Ioan Slavici m6v19vf

Romanul Mara — aparut mai ?t? ? revista Vatra, ? , apoi =i ? volum, ? — este superior tutoror romanelor scrise p?a la aceasta data ? literatura rom?a, inclusiv acelea ale lui Duiliu Zamfirescu, care s-a bucurat de mai multa simpatie
=i pre\uire din partea contemporanilor =i ?tr-un fel chiar din partea posterita\ii, p?a mai deunazi. Este superior, evident, =i celorlalte romane scrise de ?su=i Slavici, cunoscute abia istoricilor literari: Din batr?i (vol. : Luca, , vol. II: Manea, , o reconstituire istorica neguroasa =i dezl`nata a epocii formarii =i cre=tinarii poporului rom?), Corbei (—, o relatare pe teme din actualitatea vremii, schematic, neconvingator, ramas multa vreme ? coloanele Tribunei), Din doua lumi (—, prea tezist, cu personaje schematice),
Cel din urma arma= (, depl?g?d polemic vlaguirea clasei boiere=ti din Vechiul Regat, tema prin care Duiliu Zamfirescu, cel din Via\a la \ara, ? depa=e=te categoric pun?du-l cu totul
? umbra) =i Din pacat ? pacat (tiparit numai ? Adevarul literar
=i artistic, ? —, foarte tezist =i acesta, cu ac\iunea plasata ? epoca fanariota, prea ?ver=unat ?potriva imoralita\ii aceleia=i clase boiere=ti pe care severul ardelean o repudia cu nere\inuta asprime).
?n Mara, teza morala — caci, foarte consecvent cu sine ?su=i, scriitorul o face sa apara =i aici — este acum mai nobila =i mai cuminte, total acoperita de fapte, cople=ita de adevarul vie\ii
?fa\i=at ? tablouri vii, convingatoare artistice=te. Acum Slavici voie=te sa arate ca dragostea curata =i mai ales iubirea copiilor,
?temeierea unei familii =terg orice urme deosebitoare dintre oameni apar\in?d diferitelor na\ionalita\i ori confesiuni. Aspra
=i str?gatoarea Mara =i ?daratnicul =i pu\in cam sucitul Hubar
=i ?moaie inimile ? fa\a spectacolului frumos, ?duio=ator, al ivirii pe lume a copilului copiilor lor.

Teza este completamente absorbita de puternica senza\ie de via\a vazuta =i traita de autorul ?su=i. ?n primul r?d trebuie spus ca Mara este un roman de dragoste, superior tuturor celorlalte romane de acest fel din literatura noastra, de la
Bolintineanu =i p?a la cartea care iese de sub tipar ? clipa de fa\a. Numai un cunoscator ad?c al sufletului omenesc — ajutat de o experien\a de via\a acuta (se cunosc tribula\iile erotice din tinere\ea lui Slavici, pasiunea lui, potrivita sau nu, pentru o
Luiza aradeanca =i unguroaica: c?pul cercetarii psihanalitice este aici deschis) — a izbutit sa realizeze at?a poezie dintr-un material at? de prozaic, cel pu\in ? aparen\a: povestind cu deta=are, cu asprime chiar, dar =i cu o anume ginga=a
?gaduin\a, iubirea dintre fata unei precupe\e de pe=te =i zarzavat =i fiul unui tot at? de prozaic macelar. E drept ca,
?t?plator parca, prozatorul beneficiaza de un fel de rasturnare a situa\iilor =i a datelor consacrate de uzul comun =i ?delungat.
Demonstra\ia ca poezia se afla ? orice — Rembrandt, ajuns sarac la batr?e\e, ? lipsa de subiecte =i modele, picta geniale p?ze cu boi despica\i ? galantarele macelariilor — este facuta.
