Tudose “ , ambele dramatizari ale unor nuvele cu
aceleasi titluri scrise anterior.
I.7. Luptator pentru unitatea nationala . Sfarsitul unui apostol al neamului
Ideea de unitate nationala si de lupta pentru implinirea acestui vis
strabun o gasim inglobata in principalele opere ale scriitorului
. Sa ne amintim doar de viziunea apoteotica a Marelui Stefan din “Apus
de soare “ : “Tineti minte cuvintele lui Stefan , care v-a fost
baci pana la adanci batranete … ca Moldova n-a fost
a stramosilor mei , n-a fost a mea si nu e a voastra , ci a urmasilor vostri
s-a urmasilor urmasilor vostri , in veacul vecilor“.
Pe aceeasi linie se inscrie si Discursul de la 1 Decembrie 1915. In
notele premergatoare acestui discurs gasim urmatoarea insemnare : “Oamenii
de stat , oamenii politici trebuie sa aculte , sa-si plece urechea , inima si
mintea la vointa unanima a unui neam . Si vointa romanilor e ca prin foc
si sabie sa ne croim unitatea nationala , visul nostru , al premergatorilor
si al urmasilor nostri . “
Si tot pe aceasi tema se inscrie si discursul dramaturgului , ultimul
de altfel , tinut la Iasi pe data de 9 iunie 1917. Este stiut faptul ca in
ultima perioada a primului razboi mondial intreaga conducere a tarii se
afla refugiata la Iasi .
Inflacarat de vise marete privind viitorul acestui popor , Delavrancea
a facut din dragostea sa de patrie o tribuna de la care glasul sau a rasunat
pana in ultima clipa a vietii cu accente profetice …
La Iasi , in orasul care l-a adoptat in ultima parte a vietii ,
a gasit multi adepti ai generoaselor sale idei si era privit de toti cei din
jur cu dragoste si admiratie . Aceste sentimente reprezentau in acelasi
timp o recunoastere a adevarurilor pe care le sustinea marele scriitor si totodata
recunostinta fata de demnitatea cu care purta stindardul unui intreg popor
. “Sa fim uniti , spunea el , in hotararea noastra …
si vom putea sa aplecam in liniste capul pe pernele noastre si vom putea
sa dormim somnul dreptilor caci asa se cuvine sa fim in aceste momente
de cumpana .”
N-a avut insa fericirea sa traiasca pana in ziua Marii Uniri
a neamului romanesc de la 1 Decembrie 1918 . Iasi batrana cetate
moldava care-l adapostise de ororile razboiului a primit in ziua de 29
aprilie 1918 vestea stingerii sale din viata .
Probabil ca si Sfantul de la Putna , pe care-l prezentase cu atata
maretie si admiratie in lucrarile sale s-a rasucit in mormant
indurerat ca acest apostol al neamului nu a putut sa se bucure cu adevarat
de ziua Marii Uniri , care era atat de aproape , dupa un indelung
cortegiu de sacrificii si suferinte .
Martorii de la capataiul sau , din ultimile ceasuri ale vietii , au declarat
apoi ca “in delir … el murmura inca : fa Doamne ca visul
meu sa se indeplineasca !” Si Dumnezeu l-a ascultat .
Mormantul sau de la cimitirul Eternitatea din Iasi l-a acoperit pentru
totdeauna cu pamantul sfant si primitor ca si pe alte mari personalitati
ale acestui neam care-si dorm somnul de veci in preajma sa : M. Kogalniceanu
, I. Craenga , V. Conta , A.D. Xenopol , V. Pogor , G. Toparceanu , O.
Cazimir si altii .
II. Opera lui B.St. Delavrancea
Opera lui Barbu Stefanescu Delavrancea se intinde pe doua secole de
literatura romana ea cuprinzand ultimle decenii ale scolului al
XIX lea si primele decenii ale secolului al XX lea .
Desfasoara o intensa activitate ca avocat , ziarist , scriitor , om politic
, profesor .
Activitatea literara a lui Delavrancea se inscrie in curentul literar
al realismului caracterizat prin mai multe trasaturi cum sunt :
- observatia sociala si psihologica patrunzatoare , aplicata asupra realitatii
contemporane .
