Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
MARA - comentariu literar
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
Ioan Slavici m6v19vf

Romanul Mara — aparut mai ?t? ? revista Vatra, ? , apoi =i ? volum, ? — este superior tutoror romanelor scrise p?a la aceasta data ? literatura rom?a, inclusiv acelea ale lui Duiliu Zamfirescu, care s-a bucurat de mai multa simpatie
=i pre\uire din partea contemporanilor =i ?tr-un fel chiar din partea posterita\ii, p?a mai deunazi. Este superior, evident, =i celorlalte romane scrise de ?su=i Slavici, cunoscute abia istoricilor literari: Din batr?i (vol. : Luca, , vol. II: Manea, , o reconstituire istorica neguroasa =i dezl`nata a epocii formarii =i cre=tinarii poporului rom?), Corbei (—, o relatare pe teme din actualitatea vremii, schematic, neconvingator, ramas multa vreme ? coloanele Tribunei), Din doua lumi (—, prea tezist, cu personaje schematice),
Cel din urma arma= (, depl?g?d polemic vlaguirea clasei boiere=ti din Vechiul Regat, tema prin care Duiliu Zamfirescu, cel din Via\a la \ara, ? depa=e=te categoric pun?du-l cu totul
? umbra) =i Din pacat ? pacat (tiparit numai ? Adevarul literar
=i artistic, ? —, foarte tezist =i acesta, cu ac\iunea plasata ? epoca fanariota, prea ?ver=unat ?potriva imoralita\ii aceleia=i clase boiere=ti pe care severul ardelean o repudia cu nere\inuta asprime).
?n Mara, teza morala — caci, foarte consecvent cu sine ?su=i, scriitorul o face sa apara =i aici — este acum mai nobila =i mai cuminte, total acoperita de fapte, cople=ita de adevarul vie\ii
?fa\i=at ? tablouri vii, convingatoare artistice=te. Acum Slavici voie=te sa arate ca dragostea curata =i mai ales iubirea copiilor,
?temeierea unei familii =terg orice urme deosebitoare dintre oameni apar\in?d diferitelor na\ionalita\i ori confesiuni. Aspra
=i str?gatoarea Mara =i ?daratnicul =i pu\in cam sucitul Hubar
=i ?moaie inimile ? fa\a spectacolului frumos, ?duio=ator, al ivirii pe lume a copilului copiilor lor.



Teza este completamente absorbita de puternica senza\ie de via\a vazuta =i traita de autorul ?su=i. ?n primul r?d trebuie spus ca Mara este un roman de dragoste, superior tuturor celorlalte romane de acest fel din literatura noastra, de la
Bolintineanu =i p?a la cartea care iese de sub tipar ? clipa de fa\a. Numai un cunoscator ad?c al sufletului omenesc — ajutat de o experien\a de via\a acuta (se cunosc tribula\iile erotice din tinere\ea lui Slavici, pasiunea lui, potrivita sau nu, pentru o
Luiza aradeanca =i unguroaica: c?pul cercetarii psihanalitice este aici deschis) — a izbutit sa realizeze at?a poezie dintr-un material at? de prozaic, cel pu\in ? aparen\a: povestind cu deta=are, cu asprime chiar, dar =i cu o anume ginga=a
?gaduin\a, iubirea dintre fata unei precupe\e de pe=te =i zarzavat =i fiul unui tot at? de prozaic macelar. E drept ca,
?t?plator parca, prozatorul beneficiaza de un fel de rasturnare a situa\iilor =i a datelor consacrate de uzul comun =i ?delungat.
Demonstra\ia ca poezia se afla ? orice — Rembrandt, ajuns sarac la batr?e\e, ? lipsa de subiecte =i modele, picta geniale p?ze cu boi despica\i ? galantarele macelariilor — este facuta.