?ntr-o anumita zi de primavara ?sorita, c?d liliacul ?flore=te, fata Marei, ie=ita dintre zidurile internatului de la calugari\e, pe uli\a, pare un miracol al naturii. Nimeni nu poate crede ca o asemenea frumuse\e de codana este copila Marei, tren\aroasa pe care lumea o =tia ?curc?d oamenii prin pia\a din t?g. Un batr? zice: ?rumoasa e =erpoaica! A cui sa fie oare? , in timp ce fiul lui Hubar, Na\l, a ?cremenit cu securea de macelarie ? m?a, spre mirarea unei gospodine straina de efectul pe care ? produce apari\ia fetei ? ochii celor pe l?ga care trece. Scena seamana foarte mult cu ceea ce se nume=te un tablou de gen, ? binecunoscutul stil al ·arilor mici mae=tri flamanzi :
?ocmai ? fa\a macelariei Persida trecu uli\a, ca sa apuce col\ul, =i acum i se ?painjenira ochii, =i iar ? era ca =i c?d un fel de le=in ar cuprinde-o. ?i era ru=ine, grozav de ru=ine =i =i vedea, parca, obrajii ro=i\i de navala s?gelui.
Na\l sfar?a tocmai cu barda ?cheietura de la un genunche, =i c?d Persida se ivi peste drum =i apuca spre macelarie, el ramase cu privirea pierduta =i barda ? tremura ? m?a. Hubaroaie se ridica din je\ =i ?ainta p?a la u=a; servitoarea, care \inea co=ul ca sa i se dea carnea, se uita =i ea mirata, iar dincolo, peste drum, la cellalt col\, se oprise un batr? =i statea cu gura cascata.“
Apriga Mara, av?d acum destui bani pentru zestre, se g?de=te s-o marite pe Persida cu teologul Codreanu. Fata nu s-ar ?potrivi, dar dragostea pentru feciorul neam\ului, destul de tont de altminteri, fara nici o personalitate sau vreo ginga=ie oarecare, se produce ca fulgerul. ?l admirase ?tr-un fel de
?trecere sportiva, la podgorie, ridic?d ? car, pe rama=ag, un butoi mai greu =i fata se topise de criza erotica. De altfel, mai t?ziu, ? momente critice, Persida ? marturise=te lui Na\l iubirea pe care nici ea n-o prea ?\elege, ? chipul cel mai simplu =i mai emo\ionant cu putin\a, dezarmant =i totodata religios-so lemn, chem?du-l pe numele ?treg de botez, ?gna\ius :
?-am sa ma ?spaim?t, n-am sa fug, n-am sa te parasesc, zise,
=i-i apuca m?a =i se lipi de el =i-=i trecu ginga= bra\ul peste g?ul lui.
Ah! urma apoi ca dusa ? alta lume, ce ademenitor e g?dul ca am sa te scot din ?tunericul ? care ai cazut, sa-\i luminez via\a, sa te scot, sa te luminez, sa te vad. Uita-te la mine =i r?e, cum ai r? atunci, c?d ne-am ?t?nit pe pod. Igna\ius! Uita-te!“
Parin\ii se impotrivesc din rasputeri unei asemenea legaturi, argumentul ultim, de ambele par\i, fiind prejudecata populara cu privire la deosebirea dintre religii, care complica ? gradul cel mai ?alt botezarea copiilor rezulta\i din asemenea casatorii.
Hubar Na\l ?su=i este un individ brutal, violent =i batau=, cazut
? cele din urma la be\ie. Scriitorul pare a studia, la sugestii naturaliste, un caz de ereditate, adaugat celuilalt, mai grav, al lui Bandi, fratele lui Na\l, care va ajunge sa-=i ucida tatal, adaus episodic ?tr-un final cam nepotrivit ? planul general al romanului. ?nsa =i Na\l, mai mult incon=tient =i mai mult fara sa vrea, o iube=te tot at? de tare pe Persida, cu care fuge ? lume, la Pesta, la Viena, cert?du-se aprig, du=manindu-se la tot pasul, ?pac?du-se inevitabil, ?tr-unul =i acela=i destin.
Na=terea unui copil, ? sf?=it, aduce pacea ? suflete, =i ? chipul acesta vechiul dicton Amor omnia vincit =i afla cea mai convingatoare verificare.
