Romantismul este al doilea mare curent si are o arie de extindere mult mai larga, el cuprinzand pe langa Europa si America si Asia. Asemenea clasicismului are influente si in muzica si pictura. x9q21qe
Aparitie
Romantismul cunoaste o perioada pregatitoare, numita preromantism, in Anglia in secolul XVIII si este exprimarea unei profunde nelinisti, indoieli, dezamagiri, cautari, incertitudini in raport cu siguranta, rationalismul, detasarea clasicilor. Asadar se contureaza o reactie de respingere a clasicilor. Preromantismul a cunoscut o concentrare in literatura engleza datorita unui grup de poeti. Ca stare de spirit este nostalgia, visarea, nelinistea etc. ei cultivand anumite teme sau motive vechi, dar transpuse intr-o atmosfera si un spatiu cat mai modern : viata este shimbatoare, fortuna labilis, vanites vanitatum, totul e desertaciune. Atmosfera este de mister, neliniste propice fantomelor, spiritelor, atmosfera este una rece , de luna rece numita atmosfera osianica ; Osian era pseudonimul poetului J. MacPherson.
Din romantismul englez se extind ecouri in literatura franceza la sfarsitul secolului XVIII. Se vor implica si in peisajul literar al Frantei, de exemplu Volney istoric si poet francez care l-a insotit pe Napoleon in timpul campaniei in Egipt. Acesta contempland imaginea piramidelor, Volney ajunge la o stare de pesimism a zadarniciei ca toate civilizatiile au fost supuse trecerii timpului, de aici motivul ruinelor si al mormintelor dezvoltat in lucrarea sa „Meditatii asupra ruinurilor imperiilor”.
Dar programul romantismului va fi concentrat in Franta prin contributia lui Victor Hugo care fixeaza liniile esentiale ale noului curent in prefata dramei sale istorice „ Cromwell” aparuta in 1827. Dintre teoreticienii romantici se retin fratii Schlegel in Germania, M. De Stael din Franta exilat de Napoleon, astfel cristalizandu-se noul curent.
Romantismul a fost un curent complex, depasind cu mult limitele stramte ale clasicismului si s-a manifestat in doua mari directii : romantismului pesimist a nelinisrii existentei, al meditatiei grave, trecerii universale, zadarniciei, dramei, conditiei umane, marcata de necunoastere in raport cu dorinta de cunoastere, de aici un refugiu cu problematica religioasa, in natura exotica, in iubire, in sine, mai reprezentant in romantismul apusean, dar sunt si elemente distinctive si in cadrul romantismului roman Gr. Alexandrescu, V. Carlova, M. Eminescu si romantismul revolutionist, dinamic, extravertit care a favorizat, insotit si reflectat marile transformari revolutionare moderne. Reprezentant de frunte este Victor Hugo, cel mai mare poet al Frantei.
Romantismul revolutionist a fost dominant in tarile aflate sub asuprire nationala, respectiv si in tarile romane unde expresia dominanta a acestui curent era militantismului si mesianismul, increderea in viitor, aceasta fiind trasatura dominanta a pasoptistilor romani.
In acelasi timp cunoastem mai multe etape, prelungindu-se pana in a doua jumatate a secolului XIX, pentru ca el este corelat cu formarea spiritului modern in viata sociala, politica, publica, filozofica, libertatea sociala si nationala, formarea natiunilor, program de unitate nationala, aparitia statului modern, conceptul de republica, abolirea monarhiei, „de afirmare a individului” si „ a valorii umane” indiferent de originea sociala.
Apare ca o reactie total impotriva clasicismului, a prejudecatilor feudale, ce urmau fixitatea pentru ca romantismul exprima spiritul maselor, poporului, al aventurilor acestora deschise spre progres, emancipare asa se si motiveaza interesul deosebit al romantismului pentru literatura populara, demonstrand prin aceasta vechimea, valorile artei si superioritatea clasica populara fata de aceea a clasicilor reprezentanti ai nobilimii.
Estetica
Curentul romantic realizeaza o innoire spectaculoasa aproape radicala a esteticii literare, o imbogatire si diversificare a perspectivei estetice. Aceste trasaturi se regasesc in toate, in universul tematica si in personaje.
Largirea universului tematic exprima esenta temporal-artistica a romantismului care exprima stare de reverie, imaginatie, fecunda inepuizabila, tentatia absolutului, aspiratia spre ideal spre o lume desavarsita, spre mit, setea de cunoastere tot mai impinsa spre totalitate, aceasta stare deliranta de a patrunde in necunoscut sub semnul faustismului, un motiv medieval germanic pus in circulatia culta de romantism si neoclasicism, de Goethe in opera sa „Faust” , in care este prezentata capacitatea sacrificiului deliberat de sine in scopul cunoasterii, pactul omului cu diavolul in scopul cunoasterii.
Romanticii compun un conflict puternic si mai complex dintre eu cun sine, lumea, societatea imperfecta, reprosandu-i divinitatii imperfectiunile umane. Asadar romantismul redescopera mitul si redau o interpretare moderna sub semnul acestui conflict. Un bun exemplu este opera „Cain” de Byron in care apare motivul biblic mitul lui Cain, din care reiese principiul satanismului, dar romantic, conform caruia nu Cain este vinovat, ci Dumnezeu l-a creat astfel, a sadit in sufletul sau sentimentul vinovatiei si a pedepsei si atunci obsedat de aceasta a provocat moartea pentru a cunoaste acest sentiment.