- obiectivitate in surprinderea relatiilor dintre caracter si mediu ,
cu alte cuvinte respectarea adevarului vietii .
- tipizarea ca mijloc de generalizare prin folosirea detaliului care foloseste
la relevarea caracteristicului , semnificativului , tipicului .
- surpriderea personajului in transformare .
- caracterul critic si acuzator , implicat in surprinderea veridica a
contradictiilor sociale .
Acestui curent care a constituit , dintotdeauna o orientare fundamntala care
pleaca de la realitate spre esenta , de la aspectele particulare spre general
ii apartine si Delavrancea care prin opera sa se incadreaza in
tipicul acestui curent .
Opera lui Delavrancea cuprinde trei mari directii de abordare si anume :
- nuvelist
- dramaturg
- orator
Ca nuvelist el se impune in acest gen in literatura romana
. Nuvelistica romaneasca inregistrase pana la Delavrancea
succese notabile incepand cu nuvela romantica a lui Costache Negrutzzi
,Alexandru Lapusneanul ,continuand cu cele scrise de V. Alecsandri cum
sunt Buchetiera de la Florenta , Alexandru Odobescu cu Mihnea Voda cel Rau ,Nicolae
Filimon cu Matteo Cipriani .
Un moment important in dezvoltarea nuvelisticii romanesti il
reprezinta nuvela de inspiratie filozofico-romantica , Sarmanul Dionis , lui
M. Eminescu continuat cu nuvelele realiste ale lui I. Slavici , Budulea Taichii
, Popa Tanda , Moara cu Noroc , nuvela lui I. Creanga , Mos Nechifor Cotcariul
, considerata de G. Calinescu “intaia mare nuvela romaneasca
de atmosfera “.
Proza lui Delavrancea este diversa sub aspect tematic cat si tipologic
Ea cuprinde povestiri cum sunt cele din ciclul , Odinioara , in care se
nareaza cu talent intamplari din trecut ,Suzana , sau se prelucreaza
motive folclorice , Poveste , Norocul dracului , Neghinita, ; schite , ca Bunicul
si Bunica , Sorcova , De azi si de demult , in care se evoca sentimental
-; idilic , scene din copilarie si in care scriitorul arata o anumita
virtuozitate in utilizarea dialogurilor . Domunul Vucea este o schita
care impune un tip acela al dascalului marginit si tiran creionat convingator
si cu detasare umoristica
Interes prezinta si nuvelele care ar putea fi grupate in trei categorii
avand in vedere motivele literare si modalitatile artistice .
Prima categorie ar cuprinde nuvele precum Sultanica , inspirata din viata satului,
in care gasim motivul erotic , tratat intr-o viziune accentuat romantica
. Ca o particularitate artistica a acestei prime categorii putem aminti vizunea
romantica cu accente naturaliste .
A doua categorie se refera la nuvelele care infatiseaza diformitati fizice
(biologice si morale ) tratate intr-o maniera realista si naturala prin
acumulare de fapte si date care ilustreaza un caz anumit . Exemplificam cu nuvelele
: Zobie care trateaza cazul unui diform fizic ; Milogul cu aspecte din viata
hotilor de copii , care schilodesc copiii furati , pentru a-i folosi ca instrumente
de cersetorie ; Trubadurul -;povestea unui somnambul care trezindu-se din
transa , moare cazand dintr-un copac .
A treia categorie o reprezinta nuvelele care surprind efectele negative ale
unor racile sociale in mod realist cu o atitudine critica implicata cum
se va constata in Parazitii Bursierul si indeosebi Hagi Tudose .
Ultima nuvela este de o forta artistica deosebita . Motivul intalnit
aici , avaritia exagerata este vazuta ca o anomalie conditionata social iar
analiza psihologica a fenomenului este nuantata . La inceputul nuvelei
scriitorul prezinta intr-un cadru bine conturat tabloul intregii
epoci din care se desprinde apoi in prim plan figura avarului macinat
de dorinta de a stringe mereu galbeni batuti si ferecati
Pentru a desavarsi caracterizarea personajului sau si a ilustra degradarea
lui sufleteasca scriitorul ii prezinta biografia in diferite momente
ale vietii . Copilaria si tineretea si-o petrece ca ucenic si lucrator , apoi
asociat al patronului , refuzul lui incapatanat de a se casatori
, comportarea lui ca negustor necinstit , cruzimea lui de camatar preocupat
de un castig cat mai mare , toate acestea sunt elemente care contureaza
treptat chipul hidos al avarului .