Fara ?doiala, personajul principal al romanului este Persida, a=a cum Hu\u sta ? centrul nuvelei Budulea Taichii, caractere surprinse ? plina mi=care, la momentul crizei care preceda maturizarea. ?nsa, =i ?tr-un caz =i ?tr-altul, Slavici poseda me=te=ugul de a impune cu mare for\a prezen\a personajelor sale prin aducerea ? prim-plan a parin\ilor, principal suport =i mijloc de verificare caracterologica. ?n roman, Mara — ca =i
Budulea cel batr? din nuvela — este un personaj ?ca mai precis =i mai viguros conturat dec? Persida. Vaduva saraca, fara nici un sprijin, ?sa ·uiere mare, spatoasa, greoaie =i cu obrajii batu\i de soare, de ploi =i de v?t , ea cauta, prin toate mijloacele de care dispune (puterea de munca =i rabdarea, spiritul de economie ?pins p?a la zg?cenie, o mare inteligen\a practica, bazata pe experien\a), sa-=i creasca cei doi copii, pe
Persida =i pe Trica.
Prozatorul a surprins cu mare ascu\ime un moment social istoric foarte caracteristic ?tru c? prive=te ridicarea burgheziei comerciale din ora=elele de pe valea Mure=ului =i din c?pia
Aradului. Ea nu provine din r?durile mahalagiilor, ca Jup?
Dumitrache, ci mai degraba din \aranime. De alta parte, ?
Ardeal, ?prejurarile erau de a=a natura, ?c? ascensiunea se bazeaza mai mult pe ?trepriditatea economica, pe energie, munca =i perseveren\a, foarte pu\in, deloc chiar ? acest caz, pe tertipurile politice. (Cu ani ? urma, nu prea demult, ni=te cinea=ti incul\i =i oportuni=ti au facut un film dupa romanul
Mara, pun?d ? el =i... politica multa: muncitori exploata\i, patroni c?no=i, jandarmi slujind cu zel aparatul de stat habsburgic =i tot tac?ul, ?tric?d frumuse\ea operei lui
Slavici.) Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, t?gurile din manoasa c?pie a Aradului, cum ar fi Radna =i Lipova, de care e vorba ? roman, au cunoscut o mare ?florire a nego\ului
=i a me=te=ugurilor. Numai lene=ii — lasa sa se ?\eleaga moralistul, pragmaticul scriitor, foarte pe departe de asta data
— ram? saraci. Mara este o mare energie care din nimic realizeaza o avere considerabila. ?ncepe cu nego\ul marunt de zarzavaturi =i pe=te. Cur?d ?sa banii str?=i cu zece noduri sunt plasa\i ? afaceri de anvergura, =i toata lumea =tie c? de bogata este. Ca atare ?cepe s-o respecte =i s-o admire, cu toate ca nu acesta ? era scopul. Nu-i adevarat ca am avea de a face cu un Harpagon =i cu un Hagi Tudose feminin, ba nici macar cu un Grandet. Zg?cenia, c?a este ? caracterul Marei, apare mai cur?d ca rezultatul unei vie\i dure, austere, pe care femeia o folose=te drept principala arma ?tr-o lume pusa pe capatiuala pe toate cararile. Experien\a ne ?va\a ca tocmai acolo unde se munce=te, nu-i loc pentru lene=i, pentru risipitori nesabui\i =i pentru pro=ti. De aceea=i natura este =i =iretenia cu care cauta a-=i cre=te =i instrui copiii, g?dind foarte practic =i lucid viitorul lor, apel?d la bunatatea maicii Aegidia s-o primeasca pe fata la calugari\e =i folosindu-se de slabiciunea menajului Bocioaca,
? vederea carierei de me=ter cojocar a lui Trica. ?n fond, mentalitatea precupe\ei este aceea a unei \aranci care, intuitiv mai mult, =tie ca institu\iile — cum ar fi pensionatul de pe l?ga m?astire — sunt datoare sa sprijine ridicarea celor de jos =i nu-=i face un scrupul prea mare umilindu-se =i arat?d ca nu are cu ce sa plateasca ?tre\inerea ? scoli a odraslelor ei.
