g4n10nr
Desi a scris si versuri, N. Gane (1835—1916) s-a specializat in
“novele”. Domnita Ruxandra, Petru Rares sunt curate furturi de la Asachi, intr-o compozitie mai curenta, fara elementul ariostesc. Privighetoarea
Socolei e istoria tragica pentru burghezi sentimentali a unei modiste libertine, ecou lesinat si ieftin din Murger. Istoriile cu haiduci, ca Santa, nu depasesc imaginea banditului in serie. Ca simplu evocator al copilariei, Gane este totusi creatorul la noi al literaturii cu boieri de provincie si cocoane patriarhale, in case colbaite, cu rataciri cinegetice pe baltile aburoase si in munti cu caprioare si ursi. Aceasta mapa de schite dezvoltata in ulei va da pe Sadoveanu, Garleanu si ceilalti asemeni. Cea mai tipic arheologica este Cainele Balan, rememorand vremile scolare cu colegii de internat, Presnel, Tuflic, Poriu-Imparat,
S
cormolici si Besleaga, cu cainele Balan ce pune labele in pieptul stapanului si-l linge pe obraz si sfasie anteriile tiganilor, cu trasura ce ia pe copil in vacanta, o “nadiceanca pe dricuri care scutura de minune, cu rotile galbene, cosul verde si capra neagra atarnata in curele”.
Descrierea casei lui Talpan unde poposeste baiatul e gogoliana. De acum apar si batranii automatizati intr-un singur tabiet sau idee fixa, boierii vegetabili, cuconii si cucoanele traind din cateva minuscule elemente sufletesti. Totdeodata se glorifica oamenii rudimentari, cu frica de complicatiile civilizatiei, precum Petrea Dascalul, care uimeste pe doi lorzi veniti pe aceste meleaguri la vanatoare prin chipul cum cu o pusca veche in varf cu o lumanare impusca ursul in barlog.