Hagi Tudose este un personaj foarte bine conturat . Zgarcenia lui este
urmarita cu o mare arta a gradatie pana la efectele ei dezumanizante .
Prin realismul cu care Delavrancea prezinta patima hagiului pentru aur si consecintele
acestei patimi , personajul devine odios , starneste dezgustul . Cand
soarbe din ciorba pegatita de Leana , zgarcitului i se pare ca simte gustul
aurul , sangele viu al aurului . Cand Leana intra in odaie
, avarul ii striga : “-Stinge focul …Sa dai carbunii inapoi
! Arunca ciorba …si sa-i dai fulgii si bucatelele inapoi !…Vreau
banii pe jumatate , daca nu toti ! Si incepu sa planga cu hohote
…” .
Hagiul se deosebeste de alti zgarciti , cum este Harpagon , de exemplu
, prin depasirea normalului .
Locul de nuvelist ii este asigurat lui Delavrancea mai ales de nuvelele
din ultima categorie , mai ales de Hagi Tudose .
Un alt domeniu al operei lui Delavrancea al reprezinta dramaturgia , Delavrancea
ocupand un loc de seama in dramaturgia nationala prin cele trei
drame mentionate , strabatute de un puternic suflu romantic . Piesa Apus de
soare impune un personaj exceptional realizat prin utilizarea procedeeelor romantice
, incepand cu structura antitetica a eroului pana la caracterul
retoric al vorbirii .
Piesa Apus de soare face parte , alaturi de Viforul si Luceafarul face parte
din trilogia dramatica a Moldovei , inspirata din istoria acesteia .
In aceasta trilogie Delavrancea evoca momente din istoria domniilor voievozilor
Stefan cel Mare , Stefanita Voda si Petru Rares . Titlurile celor trei opere
sunt metaforice autorul surprinzand in piesa Apus de soare sfarsitul
domniei lui Stefan cel Mare . In piesa Viforul autorul surprinde aspecte
ale domniei lui Stefanita Voda , domnie zbuciumata , care avea loc dupa o lunga
perioada de statornicie in Moldova pe timpul domniei marelui Stefan .
In piesa Luceafarul , Delavrancea ne prezinta aspecte din timpul domniei
lui Petru Rares , domnie care s-a desfasurat in aceleasi coordonate ale
domniei lui Stefan .
Se observa in toate piesele trilogiei raportarea actiunii , functie de
timpul in care se desfasoara actiunea piesei de inceput , domnia
marelui Stefan . Folosind tehnici specifice oratoriei ca exclamatia , interogatia
, enumeratia , Delavrancea realizeaza aceste trei drame proiectand ideea
de libertate si independenta a poporului roman in figura marelui
Stefan facand din acesta personajul principal , celelalte personaje deveninid
simple elemente de décor . Ele au rolul de a constitui fundalul pe care
sa se proiecteze portretul masiv al lui Stefan . Nuantand o opinie a lui
I.L. Caragiale , care vorbea despre o arta picturala in dramele lui Delavrancea
putem spune ca scriitorul foloseste tehnica basoreliefului , care , in
artele plastice , consta in scoaterea in relief a unei sculpturi
fata de un fond cu care de altfel face corp comun .
Prin calitatile artistice mentionate la care putem adauga folosirea limbajului
popular impletit cu lirismul face din trilogia Moldovei o realizare deosebita
care se inscrie in sirul de drame istorice , inaugurat de B.P.Hasdeu
cu Razvan si Vidra si Vasile Alecsandri cu Despot Voda .
O alta directie in care Delavrancea a excelat este si oratoria talentul
sau oratoric find incununat de discursul Patria si patriotismul in
anul 1915 .