Aceea=i mentalitate \araneasca o face sa treaca u=or peste sensibilitatea lui Trica, adolescentul asaltat de frivola nevasta a lui Bocioaca. Momentul trebuia neaparat exploatat ? scopul punerii la cale a unei casatorii avantajoase cu fata bogatului staroste =i patron. Mara ? dascale=te pe necoptul ei fiu ? chipul cel mai practic cu putin\a, ?latur?d mofturile sentimentale =i pun?du-i ? fa\a realitatea brutala:
?u este ?nevasta lui Bocioaca? singura mama care-=i marita fata dupa baiatul care-i place. |ine-o cu vorba p?a ce nu-\i da fata =-o sa ai soacra care se teme de tine =i nu \i se urca ? cap. Fii, Trica, baiat cuminte. Fata e buna, frumoasa =i cu avere, intri ? casa buna =i, daca e=ti om, faci ce vrei din ea.“
Personajul este simpatic, =i chiar a=a ? vede =i autorul, cu toate ca ? deposedeaza nemilos de orice urma de idealitate. E clar de tot ca sub lipsa de menajamente, ? executarea portretului, se ascunde abil ideea ca averea acumulata prin stradanie, pun munca =i chibzuin\a, da demnitate omului:
?u-i vorba, tot Mara cea veche era, tot soioasa, tot nepieptanata,
=i nici ca i-ar fi =ezut bine altfel. Vorbea ?sa mai apasat, se certa mai pu\in, calca mai rar =i se \inea mai drept dec? odinioara. Se simte omul care are, =i-l vezi c? de colo pe cel ce se simte.“
Zg?cenia =i imoralitatea sunt vicii, adica anomalii reprobabile =i ur`te, prin ?su=i faptul ca ?tuneca =i ucid omenescul. ?nsa a fi str?s la punga =i a ?chide ochii ? fa\a u=urata\ii banale a unei tinere neveste ?seamna inteligen\a de a nu te lasa ?fr?t ?tr-o lume unde to\i dau din m?ni sa se men\ina la suprafa\a. Gestul mamei care depoziteaza banii ? cei trei ciorapi, unul pentru Persida, altul pentru Trica =i un al treilea pentru sine este mai degraba ?duio=ator, cu at? mai mult cu c? apriga femeie n-ar consim\i sa se desparta cu prea mare u=urin\a de cele doua treimi din com?dul sau. Aceasta pentru ca cei doi copii sunt copiii ei =i mai ales pentru ca trunchiul zdravan =i batut de toate intemperiile vie\ii simte instinctiv ca vlastarele sunt firave. ?n adevar, cei doi, Persida =i Trica, se clatina
?grijorator la primele contacte cu via\a. Fata se ?curca ?tr-o legatura neprevazuta cu fiul macelarului neam\, iar baiatul,
·otologul Trica, intrat =i el ? criza, se da prins la ?erbonc“
(forma de recrutare a o=tenilor pe vremea stap?irii austro ungare), fara mari speran\e ca mama l-ar putea salva cu o suma oarecare de bani. Mara este ?sa pregatita sa ?frunte toate
?torsaturile destinului, pare chiar a le prevedea, ? orice caz le
?t`mpina cu destul calm =i ?gaduin\a materna, cu tarie de caracter ? primul r?d. Abia acum banii str?=i cu at?a truda
? cei trei ciorapi se dovedesc a fi utili. O clipa numai, dragostea de mama — moment psihologic bine strunit de prozator =i realizat, ca de obicei, prin notarea comportamentului personajului
— lasa ivirea unei slabiciuni, a unui dram de sentimentalism, cu totul caracteristic zg?ci\ilor, nu =i avarilor iremediabili (spre a opera o nuan\a ?tre cuvinte, trebuitoare aici). Vaz?d saracia ? care s-a nascut copilul Persidei =i al lui Na\l, Mara v?a m?a ? punga spre a scoate o oarecare suma, ezit?d totu=i daca trebuie sa duca p?a la capat gestul. E gestul unui avar, =i nu prea. Mi=carile suflete=ti ale personajului sunt mult mai complicate =i mai nuan\ate.