?ntr-o anumita zi de primavara ?sorita, c?d liliacul ?flore=te, fata Marei, ie=ita dintre zidurile internatului de la calugari\e, pe uli\a, pare un miracol al naturii. Nimeni nu poate crede ca o asemenea frumuse\e de codana este copila Marei, tren\aroasa pe care lumea o =tia ?curc?d oamenii prin pia\a din t?g. Un batr? zice: ?rumoasa e =erpoaica! A cui sa fie oare? , in timp ce fiul lui Hubar, Na\l, a ?cremenit cu securea de macelarie ? m?a, spre mirarea unei gospodine straina de efectul pe care ? produce apari\ia fetei ? ochii celor pe l?ga care trece. Scena seamana foarte mult cu ceea ce se nume=te un tablou de gen, ? binecunoscutul stil al ·arilor mici mae=tri flamanzi :
?ocmai ? fa\a macelariei Persida trecu uli\a, ca sa apuce col\ul, =i acum i se ?painjenira ochii, =i iar ? era ca =i c?d un fel de le=in ar cuprinde-o. ?i era ru=ine, grozav de ru=ine =i =i vedea, parca, obrajii ro=i\i de navala s?gelui.
Na\l sfar?a tocmai cu barda ?cheietura de la un genunche, =i c?d Persida se ivi peste drum =i apuca spre macelarie, el ramase cu privirea pierduta =i barda ? tremura ? m?a. Hubaroaie se ridica din je\ =i ?ainta p?a la u=a; servitoarea, care \inea co=ul ca sa i se dea carnea, se uita =i ea mirata, iar dincolo, peste drum, la cellalt col\, se oprise un batr? =i statea cu gura cascata.“
Apriga Mara, av?d acum destui bani pentru zestre, se g?de=te s-o marite pe Persida cu teologul Codreanu. Fata nu s-ar ?potrivi, dar dragostea pentru feciorul neam\ului, destul de tont de altminteri, fara nici o personalitate sau vreo ginga=ie oarecare, se produce ca fulgerul. ?l admirase ?tr-un fel de
?trecere sportiva, la podgorie, ridic?d ? car, pe rama=ag, un butoi mai greu =i fata se topise de criza erotica. De altfel, mai t?ziu, ? momente critice, Persida ? marturise=te lui Na\l iubirea pe care nici ea n-o prea ?\elege, ? chipul cel mai simplu =i mai emo\ionant cu putin\a, dezarmant =i totodata religios-so lemn, chem?du-l pe numele ?treg de botez, ?gna\ius :
?-am sa ma ?spaim?t, n-am sa fug, n-am sa te parasesc, zise,
=i-i apuca m?a =i se lipi de el =i-=i trecu ginga= bra\ul peste g?ul lui.
Ah! urma apoi ca dusa ? alta lume, ce ademenitor e g?dul ca am sa te scot din ?tunericul ? care ai cazut, sa-\i luminez via\a, sa te scot, sa te luminez, sa te vad. Uita-te la mine =i r?e, cum ai r? atunci, c?d ne-am ?t?nit pe pod. Igna\ius! Uita-te!“
Parin\ii se impotrivesc din rasputeri unei asemenea legaturi, argumentul ultim, de ambele par\i, fiind prejudecata populara cu privire la deosebirea dintre religii, care complica ? gradul cel mai ?alt botezarea copiilor rezulta\i din asemenea casatorii.
Hubar Na\l ?su=i este un individ brutal, violent =i batau=, cazut
? cele din urma la be\ie. Scriitorul pare a studia, la sugestii naturaliste, un caz de ereditate, adaugat celuilalt, mai grav, al lui Bandi, fratele lui Na\l, care va ajunge sa-=i ucida tatal, adaus episodic ?tr-un final cam nepotrivit ? planul general al romanului. ?nsa =i Na\l, mai mult incon=tient =i mai mult fara sa vrea, o iube=te tot at? de tare pe Persida, cu care fuge ? lume, la Pesta, la Viena, cert?du-se aprig, du=manindu-se la tot pasul, ?pac?du-se inevitabil, ?tr-unul =i acela=i destin.