Romantismul cultiva evadarea din lumea reala in cea mitica intru-un spatiu si timp abstract, de aici rezultand specificul unor teme.
Tema istoriei
Evadarea intr-un timp istoric national sau universal ce era de foarte multe ori idealizat, intrucat din trecut se desprind modele comportamentale si idealuri : libertatea, sacrificiul de sine, puterea exemplului inaintasilor fata de contemporan.
Starea dominanta este aceea a zadarniciei inutilitatii, a trecerii universale, a dezvoltarii ciclice si irepetabile si eul impartaseste aceasta soarta, de aici motivul ruinelor, zidurilor vechi.
Tema naturii
Tema naturii este un cadru propice de meditatie, de melancolie, de interiorizare, de traire superlativa, unica si de contemplatie.
Romantismul manifesta preferinta pentru un peisaj exotic foarte montat, floral, viu, pitoresc. Proiectia a fost impusa in literatura de B. De Saint Piere in lucrarea „Paul si Virginia”.
Moment predilect al starii de vraja in natura este acela al noptii, astfel romantismul contureaza o multitudine de motive favorizante relatiilor totale dintre eu si natura, de aici reiese motivul noptii.
Clasicismul este un curent al solarului in raport cu romantismul care este un curent al nocturnului.
Scriitori preromantici sunt: in Anglia, Joung, in Franta A. De Musset creatorul cilului liric „Noptile”, iar in Germania Novalis cel mai mare poet al nocturnului.
Sub semnul nocturnului se definesc si alte motive, precum cele cosmice, luminoase cu preponderent motivului luminii, motivului nocturn si selenar, steaua si luceafarul ca un punct de referinta a trecerii macrocosmicului. Mai apar si motive vegetale: floarea albastra, flori de tei, flori de nufar, motive acvatice: izvorul, lacul, marea.
Tema iubirii
Profund asociata cu aceea a naturii intrucat implinirea visului de iubire este raportata la un peisaj natural, feeric, intim, uneori deschis spre misterul cosmic, din natura poetul isi gaseste un punct de referinta pentru interiorizarea trairii sale intime. In lirica romantica sentimentul dominant este al iubirii pentru ca aceasta era privita ca o cale specific umana de implinire, deci de cunoastere a misterului existentei. Nostalgia spre altceva absolut sau ideal era frecvent substituita de nostalgia spre o iubire ideala sau pierduta, de aici si natura speciilor : meditatie intima, pastelul.
Motivul dominant al iubirii, dar cu extintie si in alte motive, este cel al visului, acestuia i se coordoneaza motivul dorului din literatura romana, norocului ce exprima o fericire trecatoare, intrucat si iubirea este supusa trecerii de aici rezulta motivul trecerii in care femeia apare ca inger cu ochi albastri si parul blond in opozitie cu barbatul care apare ca un demon cu ochi negri.
Romanticii au redescoperit bogatia, originalitatea artei literaturii populare si au pus-o in prim plan in opozitie cu literatura clasica, vrand sa demonstreze vechimea si fumusetea genului artistic popular.
In literatura romana se regasesc teme si motive ale literaturii populare : relatia om natura, motivul zburatorului, mitul iubirii.
Specii ale literaturii populare realizeaza o spectaculoasa innoire a literaturii culte prin transferul in literatura culta a literaturii populare si adaptarea aceasta literaturii romantice, astfel ei redescopera miturile care vor fi inzestrate cu sensuri moderne.
Creatorii basmului cult in literatura germana sunt Fratii Grimm, in literatura franceza O. Perault, in literatura daneza C. Anderson si in cea romana Eminescu.
Tema filozofica
Un registru problematic deosebit de variat expima insasi complexitatea universului, meditatii asupra timpului care este suportul existentei, finit si infinit, asupra spatiului, vietii, sensului ei, raportului dintre om si divinitate, problemele fericirii, mortii, sensul si scopul cunoasterii.
Personajul literar
Si personajele cunosc o imbogatire si diversificare aproape deosebita. Mediul social este diversificat, atotcuprinzator: de la rege la vagabond. Personajele sunt surprinse in devenire, in formare, trecand prin diferite varste si medii, ele sunt complexe, uneori chiar contradictorii. Ele de cele mai multe ori se grupeaza sub semnul unei scheme intre satanic si angelic, dar oricare ar fi ele exprima insusiri exceptionale.
S-au impus anumite tipuri umane cum ar fi regele erou, vagabondul, cersetorul, evadatul, binefacatorul, orfanul, cupluri regasite etc.
Genuri si specii literare
Romantismum infirma cele trei conceptii clasice si realizeaza o fuziune de genuri si specii literare si o imbogatire a acestora, astfel creeaza specii noi prin transfer din literatura populara: mitul, basmul, balada, legenda, doina.
Specii noi ale genului liric sunt pastelul terestru si cosmic, meditatia intima si filozofica si poemul filozofic.
In genul epic: romanul istoric, Walter Scott, Victor Hugo, romanul pasional, romanul misterelor, fantastic, nuvela istroica, fantastica, pasionala, „O alergare de cai” de Costache Negruzzi, „Mochetiera de la Florenta”, „Sarmanul Dionis” si „Zoe”, basmul cult etc.