Aici ar fi trebuit sa intre un dram de sarcasm =i un pic de ironie din partea naratorului, ceea ce nu se ?t?pla, cum ne-am fi a=teptat.
Dimpotriva, risipitorul =i be\ivul, zurbagiul Na\l — ?muiat =i el suflete=te ? fa\a copilului care i se nascuse — e pus sa spuna cu toata gravitatea ca banii sunt mai bine pastra\i la soacra. La mijloc sta acela=i instinct al femeii mature, trecuta prin grele experien\e: copiii trebuie sa se obi=nuiasca cu greuta\ile vie\ii, daca vor sa calce pe urmele parin\ilor. ?ntr-adevar, Persida, se lasa a se vedea foarte clar ? final, va deveni o Mara ? toata puterea cuv?tului, dupa cum Na\l va deveni un Hubar, odata trecute valurile tinere\ii.
Aceasta ar fi dialectica, ?fa\i=ata foarte pe scurt, a evolu\iei personajelor din romanul lui Slavici.
A=adar, dupa metoda clasica, original aplicata — grevata numai ?tr-o mica masura de naturalism: episodul uciderii lui
Hubar-batr?ul de catre Bandi, celalalt fiu al sau — romancierul
=i propune a ?fa\i=a un ciclu de via\a complet, dincolo de care, ?ainte =i ?apoi, lucrurile s-au petrecut =i se vor petrece aproximativ la fel. Din istoria Persidei ?\elegem ca tinere\ile vaduvei au putut fi oarecum asemanatoare cu ale fetei — de=i lucrul nu e consemnat ca atare —, iar din caracterul Marei se deduce ca fiica o va urma aproape ?tru totul.
Pentru aceasta, evident, trebuiau trasate liniile unui cadru social-etnografic amplu, ceea ce romancierul face cu o pana deosebit de abila, alimentata necontenit de memorie, de cunoa=terea perfecta a mediului ? care =i-a petrecut copilaria
=i tinere\ea, locuri =i oameni ?trevazu\i, transfigura\i prin cea\a aducerilor aminte, ca =i ? Budulea Taichii, ca =i ? Moara cu noroc. ?ntr-asta, de fapt, ? acest exotism al ambientalului, sta
? fond ?treaga arta =i marea izb?da a romanului. Slavici
?treprinde adica — cum se spune cu un termen destul de nepotrivit, dar ramas ? uzul curent — o monografie artistica a locului =i timpului, amestec inefabil =i inedit de adevar =i poezie.
Cam ? acela=i timp cu Slavici, un alt ardelean, mai t?ar, protejat =i ?curajat, la r?du-i, de Titu Maiorescu, Ion Popovici Bana\eanul, compunea =i el o serie de schi\e =i nuvele ·in via\a meseria=ilor din t?gurile temi=ane. Interesante, u=or sentimentale — fapt explicabil prin lipsa de maturitate a scriitorului, mort la v?sta t?ara — aceste proze scurte sunt departe de a putea cuprinde totu=i amploarea mediului, ceea ce lui Slavici ? izbute=te din plin. Aceasta pentru ca marele prozator care a fost junimistul — primul clasic, ? fond, pe care l-a dat Ardealul, nu deloc ?t?plator prin mijlocirea
Junimii — a intuit aici materia potrivita pentru roman. ?n ora=elele din c?pia de jos a Mure=ului, cum sunt Radna =i
Lipova — pe jumatate rurale, dar ?tr-alt chip dec? t?gurile moldovene=ti sadoveniene, ?nde nu se ?t?pla nimic , fara dugheni ovreie=ti =i fete bovarice, boieri scapata\i =i func\ionari tabietlii, rugini\i =i ·alcaniza\i , ori cu intelectuali oameni de prisos =i blaza\i ca Neculai Manea, ci mai mult cu acel aer de
Mittel-Europa care a o parte buna din spa\iul ardelean
— lumea meseria=ilor =i negustorilor este constituita ? bresle cu tradi\ie, ?curajate =i sprijinite sistematic de administra\ia austriaca, pe c? s-ar parea. Bocioaca, spre exemplu, este un staroste plin de demnitate =i autoritate, respectat de ucenici, de calfe =i chiar de ·eamteri , de=i ? casa lui — cum se ?t?pla uneori — c?ta mai mult gaina. Ca =i Hubar, care nu viseaza pentru fiul sau Na\l o alta meserie dec? tot aceea de macelar, el, Bocioaca, este gata sa-=i marite fata cu Trica, ? care vede un bun viitor me=ter =i urma=.