Na=terea unui copil, ? sf?=it, aduce pacea ? suflete, =i ? chipul acesta vechiul dicton Amor omnia vincit =i afla cea mai convingatoare verificare.
Fara ?doiala, personajul principal al romanului este Persida, a=a cum Hu\u sta ? centrul nuvelei Budulea Taichii, caractere surprinse ? plina mi=care, la momentul crizei care preceda maturizarea. ?nsa, =i ?tr-un caz =i ?tr-altul, Slavici poseda me=te=ugul de a impune cu mare for\a prezen\a personajelor sale prin aducerea ? prim-plan a parin\ilor, principal suport =i mijloc de verificare caracterologica. ?n roman, Mara — ca =i
Budulea cel batr? din nuvela — este un personaj ?ca mai precis =i mai viguros conturat dec? Persida. Vaduva saraca, fara nici un sprijin, ?sa ·uiere mare, spatoasa, greoaie =i cu obrajii batu\i de soare, de ploi =i de v?t , ea cauta, prin toate mijloacele de care dispune (puterea de munca =i rabdarea, spiritul de economie ?pins p?a la zg?cenie, o mare inteligen\a practica, bazata pe experien\a), sa-=i creasca cei doi copii, pe
Persida =i pe Trica.
Prozatorul a surprins cu mare ascu\ime un moment social istoric foarte caracteristic ?tru c? prive=te ridicarea burgheziei comerciale din ora=elele de pe valea Mure=ului =i din c?pia
Aradului. Ea nu provine din r?durile mahalagiilor, ca Jup?
Dumitrache, ci mai degraba din \aranime. De alta parte, ?
Ardeal, ?prejurarile erau de a=a natura, ?c? ascensiunea se bazeaza mai mult pe ?trepriditatea economica, pe energie, munca =i perseveren\a, foarte pu\in, deloc chiar ? acest caz, pe tertipurile politice. (Cu ani ? urma, nu prea demult, ni=te cinea=ti incul\i =i oportuni=ti au facut un film dupa romanul
Mara, pun?d ? el =i... politica multa: muncitori exploata\i, patroni c?no=i, jandarmi slujind cu zel aparatul de stat habsburgic =i tot tac?ul, ?tric?d frumuse\ea operei lui
Slavici.) Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, t?gurile din manoasa c?pie a Aradului, cum ar fi Radna =i Lipova, de care e vorba ? roman, au cunoscut o mare ?florire a nego\ului
=i a me=te=ugurilor. Numai lene=ii — lasa sa se ?\eleaga moralistul, pragmaticul scriitor, foarte pe departe de asta data
— ram? saraci. Mara este o mare energie care din nimic realizeaza o avere considerabila. ?ncepe cu nego\ul marunt de zarzavaturi =i pe=te. Cur?d ?sa banii str?=i cu zece noduri sunt plasa\i ? afaceri de anvergura, =i toata lumea =tie c? de bogata este. Ca atare ?cepe s-o respecte =i s-o admire, cu toate ca nu acesta ? era scopul. Nu-i adevarat ca am avea de a face cu un Harpagon =i cu un Hagi Tudose feminin, ba nici macar cu un Grandet. Zg?cenia, c?a este ? caracterul Marei, apare mai cur?d ca rezultatul unei vie\i dure, austere, pe care femeia o folose=te drept principala arma ?tr-o lume pusa pe capatiuala pe toate cararile. Experien\a ne ?va\a ca tocmai acolo unde se munce=te, nu-i loc pentru lene=i, pentru risipitori nesabui\i =i pentru pro=ti. De aceea=i natura este =i =iretenia cu care cauta a-=i cre=te =i instrui copiii, g?dind foarte practic =i lucid viitorul lor, apel?d la bunatatea maicii Aegidia s-o primeasca pe fata la calugari\e =i folosindu-se de slabiciunea menajului Bocioaca,
? vederea carierei de me=ter cojocar a lui Trica. ?n fond, mentalitatea precupe\ei este aceea a unei \aranci care, intuitiv mai mult, =tie ca institu\iile — cum ar fi pensionatul de pe l?ga m?astire — sunt datoare sa sprijine ridicarea celor de jos =i nu-=i face un scrupul prea mare umilindu-se =i arat?d ca nu are cu ce sa plateasca ?tre\inerea ? scoli a odraslelor ei.