Prieten cu Al . Vlahuta si I.L. Caragiale pe acesta din urma aparandu-l
intr-un proces rasunator de plagiat , in legatura cu paternitatea
dramei Napasta .
Opera lui Delavrancea a fost variata el abordand genuri diferite de aceea
devenind un mare scriitor al literaturii romane .
Tabel cronologic
11 aprilie 1858 -; se naste B St. Delavrancea
1866- 1869 -; primele lectii cu dascalul Ion Pestreanu . Urmeaza clasa
a I a si a II a la scoala de baieti nr. 4 iar apoi la Scoala Domneasca .
1869- 1877 - elev de liceu la Gh. Lazar si Sf. Sava .
1877 -; debutul lui Delavrancea in literatura
1878 -; B. St. Delavrancea se inscrie la Facultatea de Drept din
Bucuresti . Debuteaza cu volumul de poezii “Poiana lunga “ , semnat
Barbu . Incepe sa tina prelegeri de literatura la pensionul particular
condus de Elena Miller -; Verghy .
1880 -; 1882 -; publica in ziarul “Romania Libera
“ mai multe foiletoane cu pseudonimul Argus .
1882 -; obtine licenta in drept si pleaca la Paris pentru specializare
.
1883 -; debuteaza ca nuvelist sub influenta lui Emile Zola cu nuvela Sultanica
.
1884 -; din acest an va publica sub numele de Delavrancea ca un omagiu
adus inaintatilor sai din Vrancea . Reantors de la studii din Franta
devine redactor la ziarele Romania Libera si Epoca . Leaga o stransa
prietenie cu Al. Vlahuta si I.L. Caragiale .
1885 -; publica volumul de nuvele Sultanica .
1887 -; conduce pentru scurta perioada revista “Lupta literara “
in care publica prima varianta a nuvelei Hagi Tudose . Tot in acest
an publica volumul de nuvele Trubadurul .
1888 -; devine redactor la revista “Viata noua “ si colaborator
al la ziarele Democratia si Vointa nationala .
1889 -; publica o serie de articole in care elogiaza picturile lui
N. Grigorescu si Ion Andreescu .
1892 -; 1893 -; publica volumul Parazitii . Suplinitor la Facultatea
de Litere . Publica volumul de povestiri Intre vis si viata . Incepe
colaborarea la revista Literatura si stiinta a lui C.D. Gherea .
1894 -; este ales deputat .
1899 -; este numit primar al capitalei
1909 -; are loc premiera pieselor Apus de Soare si Viforul .
1910 -; are loc premiera piesei Luceafarul . Este numit ministru al Lucrarilor
publice .
1911 -; are loc premiera piesei Irinel .
1912 -; este ales membru al Academiei Romane . Are loc premiera piesei
Hagi Tudose .
1914 -; 1916 - sustine mai multe discursuri pe tema unitatii nationale
, pronuntandu-se pentru intrarea Romaniei in razboi in
vederea desavarsiri Marii Uniri .
29 aprilie 1918 -; scriitorul moare la Iasi si este inmormantat
la cimitirul Eternitatea .
III. Aprecieri critice
Despre opera lui Delavrancea au scris si prietenii si dusmanii sai . Spicuim
citeva aprecieri la adresa operei sale .
“… Talentul lui este fara de partid . Limba a faurit-o el in
chip artistic ,a mladiat-o… “
Constantin Mille
“… Ca specimen al genului , e de-a dreptul o capodopera …”
spunea vorbind despre nuvela Suer
Duiliu Zamfirescu
“…Piesa lui Delavrancea e sakesperiana , e o fresca cu un singur
personaj cu o lipsa inspaimantatoare de actiune …” spunea
vorbind despre Apus de soare
Spiru Haret
…” Pentru o opera noua , Delavrancea si-a ales si un gen nou .
A facut … din atatea infatisari ale vietii lui Stefan o drama
…” nota despre aceiasi piesa
Nicolae Iorga
“… Nu mestesugul , nu iscusinta retorica a potrivit vorbele , ci
ele au izvorat din sine , imbinate stfel si ritmate gata , picurate
din preplinul sufletului emotionat al creatorului acestui poem dramatic care
va dainuii cat limba romaneasca …”
Aexandru Vlahuta