Hotar? lucru, ? lumea nem\easca =i, mai ? general, cea apuseana, func\ioneaza mai pu\in proverbul ?apra sare masa, iada sare casa ; profesiunile, meseriile se transmit mult mai constant din tata ? fiu, printr-o sanatoasa, binevenita, pros pera din punct de vedere economic cel pu\in mentalitate conservatoare (faptul repercut?du-se ?sa, ne?doios, =i ? plan moral). ?n timp ce dincoace de mun\i — cel pu\in acesta este unghiul de privire pe care ni-l propune Slavici — ·ania posturilor , arivismul ?araponisi\ilor (ne-am referit la satira din ·?ticelele comice ale lui Alecsandri, dar =i la ·atinda\ii“ caragialieni), saltul ?tr-o categorie sociala neaparat superioara parin\ilor este un fapt obi=nuit, chiar p?a ? zilele noastre.
?nsu=irea unei meserii — ne ?credin\eaza cu toata gravitatea scriitorul — nu e un lucru u=or =i nu se face oricum, ci dupa r?duieli bine stabilite. Dupa anii de ucenicie — pe care totu=i
Na\l i-a parcurs ?tr-un chip cam ... aventuros, fugind cu Persida
— cum se ?t?pla ? lumea nem\easca (un ecou din Wilhelm
Meisters Lehrjarhre, fie =i indirect, este de presupus), urmeaza anii de calatorie, ? vederea desav?=irii experien\ei t?arului.
El trebuie sa se poarte cu multa vrednicie =i respect fa\a de me=terii mai ? v?sta, care urmeaza a-l recomanda breslei pentru proba (examenul!) finala ce are loc dupa un ceremonial de neclintit. Calfa de macelar, spre exemplu, se prezinta pentru verificarea =i atestarea meseriei sale ? fa\a starostelui, asistat de to\i membrii de vaza ai breslei, care decid solemn trecerea lui ? r?dul ·ae=trilor . Slavici descrie amanun\it =i cu inefabila poezie un astfel de examen aplicat lui Na\l. Din nou ne aflam ? fa\a unui excep\ional ?ablou de gen , ? maniera flamanda =i pagina, ghicim de indata, e facuta sa fie drept pilda celor ce dispre\uiesc a=a-zisele cariere prozaice, plebee, munca frumoasa =i productiva, pe care, odata cu Eminescu, artistul =i pedagogul o admira sincer:
?upa r?duiala breslelor, calfa de macelar care avea sa treaca ? r?dul mae=trilor trebuia sa faca starostelui =i oamenilor de ?credere ai breslei taietura de maestru. ?nso\it de un zavod =i ajutat numai de ucenic, el trebuia sa duca la taiere un juncan de trei ani, frumos
?podobit cu flori, cu panglici =i cu c?pe, pe care, dupa taiere, starostele
=i oamenii de ?credere le luau drept semne de aducere aminte. Dupa ce starostele se ?credin\a ca juncanul nu e ame\it de spirt, ucenicul ? dadea lovitura ? frunte, iar viitorul maestru trebuia sa-l ?junghie a=a, ca p?a ce numeri zece, sa nu se mai mi=te =i sa-l jupoaie iute =i curat, apoi sa-i scoata maruntaiele ?ca calde, toate acestea fara ca panglicile =i c?pele sa se pateze de s?ge. Urmeaza apoi pre\uirea =i macelarirea. Viitorul maestru trebuia, ?ainte de toate, sa-=i dea parerea c? c?tare=te carnea =i c? ?deosebi seul pe care-l scoate, apoi sa faca macelarirea a =asesprezece feluri de carnuri, fara ca sa-=i pateze m?nile =i =or\ul =i fara ca sa lase far`maturi pe butuc. Drept ?