Aceea=i mentalitate \araneasca o face sa treaca u=or peste sensibilitatea lui Trica, adolescentul asaltat de frivola nevasta a lui Bocioaca. Momentul trebuia neaparat exploatat ? scopul punerii la cale a unei casatorii avantajoase cu fata bogatului staroste =i patron. Mara ? dascale=te pe necoptul ei fiu ? chipul cel mai practic cu putin\a, ?latur?d mofturile sentimentale =i pun?du-i ? fa\a realitatea brutala:
?u este ?nevasta lui Bocioaca? singura mama care-=i marita fata dupa baiatul care-i place. |ine-o cu vorba p?a ce nu-\i da fata =-o sa ai soacra care se teme de tine =i nu \i se urca ? cap. Fii, Trica, baiat cuminte. Fata e buna, frumoasa =i cu avere, intri ? casa buna =i, daca e=ti om, faci ce vrei din ea.“
Personajul este simpatic, =i chiar a=a ? vede =i autorul, cu toate ca ? deposedeaza nemilos de orice urma de idealitate. E clar de tot ca sub lipsa de menajamente, ? executarea portretului, se ascunde abil ideea ca averea acumulata prin stradanie, pun munca =i chibzuin\a, da demnitate omului:
?u-i vorba, tot Mara cea veche era, tot soioasa, tot nepieptanata,
=i nici ca i-ar fi =ezut bine altfel. Vorbea ?sa mai apasat, se certa mai pu\in, calca mai rar =i se \inea mai drept dec? odinioara. Se simte omul care are, =i-l vezi c? de colo pe cel ce se simte.“
Zg?cenia =i imoralitatea sunt vicii, adica anomalii reprobabile =i ur`te, prin ?su=i faptul ca ?tuneca =i ucid omenescul. ?nsa a fi str?s la punga =i a ?chide ochii ? fa\a u=urata\ii banale a unei tinere neveste ?seamna inteligen\a de a nu te lasa ?fr?t ?tr-o lume unde to\i dau din m?ni sa se men\ina la suprafa\a. Gestul mamei care depoziteaza banii ? cei trei ciorapi, unul pentru Persida, altul pentru Trica =i un al treilea pentru sine este mai degraba ?duio=ator, cu at? mai mult cu c? apriga femeie n-ar consim\i sa se desparta cu prea mare u=urin\a de cele doua treimi din com?dul sau. Aceasta pentru ca cei doi copii sunt copiii ei =i mai ales pentru ca trunchiul zdravan =i batut de toate intemperiile vie\ii simte instinctiv ca vlastarele sunt firave. ?n adevar, cei doi, Persida =i Trica, se clatina
?grijorator la primele contacte cu via\a. Fata se ?curca ?tr-o legatura neprevazuta cu fiul macelarului neam\, iar baiatul,
·otologul Trica, intrat =i el ? criza, se da prins la ?erbonc“
(forma de recrutare a o=tenilor pe vremea stap?irii austro ungare), fara mari speran\e ca mama l-ar putea salva cu o suma oarecare de bani. Mara este ?sa pregatita sa ?frunte toate
?torsaturile destinului, pare chiar a le prevedea, ? orice caz le
?t`mpina cu destul calm =i ?gaduin\a materna, cu tarie de caracter ? primul r?d. Abia acum banii str?=i cu at?a truda
? cei trei ciorapi se dovedesc a fi utili. O clipa numai, dragostea de mama — moment psihologic bine strunit de prozator =i realizat, ca de obicei, prin notarea comportamentului personajului
— lasa ivirea unei slabiciuni, a unui dram de sentimentalism, cu totul caracteristic zg?ci\ilor, nu =i avarilor iremediabili (spre a opera o nuan\a ?tre cuvinte, trebuitoare aici). Vaz?d saracia ? care s-a nascut copilul Persidei =i al lui Na\l, Mara v?a m?a ? punga spre a scoate o oarecare suma, ezit?d totu=i daca trebuie sa duca p?a la capat gestul. E gestul unui avar, =i nu prea. Mi=carile suflete=ti ale personajului sunt mult mai complicate =i mai nuan\ate.
