z4d24dc
1941 poet
 
 
  
  
  Pedepsele, Editura pentru Literatura, 1968 - premiul revistei Amfiteatru; Omul 
  fara voie, Editura Cartea Romaneasca, 1970; Sarbatorile absentei, Editura 
  Cartea Romaneasca, 1971; Indreptarile doctorului Faustus sau Calea 
  cea mai lunga, Editura Cartea Romaneasca, 1978 - premiul Uniunii Scriitorilor; 
  Omul fara voie - antologie, colectia Hyperion, Editura Cartea Romaneasca, 
  1980; Omul fara voie - antologie, colectia Poeti romani contemporani, 
  Editura Eminescu, 1993
Editii ingrijite: Mihai Eminescu, Luceafarul (traducere in zece 
  limbi), Editura Cartea Romaneasca, 1984
  
  The Punishments, Editura pentru Literatura, 1968 - Amfiteatru Award; The Unwilling 
  Man, Editura Cartea Romaneasca, 1970; The Feasts of Absence, Editura Cartea 
  Romaneasca, 1971; Doctor Faustus's Defence or The Longest Way, Editura 
  Cartea Romaneasca, 1978 - The Writers' Union Award; The Unwilling Man 
  - anthology, Hyperion collection, Editura Cartea Romaneasca, 1980; The 
  Unwilling Man - anthlogy, Contemporary Romanian Poets collection, Editura Eminescu, 
  1993
Editions: Mihai Eminescu, Lucifer, Editura Cartea Romaneasca, 1984
  Aceasta redutabila poezie construind vagi miracole cu aparente resturi, cu deseuri, 
  cu vorbe alterate sau alterabile, infirme, la intamplare si din 
  cripto-cuvinte sau din combinatii sonore "insemnand desigur 
  nimic", este o poezie nu fara parinti, dar despre a carei dezvoltare parintii 
  sai nu mai dispun de mult, e fantastic si sigur, de nici o informatie, o poezie 
  care sta pe tampoane, trenu-i supraincarcat si alearga. Ea va ramane 
  intr-un picior, va ramane intr-un deget, va ramane intr-o 
  unghie, va ramane in cine stie ce calendar fara file prin care bate 
  vantul, insa... va ramane. (Ion Caraion)
Nimic mai sugestiv pentru a caracteriza privirea acestei poezii decat 
  ochiul eminescianului Dionis, prins concomitent in navoadele kantiene 
  si in torsul pisicii, in ghemul ideii si in lentoarea plosnitelor, 
  un ochi pentru care corneea este scepticism-a-toate si cinism devorator, iar 
  irisul foc spiritual si veghe neintrerupta la limitele-de-sine ale universului. 
  Poezia lui Vasile Vlad este unica in felul ei la noi... (Dan C. Mihailescu)