?cheiere, sa facea c?tarirea. Cel dint? staroste lua mu=chiul din spinare, =i maestrul trebuia sa-l c?tareasca din ochi, apoi urmau oamenii de ?credere...“
Asemenea oameni harnici =i a=eza\i dupa or?duieli chibzuite, cu tradi\ie nestramutata, au via\a lor, ?temeiata pe familie =i pe bunastare materiala, opera a muncii lor.
Petrecerile de la crame, ? vremea culesului, ori iarmaroacele cu lume pestri\a de diferite na\ionalita\i, venita de prin toate col\urile regiunii, sunt zugravite cu un ochi de pictor care vede frumuse\ea ? boga\ia materiala (careia obligatoriu ? urmeaza =i frumuse\ea morala) rezultata din truda bra\elor =i din buna ?voire dintre oameni. Iata o asemenea fresca-preludiu
(pe care =i-ar fi avut-o ca model — la un alt nivel al evolu\iei scrisului rom?esc — de ce nu? — un romancier dintre cei mai moderni ai vremii noastre, +tefan Banulescu, ? Cartea
Milionarului, la locul unde se povestesc fantasticele ?erbari metopolisiene de Sf?ta Maria-Mica):
?imp de c?eva saptam?i, drumurile de \ara toate sunt pline de care ?carcate, care aduc boga\iile din =apte \inuturi, ca sa le desfa=oare prin pie\ele =i prin uli\ele Aradului =i de pe c?pia dimprejurul lui, unde se aduna care cu poame de pe Cri=uri =i din valea Mura=ului, cu lemnarie din mun\ii Abrudului =i cu bucate de pe c?pia manoasa, se
?=ira butoaiele cu vin din podgorie, ori cu rachiu de pe Mura=, =i se
?gramadesc turme de oi venite din Ardeal, ciurde de porci adu=i de pe lunci, herghelii de cai crescu\i pe poienele mun\ilor =i cirezi de vite m?ate de jelepari umbla\i prin lume. Ce mul\ime de oameni =i ce amestecatura de chipuri =i de porturi =i de limbi! E parca aici mijlocul pam?tului, unde se ?t?nesc toate neamurile. Pe ?serate se aprind
?prejurul ora=ului mii de focuri, la care stau de vorba ori =i petrec c?t?d aici rom?i, colo unguri, mai departe =vabi ori s?bi, iar printre ace=tia slovaci, ba p?a =i bulgari .
Romanul Mara, o capodopera a literaturii clasice na\ionale,
?cununeaza stralucit arta lui Ioan Slavici =i ram?e lucru hotar? ca scriitorul se simte la largul sau ? a-=i desfa=ura talentul narativ, numai atunci c?d, precum ? Popa Tanda, ?
Padureanca, La crucea din sat, Budulea Taichii ori excep\ionala,
?tre toate nuvelele sale, Moara cu noroc, vorbe=te de locurile =i oamenii bine cunoscu\i din copilarie =i tinere\e. Ca =i ? cazul lui Ion Creanga ori Sadoveanu, ceea ce depoziteaza latent me moria artistului cristalizeaza mirific sub condeiul omului matur
? cautarea unor vremi care au fost ... Printr-asta, mai ales,
Slavici premerge cu stralucire marilor prozatori ardeleni,
Ag?biceanu =i Rebreanu, in primele r`nduri.