Aici ar fi trebuit sa intre un dram de sarcasm =i un pic de ironie din partea naratorului, ceea ce nu se ?t?pla, cum ne-am fi a=teptat.
Dimpotriva, risipitorul =i be\ivul, zurbagiul Na\l — ?muiat =i el suflete=te ? fa\a copilului care i se nascuse — e pus sa spuna cu toata gravitatea ca banii sunt mai bine pastra\i la soacra. La mijloc sta acela=i instinct al femeii mature, trecuta prin grele experien\e: copiii trebuie sa se obi=nuiasca cu greuta\ile vie\ii, daca vor sa calce pe urmele parin\ilor. ?ntr-adevar, Persida, se lasa a se vedea foarte clar ? final, va deveni o Mara ? toata puterea cuv?tului, dupa cum Na\l va deveni un Hubar, odata trecute valurile tinere\ii.
Aceasta ar fi dialectica, ?fa\i=ata foarte pe scurt, a evolu\iei personajelor din romanul lui Slavici.
A=adar, dupa metoda clasica, original aplicata — grevata numai ?tr-o mica masura de naturalism: episodul uciderii lui
Hubar-batr?ul de catre Bandi, celalalt fiu al sau — romancierul
=i propune a ?fa\i=a un ciclu de via\a complet, dincolo de care, ?ainte =i ?apoi, lucrurile s-au petrecut =i se vor petrece aproximativ la fel. Din istoria Persidei ?\elegem ca tinere\ile vaduvei au putut fi oarecum asemanatoare cu ale fetei — de=i lucrul nu e consemnat ca atare —, iar din caracterul Marei se deduce ca fiica o va urma aproape ?tru totul.
Pentru aceasta, evident, trebuiau trasate liniile unui cadru social-etnografic amplu, ceea ce romancierul face cu o pana deosebit de abila, alimentata necontenit de memorie, de cunoa=terea perfecta a mediului ? care =i-a petrecut copilaria
=i tinere\ea, locuri =i oameni ?trevazu\i, transfigura\i prin cea\a aducerilor aminte, ca =i ? Budulea Taichii, ca =i ? Moara cu noroc. ?ntr-asta, de fapt, ? acest exotism al ambientalului, sta
? fond ?treaga arta =i marea izb?da a romanului. Slavici
?treprinde adica — cum se spune cu un termen destul de nepotrivit, dar ramas ? uzul curent — o monografie artistica a locului =i timpului, amestec inefabil =i inedit de adevar =i poezie.
Cam ? acela=i timp cu Slavici, un alt ardelean, mai t?ar, protejat =i ?curajat, la r?du-i, de Titu Maiorescu, Ion Popovici Bana\eanul, compunea =i el o serie de schi\e =i nuvele ·in via\a meseria=ilor din t?gurile temi=ane. Interesante, u=or sentimentale — fapt explicabil prin lipsa de maturitate a scriitorului, mort la v?sta t?ara — aceste proze scurte sunt departe de a putea cuprinde totu=i amploarea mediului, ceea ce lui Slavici ? izbute=te din plin. Aceasta pentru ca marele prozator care a fost junimistul — primul clasic, ? fond, pe care l-a dat Ardealul, nu deloc ?t?plator prin mijlocirea
Junimii — a intuit aici materia potrivita pentru roman. ?n ora=elele din c?pia de jos a Mure=ului, cum sunt Radna =i
Lipova — pe jumatate rurale, dar ?tr-alt chip dec? t?gurile moldovene=ti sadoveniene, ?nde nu se ?t?pla nimic , fara dugheni ovreie=ti =i fete bovarice, boieri scapata\i =i func\ionari tabietlii, rugini\i =i ·alcaniza\i , ori cu intelectuali oameni de prisos =i blaza\i ca Neculai Manea, ci mai mult cu acel aer de
Mittel-Europa care a o parte buna din spa\iul ardelean
— lumea meseria=ilor =i negustorilor este constituita ? bresle cu tradi\ie, ?curajate =i sprijinite sistematic de administra\ia austriaca, pe c? s-ar parea. Bocioaca, spre exemplu, este un staroste plin de demnitate =i autoritate, respectat de ucenici, de calfe =i chiar de ·eamteri , de=i ? casa lui — cum se ?t?pla uneori — c?ta mai mult gaina. Ca =i Hubar, care nu viseaza pentru fiul sau Na\l o alta meserie dec? tot aceea de macelar, el, Bocioaca, este gata sa-=i marite fata cu Trica, ? care vede un bun viitor me=ter =i urma=.
Hotar? lucru, ? lumea nem\easca =i, mai ? general, cea apuseana, func\ioneaza mai pu\in proverbul ?apra sare masa, iada sare casa ; profesiunile, meseriile se transmit mult mai constant din tata ? fiu, printr-o sanatoasa, binevenita, pros pera din punct de vedere economic cel pu\in mentalitate conservatoare (faptul repercut?du-se ?sa, ne?doios, =i ? plan moral). ?n timp ce dincoace de mun\i — cel pu\in acesta este unghiul de privire pe care ni-l propune Slavici — ·ania posturilor , arivismul ?araponisi\ilor (ne-am referit la satira din ·?ticelele comice ale lui Alecsandri, dar =i la ·atinda\ii“ caragialieni), saltul ?tr-o categorie sociala neaparat superioara parin\ilor este un fapt obi=nuit, chiar p?a ? zilele noastre.
?nsu=irea unei meserii — ne ?credin\eaza cu toata gravitatea scriitorul — nu e un lucru u=or =i nu se face oricum, ci dupa r?duieli bine stabilite. Dupa anii de ucenicie — pe care totu=i
Na\l i-a parcurs ?tr-un chip cam ... aventuros, fugind cu Persida
— cum se ?t?pla ? lumea nem\easca (un ecou din Wilhelm
Meisters Lehrjarhre, fie =i indirect, este de presupus), urmeaza anii de calatorie, ? vederea desav?=irii experien\ei t?arului.
El trebuie sa se poarte cu multa vrednicie =i respect fa\a de me=terii mai ? v?sta, care urmeaza a-l recomanda breslei pentru proba (examenul!) finala ce are loc dupa un ceremonial de neclintit. Calfa de macelar, spre exemplu, se prezinta pentru verificarea =i atestarea meseriei sale ? fa\a starostelui, asistat de to\i membrii de vaza ai breslei, care decid solemn trecerea lui ? r?dul ·ae=trilor . Slavici descrie amanun\it =i cu inefabila poezie un astfel de examen aplicat lui Na\l. Din nou ne aflam ? fa\a unui excep\ional ?ablou de gen , ? maniera flamanda =i pagina, ghicim de indata, e facuta sa fie drept pilda celor ce dispre\uiesc a=a-zisele cariere prozaice, plebee, munca frumoasa =i productiva, pe care, odata cu Eminescu, artistul =i pedagogul o admira sincer:
?upa r?duiala breslelor, calfa de macelar care avea sa treaca ? r?dul mae=trilor trebuia sa faca starostelui =i oamenilor de ?credere ai breslei taietura de maestru. ?nso\it de un zavod =i ajutat numai de ucenic, el trebuia sa duca la taiere un juncan de trei ani, frumos
?podobit cu flori, cu panglici =i cu c?pe, pe care, dupa taiere, starostele
=i oamenii de ?credere le luau drept semne de aducere aminte. Dupa ce starostele se ?credin\a ca juncanul nu e ame\it de spirt, ucenicul ? dadea lovitura ? frunte, iar viitorul maestru trebuia sa-l ?junghie a=a, ca p?a ce numeri zece, sa nu se mai mi=te =i sa-l jupoaie iute =i curat, apoi sa-i scoata maruntaiele ?ca calde, toate acestea fara ca panglicile =i c?pele sa se pateze de s?ge. Urmeaza apoi pre\uirea =i macelarirea. Viitorul maestru trebuia, ?ainte de toate, sa-=i dea parerea c? c?tare=te carnea =i c? ?deosebi seul pe care-l scoate, apoi sa faca macelarirea a =asesprezece feluri de carnuri, fara ca sa-=i pateze m?nile =i =or\ul =i fara ca sa lase far`maturi pe butuc. Drept ?
?cheiere, sa facea c?tarirea. Cel dint? staroste lua mu=chiul din spinare, =i maestrul trebuia sa-l c?tareasca din ochi, apoi urmau oamenii de ?credere...“
Asemenea oameni harnici =i a=eza\i dupa or?duieli chibzuite, cu tradi\ie nestramutata, au via\a lor, ?temeiata pe familie =i pe bunastare materiala, opera a muncii lor.
Petrecerile de la crame, ? vremea culesului, ori iarmaroacele cu lume pestri\a de diferite na\ionalita\i, venita de prin toate col\urile regiunii, sunt zugravite cu un ochi de pictor care vede frumuse\ea ? boga\ia materiala (careia obligatoriu ? urmeaza =i frumuse\ea morala) rezultata din truda bra\elor =i din buna ?voire dintre oameni. Iata o asemenea fresca-preludiu
(pe care =i-ar fi avut-o ca model — la un alt nivel al evolu\iei scrisului rom?esc — de ce nu? — un romancier dintre cei mai moderni ai vremii noastre, +tefan Banulescu, ? Cartea
Milionarului, la locul unde se povestesc fantasticele ?erbari metopolisiene de Sf?ta Maria-Mica):
?imp de c?eva saptam?i, drumurile de \ara toate sunt pline de care ?carcate, care aduc boga\iile din =apte \inuturi, ca sa le desfa=oare prin pie\ele =i prin uli\ele Aradului =i de pe c?pia dimprejurul lui, unde se aduna care cu poame de pe Cri=uri =i din valea Mura=ului, cu lemnarie din mun\ii Abrudului =i cu bucate de pe c?pia manoasa, se
?=ira butoaiele cu vin din podgorie, ori cu rachiu de pe Mura=, =i se
?gramadesc turme de oi venite din Ardeal, ciurde de porci adu=i de pe lunci, herghelii de cai crescu\i pe poienele mun\ilor =i cirezi de vite m?ate de jelepari umbla\i prin lume. Ce mul\ime de oameni =i ce amestecatura de chipuri =i de porturi =i de limbi! E parca aici mijlocul pam?tului, unde se ?t?nesc toate neamurile. Pe ?serate se aprind
?prejurul ora=ului mii de focuri, la care stau de vorba ori =i petrec c?t?d aici rom?i, colo unguri, mai departe =vabi ori s?bi, iar printre ace=tia slovaci, ba p?a =i bulgari .
Romanul Mara, o capodopera a literaturii clasice na\ionale,
?cununeaza stralucit arta lui Ioan Slavici =i ram?e lucru hotar? ca scriitorul se simte la largul sau ? a-=i desfa=ura talentul narativ, numai atunci c?d, precum ? Popa Tanda, ?
Padureanca, La crucea din sat, Budulea Taichii ori excep\ionala,
?tre toate nuvelele sale, Moara cu noroc, vorbe=te de locurile =i oamenii bine cunoscu\i din copilarie =i tinere\e. Ca =i ? cazul lui Ion Creanga ori Sadoveanu, ceea ce depoziteaza latent me moria artistului cristalizeaza mirific sub condeiul omului matur
? cautarea unor vremi care au fost ... Printr-asta, mai ales,
Slavici premerge cu stralucire marilor prozatori ardeleni,
Ag?biceanu =i Rebreanu, in primele r`nduri.

Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta