Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    

 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate






Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Ion D. SARBU (1919—1989) JURNALUL UNUI DON JUAN PROLETAR SI PROVINCIAL
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
d8b4bk
UN FEL de Mon coeur mis a nu este excep\ionalul jurnal al lui
Ion D. S`rbu, un filozof din =coala lui Blaga =i un prozator prea pu\in cunoscut. Jurnalul unui jurnalist fara jurnal (I-II, 1991,
1993) da c`teva elemente despre biografia lui sociala =i, cu mult mai mult, despre forma\ia lui intelectuala. Gary, cum ii spun pri etenii, este fiul unui miner din Petrila, a facut, cu mari dificulta\i materiale, studii de filozofie la Cluj, =i-a petrecut tinere\ea in in ternate, cazarmi =i camine, a trait sub =apte dictaturi consecutive
intre 1940 =i 1945, a fost comunist ilegalist, a stat, apoi, =apte ani in pu=cariile comuniste =i a e=uat la Craiova, Isarl`kul sau.
C`nd incepe sa-=i noteze, in 1983, ideile =i amintirile, trecuse de
65 de ani, terminase trei volume de proza (La Condition roumaine,
Lupul =i Catedrala, Dansul ursului) =i incearca sa faca bilan\ul unei vie\i pierdute. Este casatorit cu divina Olimpia (Limpi) pe care, spa=it, marturise=te ca n-o merita, =i-a pierdut aproape to\i priete nii, iar c`nd este intrebat ce face, raspunde ca lucreaza la un tratat de rienologie =i e uimit ca nimeni nu vrea sa =tie cu ce se ocupa aceasta disciplina. Sn fine, mediteaza la „starea de rum`nie” =i la condi\ia lui existen\iala. +i-a iubit Mama, Tatal, Sora =i So\ia...
Nu-i, in consecin\a, un subiect bun pentru psihanaliza: „Este la moda acum sa-\i dete=ti... parin\ii, sa-\i prive=ti cu sc`rba copilaria.
Eu am fost foarte iubit, =i iubirea aceasta a lor ma intre\ine =i acum, trupe=te, suflete=te, spiritual. Tata mi-a dat =ira spinarii,
Mama, darul de a povesti =i glumi. Am`ndoi, dragostea de lume, soare, oameni. Sora mea le-a mo=tenit candela de omenie =i dra goste—trebuie sa merg la Petrila, la morm`ntul lor, c`nd vreau sa ma rog”.
Diaristul traie=te izolat in micul =i modestul sau apartament, nu-=i cunoa=te vecinii de pe scara, merge din c`nd in c`nd in par cul din apropiere =i sta atunci de vorba cu pensionarii din cartier sau se a=aza la coada la aprozar =i prinde din zbor c`te o vorba de duh =i naduf...



Primul volum din jurnal cuprinde perioada 1983-1986 =i a fost scris, dupa precizarile autorului, in timpul celor trei ierni cum plite. Nu sunt date suplimentare (ziua, luna). O prima abatere, dar, de la ritmul calendarului =i de la principiul, esen\ial pentru jurnalul intim, al cotidianita\ii. Ion D. S`rbu nu face istoria zile lor mohor`te, nu inregistreaza dec`t rar evenimentele din afara
=i, cum am precizat deja, da pu\ine informa\ii despre existen\a lui sociala. Este limpede ca nu urmeaza modelul Stendhal, de venit clasic pentru diari=ti: „J’entreprends d’écrire l’histoire de ma vie jour par jour”. Evita anecdotele, face rar portrete, nu cala tore=te (o singura data, cu mul\i ani in urma, la Paris) =i, in con secin\a, nu descrie muzeele =i catedralele, nu participa la adunarile scriitorice=ti =i nu-=i incondeiaza colegii cum fac, de regula, memoriali=tii proveni\i din acest mediu. Ion D. S`rbu are treaba cu spiritul sau. I s-ar potrivi mai bine, in acest caz, titlul carnete lor lui Baudelaire, citat de mine la inceput, u=or modificat: Mon esprit mis a nu. Nu trebuie sa se in\eleaga, cu toate acestea, ca filozoful din Isarl`kul Craiovei scrie un jurnal spiritual in genul
Charles du Bos. Ion D. S`rbu nu este, banuiesc, un spirit religios, de=i primele r`nduri din jurnal suna astfel: „To\i cei care i=i pierd
increderea in umanitate =i in istorie — daca nu aluneca in apatia
indobitocirii sau a cinismului ticalo=iei cotidiene — se intorc (cu fa\a sau prefa\a) spre Dumnezeu”. El se intoarce cu fa\a spre spi ritul sau incercat, lovit de istorie, lucid, disperat, din c`nd in c`nd ironic. Jurnalul unui jurnalist fara jurnal nu-i — trebuie precizat, de asemenea — o autobiografie, specie mai veche dec`t jurnalul intim. Nu se identifica nici cu formula memoriilor, de=i istoria intra
in discursul diaristic (amintiri din copilarie, amintiri de pe front, din inchisoare, iubiri pierdute in timp etc.)...
Am aratat p`na acum ce nu este, repet, acest extraordinar jur nal — cea mai importanta opera de sertar, alaturi de Jurnalul fericirii, care apare la noi dupa decembrie 1989. Opera lui Ion D.
S`rbu este, intr-o propor\ie care variaza de la fragment la frag ment, un jurnal de idei =i o confesiune morala, ceea ce, in cazul sau, inseamna: reflec\ii despre condi\ia existen\iala, lecturi me ditate, observa\ii despre istoria curenta =i despre politica, amanunte din viata conjugala (cu ironie =i t`lc), dialoguri (scurte =i sem nificative, cu o morala transparenta) cu personaje fictive, cum este
Mo=u, un in\elept care \ine cu tradi\ia =i adevarurile fundamen tale... Inteligen\a =i, desigur, talentul moralistutui este de a =ti sa asocieze bine specula\ia cu biografia interioara =i de a gasi un ton potrivit: sincer, convingator, personal, nici excesiv de abstract, nici prea indepartat de viata ideilor. Este destul de greu de rea lizat aceasta buna in\elegere (i-a= zice buna potrivire, daca for mula n-ar fi u=or pleonastica) intre reflec\ie =i int`mplarile fiin\ei,
intre existen\a =i spiritul care g`nde=te existen\a. Ion D. S`rbu reu=e=te, jurnalul sau se cite=te cu interes. Nu-i o scriere spon tana, este o opera de reflec\ie pregatita incet =i profund, in tovara=ia imaginara a unor fantasme: Candid, Mo=u, Tutila,
Sommer, Deziderius, Erasm, partenerii unui dialog c`nd nervos, c`nd resemnat =i ironic despre sine =i despre istoria din afara.
Numele fictiv care revine mai des in jurnal este acela al lui
Candid (cu varianta Deziderius Candid), alterego-ul diaristului.
C`nd nu este Candid, scepticul, este Mo=u, cel h`r=it de via\a =i ramas la cele vechi =i durabile, iar c`nd nu apare Mo=u, este tot deauna de fa\a Olimpia, cea cu limba ascu\ita =i cu mintea agera...
Prietenul Sommer, evreu de=tept =i ironic, spune ceva despre mecanismele istoriei moderne, Limpi, divina soa\a, reprezinta is toria marunta, cea de zi cu zi. Exista in acest jurnal imaginativ =i un Mefisto, personaj dintr-o opera de fic\iune a lui Ion D. S`rbu...
El pune filozofului, ca =i ceilal\i, intrebari incomode sau vine el
insu=i cu solu\ii care pun in dificultate pe incercatul diarist.
Temele autorului sunt foarte variate, de la politica la doctrina lenei (otiotica) =i de la dispari\ia satului la raul rom`nesc (le mal roumain). Sn spatele acestor fragmente se afla un spirit cultivat
=i, in sens metafizic, in\elegator: cunoa=te, dar =i i=i asuma ceea ce vrea sa cunoasca. Filozoful din Isarl`k noteaza g`ndurile =i fan tasmele sale intr-o libertate provizorie: libertatea singurata\ii. Nu are, oricum, sentimentul ca va apuca sa-=i vada jurnalul publicat.
+i, din nefericire, a=a s-a int`mplat. Traind in circumstan\ele in care traie=te, el folose=te, c`nd este vorba de istoria imediata, un limbaj u=or, cifrat. C`nd spune ceva despre Sultana Valide, savanta proaspat alfabetizata, nu trebuie cine =tie ce perspicacitate sa des coperi despre cine este vorba. Sau c`nd face referin\a la ascensi unea femeilor in politica, ori la doctorii care apara, ca temnicerii, puritatea ideologica a institu\iilor de cultura. Ce este simpatic =i da un sentiment de incredere in reflec\iile lui Ion D. S`rbu este, a= zice, lipsa lui de agresivitate, profundilitatea lui morala. Gary
=i-a risipit, in mod sigur, via\a, dar nu =i-a infr`nt spiritul =i, trec`nd printr-o lunga suferin\a, spiritul lui n-a ie=it inrait. Nu love=te bezmetic, nu =i-a pierdut sim\ul nuan\elor, nu-l parase=te ironia
(arma inteligen\ei), nu intoarce spatele valorilor.
Ceva din firea tenace =i buna a ardeleanului pornit de jos, cu respect fa\a de lucrurile fundamentale, razbate in insemnarile acestea care rastoarna, de regula, lozincile eticii =i echita\ii oficiale
(suntem, sa nu uitam, in 1983-1986 =i exilatul de la Craiova nu
intrevede ie=irea din sistemul totalitar). C`teva nota\ii: „puterea este totdeauna de dreapta”. Noi, rom`nii, suntem „multilateral turci\i”, pieirea satului este evenimentul cel mai tragic din acest mileniu, Isus n-a vorbit de infern pentru ca nu a fost casatorit, starea de iovie este starea de a=teptare neputincioasa a omului condamnat sa asiste la lupta dintre Dumnezeu =i Diavol, „omul este masura, dar =i nemasura tuturor lucrurilor”, la noi, la rom`ni, totul este vazut a rebours: „Aici, la noi, toate calita\ite sunt de fecte =i toate defectele sunt calita\i, intre cuv`nt =i fapta exista un divor\ total, inscris ca zestrea genetica in ereditate. Con=tiin\ele
(ca morala, politica, raspundere profesionala) nu func\ioneaza dec`t in ilegalitate, pe =optite, dupa col\. Pro=tii sunt de=tep\i, li chelele sunt cinstite, ageamiii sunt cei mai pricepu\i. Lumea buna e atee, dar \ine la religie, sarbatori, datini”. Intelectualul valah este „un clown al puterii, (un) histrion al tuturor utopiilor ideo logice” =i tatal, durul miner, ii spunea fiului Gary: „Te las sa te faci profesor, dar daca aflu ca te-ai facut intelectual, i\i rup g`tul”.
Cuv`ntul de ordine in aceasta Balcanie a prapastiei =i rabdarii este, dupa filozof, lehamitea. Lenea fiind singurul lux al sclavilor, trebuie teoretizata =i propusa ca o morala: otiotica. Prima ei lo zinca ar fi: „Sa dispara diferen\a dintre munca fizica =i munca in telectuala“. Auxina este un hormon al plantelor care le asigura flexibilitatea. El se gase=te intr-o cantitate mare in porumb. Ergo:
„Mamaliga noastra auxinica explica morala noastra bazata pe rabdare =i flexibilitate”. Sn fine, moralistului nu-i arde mereu de gluma =i atunci i=i da g`ndul pe fa\a: „Traim in plina comedie, comedia asta e tot ce poate fi mai trist =i mai tragic in lume. Isto ria tinde spre propria groapa, personalita\ile ei ajung propriile caricaturi, idealurile devin propriile lor haznale. Difficile est sati ram non vivere. Filozofia a fost preluata de func\ionarii de agita\ie, politica o fac papagalii de la Primarie (de la primaria Primarului, sa fim bine in\ele=i), destinul lumii depinde de c`\iva economi=ti
=i militari, cinici =i limita\i. M`ncam absurd cu p`ine - doar ca, pentru p`ine, stam la coada cu cartelele in m`ini, pe c`nd din absurd avem uria=e stocuri supranormative, suficiente pentru c`teva decenii de acum inainte: tot ce a fost real a devenit =i su prareal =i subreal — iar ceea ce ar fi ra\ional (logic, moral, salva tor) nu mai apare dec`t in vise, in car\ile uitate sau in subtextul unor rugaciuni ilicite”.
Ion D. S`rbu are, repet, un mare model intelectual (Blaga) =i un model moral (tatal). L-a citit pe Cioran =i pune =i el problema raului rom`nesc, identificat cu capacitatea noastra de a indura, cu lipsa de reac\ie in fa\a brutalita\ilor istoriei. Asta se explica, dupa el, prin faptul ca am stat o mie de ani sub ocupa\ia Asiei.
De aici ar veni scepticismul nostru fundamental =i tot a=a se justi fica morala capului plecat pe care nu-l taie sabia... Nu-i deloc ve sel moralistul acesta pa\it, trecut prin pu=carie, marginalizat, ex pus mankurtismului, pregatit cu doua-trei slabe idei sa int`mpine moartea. „Nu sunt dec`t un simplu verb care viseaza ideea”, scrie el, cu o suspecta modestie. +i tot el, corect`nd, am impresia, pe
Malraux: „Omul nu mai este ceea ce face, omul este ceea ce a refuzat sa faca“. Iata o observa\ie inteligenta =i adevarata pe care n-o pot in\elege dec`t cei care au trait intr-o dictatura balcanica.
Ca sa poata supravie\ui intr-un provizorat care ucide pe indelete, filozoful din singuratatea Isarl`kului aplica principiul faire l’idiot devant un imbecile. Daca un Cristos cu experien\a ar veni sa propovaduiasca in Valahia noastra, ar trebui sa inceapa cu pruden\a: „Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului =i lui Dumnezeu doar ce ne mai ram`ne” - este de parere moralistul, care are =i el oarecare experien\a in materie, a trecut =i el prin multe =i a vazut de toate. Sn inchisoare visa ca Isus Cristos intra pe u=a
imbracat in zeghe, tuns =i batut... Foamea =i Frica nu ucid, doar
Prostia, „c`nt`nd din fluierul stramo=esc”, ne duce, hipnotiza\i, spre dezastru...
Care este locul autorului in aceasta confesiune? Cum il sluje=te eul narativ pe sinele care, in orice jurnal, incearca sa se cunoasca
=i sa se construiasca? Nefiind, propriu-zis, o cronica a interiorita\ii,
Jurnalul unui jurnalist fara jurnal nu este dec`t intr-un chip indi rect o construc\ie de sine, o manifestare a unui eu (pronumele genului subiectiv) care vrea sa spuna ceva despre eul profund, ireductibil (sinele). Eu face pu\in caz de sine, am precizat deja.
Naratorul nu vrea sa se cunoasca (se cunoa=te, se prea cunoa=te!)
=i nu are in vedere nici un proiect de construc\ie de sine. Via\a lui este in spate =i nimic nu se mai poate repara. Ce-a fost =i ce-o sa fie?! — nu-l nelini=te=te prea mult. Sn zona marginala in care a fost impins, autorul (naratorul) a incercat micile vicii compensa torii, acum s-a refugiat in spirit =i judeca =i se judeca. Nu se iube=te
(s-a vazut), nu sufera de boala preeminen\ei (boala intelectualu lui rom`n), nu invinuie=te lumea de necazurile lui, nu conteaza pe Dumnezeu, nu cere repara\ii morale =i nici bunuri materiale.
Diaristul nu se pune in fa\a nici macar in scriitura intima (in jur nal). Este prezent, ici, colo, dar totdeauna in vecinatatea unei reflec\ii, =i de fiecare data in rela\ie cu un adevar care vrea sa fie, daca se poate, obiectiv.
Este multa triste\e in aceasta confesiune care ne spune ceva despre pierderea de sine. Acesta pare a fi sensul jurnalului sau. Sa reconstituie, din fragmentele unei vie\i sfar`mate =i prin fragmen tele unei nara\iuni intime, risipirea, ratarea intr-o istorie confuza
=i absurda. Cine este vinovat de aceasta neimplinire? Nimeni in chip special =i to\i in mod mijlocit sau nemijlocit. Este drama in telectualului din Est blestemat sa treaca prin =apte dictaturi =i sa stea =apte ani (o cifra care il urmare=te pe Ion D. S`rbu) in pu=carie =i, sub ochii lui, sa i se arda manuscrisele.
Ion D. S`rbu vorbe=te, repet, cu ironie =i deznadejde de aceasta deconstruc\ie a sinelui. Lui nu-i revine acum, la spartul t`rgului, dec`t sa in\eleaga sensul acestui e=ec. Sunt in jurnal c`teva frag mente elocvente. Autorul i=i contempla cu ingaduin\a =i ama raciune opera vie\ii lui: „De circa 22 de ani, exilat in Craiova, traiesc melcoid intr-o tot mai accentuata insingurare. Alcoolul a fost liantul meu cu lumea, c`nd beam puteam sa iubesc oamenii, sa comunic, sa fiu vesel, inteligent, stupid, generos. Om ca to\i oamenii. M-au parasit, pe r`nd, tutunul (fumam c`te patru pa chete pe zi), votca (vinul =i berea nu ma satisfaceau), „pohta” dupa femei. Sncepusem sa folosesc tot mai des cuv`ntul „ridicol” sau
„bufon”, referindu-ma la tipul formei mele de cultura, inteligen\a
=i destin. Am trait in tinere\e in internate, cazarmi, camine =i pu=carii. Apoi a urmat lagarul, mina, Craiova (ca domiciliu for\at).
Dumnezeu a fost bun =i milos cu mine, mi-a adus la picioare o so\ie divina (pe care nu o merit), o casa lini=tita, plina de car\i in
„s`rbeasca“ dezordine (av`nd eu oroare de no\iunea de „ordine”)
=i o singuratate religioasa, melancolica =i contemplativa, in care doar v`ntul de departe imi mai aduce, din c`nd in c`nd, semnul de dragoste din partea unor prietenii vechi =i destramate. „Che mari de dispari\ie ma sorb”, e normal: ma g`ndesc tot mai intens
=i mai practic la ideea de sinucidere, in fiecare zi, cel pu\in de trei ori imi inmoi piciorul rece in apa =i mai rece a Styxului. +tiu ca aceste insemnari ale mele nu vor putea fi citite dec`t, eventu al, dupa moartea mea — daca nu cumva, pagubos cum sunt, ele sa fie arse sau date la topit sub ochii mei, a=a cum in 1958, „din cauza ca nu sunt cuminte =i in\elegator”, toate scrierile mele li terare, filozofice, au fost distruse din ordinul imbecil al unui oare care ministru Draghici. Cine mai =tie azi cine a fost acest Draghici, calaul bl`nd al infernului nostru...?”
Al doilea fragment este o scrisoare catre Sergiu Al George, ul tima scrisoare trimisa acestui prieten care s-a grabit sa dispara.


Ion D. S`rbu i=i pune inca o data oglinda in fa\a =i ce vede nu-l
inc`nta. Sn alta parte, se caracterizeaza pe sine o mediocritate, o molie, o fiin\a cu o exigen\a melcoida, o „de=arta =i pierduta spe ran\a“ a lui Blaga. +i tot el scrie o propozi\ie teribila: „Fiul ratacitor pe care propriul frate, din la=itate =i frica, l-a jertfit numai =i nu mai ca vi\elul cel gras sa poata ajunge bou”. Dar sa revin la scri soarea catre Sergiu Al George. Ea cuprinde o marturisire semnifi cativa pentru intelectualul care nu-i satisfacut de sine =i nici de filozofia care, totu=i, l-a ajutat sa traiasca in momentele lui grele.
Iat-o: „Recunosc, nu am fost con=tient nici de rostul meu =i nici de ceea ce zacea ascuns in mine. Cristalizarea mea a fost penibila, lunga =i cumplita. Cred ca filozofia — mai ales filozofia profeso rala, de biblioteca sau seminar universitar — m-a tarat in mod deosebit. (Snmagazinam fara sa diferen\iez, fara sa diger, fara sa-mi caut propria mea busola sau stea polara.) Apoi, la aceste stocuri de haotice cuno=tin\e, s-au adaugat complexele mele proletare, lupta de clasa, lupta in clasa, lupta sub clasa (complex pe care nu l-am putut sf`r=i de tot nici p`na azi, din contra, mereu anun\:
«va trebui sa incepem lupta de clasa de la inceput!»), plus scrii torii naturali=ti =i reali=ti ai Ardealului meu (Ag`rbiceanu, Rebre anu, Pavel Dan). Abia acum — de c`nd imi scriu proza mea ne transilvana, am reu=it sa-i pun belciug in nas acestei maimu\e nem\e=ti care este Filozofia. Pe care o \in sub masa mea de scris
(sau o duc la lungi plimbari prin parc, legata cu un lan\ug ce se cheama «luciditate critica») =i ii arunc, din c`nd in c`nd, c`te o aluna, c`te o nuca, c`te o idee de ros sau de joaca... Nu ma pot despar\i de ea, nici sa ma lepad sau sa ma abzic. M-a ajutat sa ram`n om in momentele in care nici a ma mai ruga nu mai puteam...”
Putem scoate, de aici =i din alte fragmente, un portret al dia ristului. Mai exact, un portret al personajului care se exprima in textul confesiv, o biografie sociala tipica pentru genera\ia razbo iului (“genera\ia pierduta“). Vine din mediile sanatoase, de jos, face studii bune, are modele ilustre (Blaga), modelele il incura jeaza =i i=i pun speran\ele in el, este un om de st`nga (comunist
intre 1940 =i 1945), participa la un razboi nimicitor =i, in sf`r=it, pare pregatit sa fie un om al momentului, un agent al istoriei.
Are toate datele favorabile. Dar este impins de istorie intr-o trage die lunga =i sf`r=e=te intr-o comedie trista. Soarta il duce intr-un
Isarl`k in care numai singuratatea este c`t de c`t necorupta.
Singuratatea =i ironia. Le folose=te pe am`ndoua, le pune la treaba.
Iese acest jurnal care este, cum am aratat la inceput, o colec\ie de reflec\ii morale =i politice =i, in plan secund, o confesiune in telectuala =i existen\iala. Cele dint`i sunt, de multe ori, profunde
=i cinstite (insist asupra acestui termen care =i-a pierdut de mult sensul cel bun in literatura). Sunt medita\iile unui observator per spicace =i ale unui judecator drept. El nu-=i asuma rolul de ve deta, nici de martir. Detesta victimologia, de=i nu ajunge doctor
in aceasta disciplina. Amintirile din inchisoare sunt mici parabole despre destinul individului in situa\ii limita. Sa re\inem una sin gura. Un de\inut t`nar, pe nume Popescu, i=i iube=te in chip aproape religios so\ia. E punctul lui de reazem. Rezista, moral mente, cu aceasta imagine in sine. Sntr-o zi, gardianul intreaba:
Cine este Popescu? Eu — raspunde de\inutul, iar gardianul: Sem neaza, te-a lasat curva. Popescu semneaza =i, intr-o ora, albe=te =i
imbatr`ne=te. Devine un mo=neag... Remarcabila scena epica. Sunt
=i altele care insufle\esc aceste medita\ii amare. Gary, care a fost, daca in\eleg bine, un t`nar cu mari succese erotice, calatore=te spre batr`ne\e cu trenul =i, c`nd intra intr-un compartiment, ob serva o doamna peste care trecuse, dur =i nemilos, timpul...
Recunoa=te in ea pe Marta M., o frumuse\e de altadata a Sibiu lui. Femeia se uita ingrozita la prietenul Gary =i-i striga dramatic, acoperindu-=i fa\a cu m`inile ei st`lcite: „Cara-te, Gary, cara-te, nu vreau sa ma vezi a=a!”..
Confesiunea din planul secund, aceea care spune c`te ceva despre pierderea de sine, este mai saraca, mai voit saraca. Diaris tul se identifica total cu o suferin\a colectiva (cu starea de rum`nie)
=i cu destinul unei genera\ii. Soarta lui a fost sa fie mereu in con tratimp. N-a ales niciodata calea cea buna, a apasat mereu pe alte clape =i n-a nimerit niciodata pe aceea a succesului. I-o spune, de la obraz, lucida Limpi: „A= fi, imi spune Limpi, un scriitor ce debuteaza mereu (fara succes, doar cu succes), un socialist fara ideologie, un cre=tin fara confesiune, un filozof fara sistem =i me morie, un semiceta\ean tolerat, un transilvanean refuzat la Cluj, dar neasimilat in Oltenia, un rom`n austro-ungar, un filorus antistalinist, un comunist contemporan cu fluturii =i cu Iosif din
Arimatheea, un estetician est-ethic, un liberal indragostit de lan\uri, un sindicalist de unul singur, un fost Don Juan actual mente indragostit de propria baba, un proletar plin de lumpen diplome, un miner fara lampa, un minisocrate ce nu a vazut Ath ena =i nici cartela de cucuta nu are, un Danton primind zilnic picioare in fund de la Robespierre-ul blocului, un batr`n ramas
in mintea copiilor, un evreu dat afara din comunitate, un =iit-sunit
incerc`nd sa ram`na un cre=tin-copt intr-o Armenie tot mai tur ceasca, un neam\ incapabil sa repare o siguran\a, un biet sergent
intr-o armata ce se retrage de 40 de ani, un zoon antipolitikon, o maimu\a a bunului Dumnezeu, un cacat in ploaie, un...”
Este un portret reu=it al intelectualului pagubos in circum stan\ele Rom`niei postbelice. Ion D. S`rbu il prive=te (se prive=te) cu luciditate =i ironie. O ironie bl`nda, umana, foarte umana,
indepartata de obi=nuita noastra zeflemea... Diaristul nu vrea sa tri=eze nici in acest plan. Ram`ne, in ceea ce prive=te scriitura intima, in acela=i registru: intristat mai totdeauna, disperat din c`nd in c`nd, ironic in tot timpul, fara a fi zeflemitor =i, in conse cin\a, cu acces la tragic. Este sever cu jurnalul sau (“Sunt con=tient ca aceste modeste buca\i de sticla colorata pe care le transcriu in aceste caiete (s.n.) ale robului Dezideriu Candid, nu au nici o valoare literara sau filozofica; sunt un fel de hybris gazetaresc
intre foileton de duminica =i nota marginala“) =i foarte in\elegator cu genera\iile literare de dupa el. Nu le repro=eaza (textuali=tilor) decat faptul ca le lipse=te „experimentul tragic al vie\ii”. Sn privin\a caietelor intime, Ion D. S`rbu se in=ala. Sunt mai mult dec`t zice el ca sunt. Dezideriu Candid =i-a luat rolul in serios =i a facut o opera temeinica. A notat fara emfaza =i fara preocuparea de a face literatura (element esen\ial pentru un jurnal intim), ceea ce a trait =i traie=te intr-o epoca de „paranoica invazie de adjective
=i adverbe la superlativ”. Jurnalul il ajuta sa scape de aceasta maladie ur`ta. Confesiunea este o forma de supravie\uire, scrii tura intima este posibilitatea lui de salvare, jurnalul (scris in semi clandestinitate) e spa\iul in care poate inca sa func\ioneze in re lativa, camuflata libertate, spiritul critic al unui moralist nici re semnat in fa\a istoriei, nici ind`rjit fa\a de destin. Sn rani\a lui de intelectual i-a ramas o unica arma: luciditatea spiritului. El il ajuta sa in\eleaga =i, daca in\elege, sa-=i valorifice in chip superior e=ecurile, tragedia individuala, la=itatea, tacerile, singurata\ile etc.
Jurnalul unui jurnalist fara jurnal este fructul acestui remar cabil efort intelectual =i moral. Amanuntul, marturisit mai sus, ca el, naratorul, a transcris insemnarile acestea intime, dovede=te faptul ca textul confesiv a fost elaborat in ideea de a fi, totu=i, publicat intr-o zi. Impresia ca discursul intim nu este opera pura a spontaneita\ii se vede =i la lectura. Frazele au ordine =i urmaresc un minim efect. Moralistul mizeaza din loc in loc pe paradox =i pe jocul verbal. Si reu=esc am`ndoua =i, mai ales, ii reu=e=te con fesiunea in aproape toate registrele ei. Jurnalul il readuce pe Ion
D. S`rbu in primul plan al genera\iei pierdute =i, totodata, al li teraturii subiective rom`ne=ti.
Caietele secrete ale lui Ion D. S`rbu sunt „caiete de noapte”,
„exerci\ii de uitare”, cutia neagra care, dupa dezastru, va putea fi recuperata, in fine, este vorba in aceste insemnari de o pregatire lucida pentru moarte... Autorul nu pune mare pre\ pe jurnalul sau, cel pu\in a=a scrie intr-un loc, dar, pe masura ce il scrie, incepe sa prinda drag de el =i sa-i dea o destina\ie majora. Schimbare de umoare semnificativa. Figura retorica destul de rasp`ndita in li teratura confesiva. Diari=tii nu-=i prea iubesc jurnalele, le consi dera efemere, inferioare, oricum, literaturii de fic\iune. Continua, totu=i, sa le scrie, iar dupa ce le scriu nu se grabesc sa le distruga.
+i, dupa ce apar, se int`mpla un fenomen curios (un fenomen care nu a scapat lui Malraux): jurnalul unui scriitor are tendin\a de a-i devora literatura. Faptul este evident in cazul Gide =i, din pacate sau din fericire — nici eu nu =tiu cum sa zic —, exemplul nu este izolat in literatura.
Autorul jurnalului pe care il analizez nu pare a fi tulburat de aceasta posibilitate. Jurnalul este pentru el, inainte de orice, un exerci\iu impotriva fricii, un refugiu moral fara preten\ii =i „fara con=tiin\a picului de ve=nicie”. Toate acestea sunt =i nu sunt adevarate. Sunt pentru ca a=a zice naratorul ca sunt =i trebuie sa-i dam crezare. Nu sunt, totu=i, a=a cum zice el pentru ca, in alte fragmente, i=i schimba parerea sub influen\a unei alte stari de spirit. +i aceasta metamorfoza \ine de o figura retorica a genului.
Caci diaristul este prin excelen\a un tip care se contrazice. Cel pu\in atunci c`nd este vorba de impresia lui asupra utilita\ii =i inutilita\ii scriiturii intime. Sn aceasta privin\a, autorul de auto fic\iuni este ca vremea: schimbator. Azi este increzator =i bun,
impacat cu lumea, m`ine este posomor`t =i c`rtitor, sceptic fa\a de posibilita\ile jurnalului ca literatura. Ion D. S`rbu nu face excep\ie: O tema recurenta in jurnalul sau este chiar precaritatea jurnalului ca gen literar: jurnalul ar fi o aflare in treaba, un exerci\iu de stil (a-\i face m`na pentru opera majora), o scriere, pe scurt, de sertar, cu valoarea =i inutilitatea ce decurg (a=a cre dea =i Barthes intr-o nota\ie sceptica in marginea jurnalului gidi an!) din condi\ia ei...
Cam in acest sens merg =i reflec\iile jumatate sarcastice, jumatate serioase ale diaristului din Isarl`k, exasperat — in paranteza fie spus — de Barthes, de semiotica, hermeneutica, de textualism... Dar nu este totdeauna convins de precaritatea =i fri volitatea poeticii spontanului (poetica prin excelen\a a unui gen care refuza programatic orice obedien\a fa\a de retoricile, poeti cile constituite). Tot improviz`nd, tot not`nd fugitivul, inesen\ialul, inutilul din viata, scriptorul observa ca toate acestea incep sa aiba un sens. Exerci\iile de uitare devin, atunci, exerci\ii de luciditate =i frica este dublata, in jurnal, de bucuria de a scrie. Cum =i zice exilatul din Craiova: „Bucuria fiecarui r`nd este bucuria fiecarei zile traite cu un toc in m`na =i cu privirea spre copiii, copacii =i cerul pe care il mai pot zari dincolo de geamul zarcai mele”.
Mai re\inem, din alte fragmente, ca aceste confesiuni clandes tine reprezinta =i un act de protest individual, o incercare singu lara de a ie=i din „starea de iovie”, din faimoasa mitizata noastra iner\ie rasariteana. Jurnalul intim, deci, ca marturie, ca document social =i moral, ca exerci\iu (inca un exerci\iu!) de claritate =i li bertate interioara. Ma grabesc sa spun ca in Jurnalul unui jurnalist fara jurnal mai ales acest aspect se observa la lectura =i cu precadere acest element ii da valoare morala =i intelectuala. Aici se vede mai bine ca jurnalul intim scris intr-o istorie tragica este infinit mai mult dec`t Amiel zicea ca este: une paresse occupée.
Este o exasperare scrisa (transcrisa), o int`mpinare =i o convertire
(scriptica) a fricii, un act de salvare interioara =i o marturie ingro pata. Un exerci\iu (al c`talea?), deci, de supravie\uire =i un do cument de existenta. Ion D. S`rbu, trecut prin multe, lovit de du=mani =i tradat de prieteni, marginalizat de utopia in care avu sese nesabuin\a sa creada in tinere\e, i=i trece in aceste caiete se crete revoltele, dezamagirile, sarcasmele sale, intr-o libertate to tala a spiritului: „Jurnalele mele, — haotice co=uri de h`rtie ale memoriei — au fost, intr-adevar, ni=te maculatoare prin care incer cam sa-mi pastrez imaculata con=tiin\a mea morala =i politica, in lupta cu mediul, istoria =i, mai ales, prietenii mei. De 20 de ani ma tot pregatesc sa-mi scriu adevarata =i reala mea autobiografie
=i nu reu=esc nici macar sa o incep: ma dor inima, carnea, oasele toate. Nu am reu=it sa supravie\uiesc, pe aceasta insula a =erpi lor, dec`t uit`nd =i iert`nd. Ca sa fiu =i eu iertat =i uitat, dincolo.
Acesta e paradoxul genera\iei mele tragice: nu putem trai dec`t daca reu=im sa uitam ce am trait! +i nu putem exista dec`t daca reu=im sa uitam ce am trait! +i nu putem exista dec`t amintindu ne mereu ce a fost =i cum a putut sa fie a=a cum a fost. Jurnalul, dupa a mea parere, este o marturie. Am`nata. Sngropata“.
Cam acestea sunt, in esen\a, ideile lui Ion D. S`rbu despre jur nalul intim ca gen literar =i despre jurnalul sau in chip special.
Elevul lui Blaga nu-i excesiv de sever, nu-i nici un entuziast al literaturii autobiografice. Fara a fi preocupat in chip expres de tehnica interioara a jurnalului, inregistreaza nu at`t via\a lui se creta, c`t reflec\iile sale in marginea unei istorii ira\ionale. El ne propune, in acest sens, o fantasma oarecum inedita in istoria genu lui. Este vorba de fantasma celui care \ine un jurnal intim intr-o dictatura de tip balcanic: intr-un ora= de provincie, un fel de sat la\it =i haotic, cu moravuri fanariote, cu jandarmi ideologici =i ie niceri specializa\i in lingu=ire, traie=te un om singuratic, dominat de sentimentul ratarii =i al mor\ii; a facut razboiul in Est =i Vest, este un om de st`nga =i, pentru ca are sim\ul justi\iei =i nu ingaduie turcirea spiritelor, este bagat in mai multe r`nduri in inchisorile comuniste; scapa =i, acum, c`nd destinul lui se apropie de sf`r=it, mediteaza la ceea ce a fost =i la ceea ce se int`mpla in jurul sau; cu luciditate, cu ironie, cu disperare, de multe ori cu farmec; cauta propozi\iile cu valoare aforistica =i, fiind un om inteligent =i to lerant, le gase=te u=or; ca =i Cioran, dar cu modera\ie, da tragicu lui o stralucire formala; literatura nu dilueaza, totu=i, in textele sale, tragedia existen\ei; diaristul din Isarl`kul nord-dunarean se fere=te sa devina „un bufon al medita\iei” =i opre=te spectacolul limbajului la timp; suficient, totu=i, ca naratorul acestor apocalip suri sa-=i taie o figura pregnanta =i sa fixeze, cum spuneam mai sus, o fantasma: fantasma scriitorului din estul Europei, imbatr`nit


in nenorociri =i refugiat intr-o confesiune secreta in care intra toate, de la problema incon=tientului la frivolita\ile unui donjuan proletar =i provincial.
Batr`nul Gary a dat lovitura. Jurnalul sau il razbuna =i-l scoate, literar vorbind, din anonimatul in care l-a impins o lunga istorie corupta =i violenta.
Din insemnarile sale, incheiate in joia mare 1989, deducem ca
(fiu de miner din Petrila), el a luptat pe frontul de Est, apoi pe frontul de Vest =i, ca asistent al lui Lucian Blaga =i om de st`nga, avea toate =ansele sa faca o mare cariera intelectuala. Nu se
int`mpla acest fapt, dimpotriva, nelini=titul, justi\iarul Gary (cum
ii spun prietenii) este dat afara din inva\am`nt =i, in urma unui denun\, este arestat =i condamnat la trei, apoi la =apte ani de inchi soare. Eliberat in 1963, se angajeaza vagonetar la mina Petrila, apoi, cu chiu cu vai, ajunge secretar literar la Teatrul Na\ional din Craiova. C`nd i=i scrie jurnalul este totalmente marginalizat.
Nu =i-a pierdut cu toate acestea ironia, e ind`rjit, ar\agos intr-o privin\a, sceptic, mioritic in alta. La Craiova, unde a fost exilat,
=i-a gasit un serviciu =i o so\ie (celebra, de acum, Olimpia) cu un fermecator umor valah, p`rghia lui morala intr-o a=ezare turcita.
Un ora= cu mici =efi abili =i fara caracter, cu universitari fara stralucire, cu cozi interminabile =i „bancuri” ingenioase... Ion D.
S`rbu se decide, acum, la spartul t`rgului sa scrie despre toate acestea in „caietele (lui) de noapte”, fara a folosi cifrul, aluzia, parafraza, parabola =i alte instrumente ale interdic\iei =i fricii.
Iese o carte puternica, o confesiune majora din toate punctele de vedere. Este, repet, cartea unui intelectual de marca ini\iat deja
in 1945 in =tiin\a arhetipurilor (teza lui de licen\a este intitulata:
De la arhetipurile lui C.G. Jung la categoriile abisale ale lui Lucian
Blaga). Reflec\iile sunt de multe ori taioase, dar cum bine zice
Marin Sorescu in postfata volumului, „mu=catura lui filosofica e din dragoste, ca prelungirea unui sarut”. Chiar a=a =i este lite ratura confesiva a acestui estetician est-ethic caruia nu-i iese nicio data, nimic, in plan social. „Un liberal indragostit de lan\uri, un sindicalist de unul singur, un fost Don Juan actualmente indra gostit de propria baba, un proletar plin de lumpen-diplome (...), un Danton primind zilnic picioare in fund de la Robespierul blo cului (...), un biet sergent intr-o armata ce se tot retrage de 40 de ani (...), o maimu\a a bunului Dumnezeu, un cacat in ploaie, un...”
Omul care i=i face singur acest portret — portretul unui mare pagubos, un fel de Ieremia cu titluri academice... scrie despre „for ma mentis” la rom`ni fara a cadea in pacatul rasp`ndit printre intelectualii rom`ni de ieri =i de azi de a se ru=ina de na\ia lui.
Ca =i Cioran, pe care, in fapt, elevul lui Blaga nu-l accepta in ni hilismul lui devastator, ii iube=te pe rom`ni cu „o ura grea”. O ura, totu=i, de suprafa\a, o ura in vorbe, spuse la m`nie. Diaristul nu se dezice de ai sai =i nu se ru=ineaza de lumea din care a ie=it.
Nu-=i „da demisia” din rom`nitate, dar este necru\ator cu starea letala a moldo-valahilor, cu hibernarea noastra istorica =i dispo nibilita\ile morale ale intelectualului din nordul Dunarii. Are o suta, o mie de nuan\e pentru a-i incondeia pe bravii no=tri oportuni=ti, pe ienicerii scriiturii abile, pe jandarmii literaturii ofi ciale. Ion D. S`rbu, cu limba lui rea =i colorata, zice eunucarea spiritului in epoca realismului socialist =i citeaza c`teva nume de scriitori in voga in anii ’50, cinici =i lamentabili. Jurnalul va trezi, probabil, unele adversita\i din aceasta pricina. Nici eu nu impar ta=esc toate opiniile autorului, dar nu pot sa nu vad ca el are, in esen\a, dreptate =i ca, dincolo de propozi\iile severe, se afla un caracter drept =i o inteligen\a remarcabila.
Ion D. S`rbu nu mai crede in puterea filozofiei de a schimba lumea. (“Filozofia =i Morala d`rd`ie afara in frigul politic al unei ierni fara sf`r=it”) =i-i nume=te pe preo\i „oportuni=ti ai cerului”.
Textualismul ii pare o la=itate bine chibzuita (aici gre=e=te diaris tul, dar nu-i locul sa arat de ce!), ideea de a scrie scriitura ii pare o aberatie. „Barbaria rokoko” a Occidentului ii treze=te remarci foarte... rasaritene. Ca orice intelectual ce a trait prea mult intr un ghetou (ghetoul totalitarismului), Ion D. S`rbu are =i el intransigen\ele, limitele, fantasmele sale. F`\`iala psihedelica a tineretului apusean il enerveaza cumplit. La fel =colile formaliste
in critica, bizantinismul intelectualului mandarin, limbajul ermetic, dezinteresul programatic fa\a de istorie. Fiul minerului din Petrila, toba de carte =i victima pe via\a a sistemului totalitar, nu vede cu ochi buni dezangajarea intelectualului occidental, cum nu accepta oportunismul intelectualului rasaritean. Pozi\ie corecta, pozi\ie dificila.
Gary a platit cu v`rf =i indesat din cauza acestei incomode sincerita\i. Din 1972, scrie el undeva, nu i-a mai intrat in casa nici un prieten. E ocolit de to\i =i atunci sta de vorba cu in\eleapta
Limpi =i, mai des, sta de vorba cu sine in aceste caiete intime.
Aici poate sa scrie ca dictatorii mor nu de glon\, ci strivi\i de uria=a lor putere politica, ca Sartre este „un bufon existen\ialist”, ca Noica este „un mare fricos”, dar ca el a reu=it sa transforme frica in stil
=i pruden\a in in\elepciune... Mai t`rziu revine asupra lui Noica
=i-l nume=te, mai drept, „un mare poet al filozofarii”. Nefiind un spirit religios, Ion D. S`rbu accepta, totu=i, mila „ca ru=ine de lume”
=i, ca =i Noica =i Steinhardt, lauda inchisoarea: „Doamne, c`t de liber =i cinstit eram in pu=carie”. Da, totu=i, in Jurnal c`teva scene de apocalips din deten\ie. Mereu cu acel sentiment (general in scri sul lui Ion D. S`rbu) al iremediabilului =i al colocvialita\ii. Cred ca aceasta este ecua\ia scrisului =i, probabil, ecua\ia fiin\ei sale: un sim\ acut al tragicului =i o placere enorma de a comunica.
* * *
Nu-l =tiu aproape deloc, ca om, pe Ion D. S`rbu, nu l-am vazut dec`t o singura data, la Craiova. L-am ascultat atunci vorbind la o adunare scriitoriceasca =i mi-am dat seama numaidec`t ca e un fermecator spirit oral. Vorbea extraordinar de bine, era inspirat, plin de haz =i mu=cator. Marin Sorescu imi spune ca Gari dadea
in cercuri intime spectacole sublime de inteligen\a =i fantezie =i ca =i-a cheltuit geniul in oralita\i copioase.
Jurnalul salveaza ceva din aceasta extraordinara disponibili tate colocviala. Frazele sunt impanate cu vorbe de spirit =i analogi ile diaristului (toate bat nu =tiu de ce spre turci!) sunt delicioase.
Eternul pagubos =tie inca sa r`da, ii ia peste picior pe oltenii pe care, in fapt, ii iube=te =i, c`nd hazul este mai mare, trece la ne cazul sau fundamental. Atunci r`sul da spre furie =i vorba in doi peri trece spre aforism =i concept. Re\in c`teva din reflec\iile lui norocos formulate: „orice putere e de dreapta”, „eu imi merit \ara”, istoria este o „boala ur`ta a Timpului absolut (...), omul un ex periment ratat =i definitiv compromis” etc. Sn nota\iile din urma,
Ion D. S`rbu se apropie periculos de nihilismul lui Cioran. Nu-=i pierde insa cumpatul. Jurnalul este plin inca de proiecte sociale,
in scepticul Gari zace un reformator de nuan\a poporanist-metafi zica. De=i este mali\ios fa\a de „morome\ii” care au imp`nzit ora=ul
=i l-au corupt (de ce „morome\ii”? De ce nedrepta\e=te eseistul acesta patrunzator pe \aranii lui Preda?). Ion D. S`rbu continua sa creada ca satul, ogorul =i \aranul sunt st`lpii etnogenezei noas tre: „Ma tem ca genera\ia noastra, ajung`nd la cumpana veacu lui, nu va putea sa-=i asume nici o alta glorie =i victorie dec`t faptul ca sub ochii no=tri a avut loc moartea pe cruce a satului rom`nesc”.
Ceea ce este adevarat. Ceea ce este cumplit.
Sa ram`nem la Jurnalul unui jurnalist fara jurnal: o opera majora din sfera literaturii subiective rom`ne=ti; o confesiune amar-taioasa, revelatoare pentru un destin tragic =i pentru des tinul unei genera\ii, o carte, in fine, scrisa — in ciuda nenoroci rilor pe care ea le poveste=te — cu pofta, cu talent moralistic =i cu o imagina\ie de tip intelectual. Personajul care traie=te in aceste pagini =i care =i g`nde=te de regula bine, fara ifose, fara complexe, fara patima politica de tip balcanic este c`t se poate de simpatic: nici ve=nic acuzator, nici ve=nic pierdut intr-o bufonada fara =ir.
Sntr-o epoca „aleluiatica“ (inca o formula bine gasita; Ion D. S`rbu este expert in aceste vorbe memorabile), i=i \ine firea =i face o cronica secreta a epocii din unghiul unei subiectivita\i complexe, o cronica in care farmecul inteligen\ei se une=te cu sentimentul unei pieiri lente, in sc`rba =i uitare.
Asistentul lui Blaga le-a cunoscut pe am`ndoua p`na la capat.
+i le-a cunoscut in modul lui foarte personal, „dincoace de bine
=i de rau”, intr-o succesiune de pagube =i nefericiri care nu i-au dobor`t spiritul. Acest fapt mi se pare esen\ial in cazul lui Ion D.
S`rbu, un scriitor care sare, acum, dupa patru ani de la moartea lui, peste r`nduri. Snt`lnirea cu opera lui secreta este, realmente, o revela\ie =i, daca regret ceva este ca nu l-am cunoscut mai bine c`t timp a trait. Mi-am pierdut vremea cu at`\ia grafomani fara talent pregnant =i, cum s-a dovedit ulterior, fara caracter =i, iata, am stat departe de oameni ca N. Steinhardt =i Ion D. S`rbu, spi rite stralucite =i scriitori morali in sensul cel mai inalt al termenu lui. Ce triste\e pentru un critic literar!
* * *
Ion D. S`rbu i=i subintituleaza jurnalul sau roman politic.
Cunosc`nd incompatibilitatea dintre jurnalul intim, gen care res pinge programatic fic\iunea =i se bazeaza pe o poetica a spon tanului, =i romanul ca produs prin excelen\a al imagina\iei epice, ne putem intreba de ce autorul, avizat in estetica literara, ame steca a=a de ostentativ lucrurile?! Am incercat sa aflu in cuprin sul jurnalului un argument in aceasta privin\a =i, singurul fapt pe care l-am gasit este ca autorul refuza sa se explice. O explica\ie ar fi ca in textul confesiv patrund (s-a putut constata chiar din primul volum) =i c`teva personaje fictive: Mo=ul (personaj sim bolic), profesorul Mefisto, om in\elept, azi un pensionar amar`t
in Isarl`k, ucenicul Candid, sub care se ascunde, nu mai incape
indoiala, chiar diaristul acesta ironic, nervos, cu gustul cenu=ii pe limba =i cu un puternic sentiment al ratarii in tot ceea ce scrie.
Snsa personajele n-au mare rol in confesiune, singurul care se im pune este naratorul, cel ce poveste=te o istorie dramatica =i-=i spune franc parerea despre lumea prin care trece. El i=i inventeaza parteneri de dialog intr-un lung monolog. Sntr-un fragment din jurnal le spune, corect =i inspirat ca formula critica, „fic\iuni ale singurata\ii”. Diaristul da aici o sugestie despre tehnica unei con fesiuni intime care opereaza cu mai multe instrumente epice: „Sa nu alunec — zice el — spre formula de jurnal intim =i personal; sper ca cititorul prezumtiv al acestor insemnari i=i da seama ca toate persoanele cu care stau de vorba sunt de fapt personaje din romanele mele, simple fic\iuni ale singurata\ii, parteneri de dia log, ai monologului meu; p`na =i Olimpia...” Acest fragment me rita sa fie analizat. El spune ceva despre ce se petrece cu jurnalul intim ca gen literar care cultiva indirect fic\iunea nonfic\iunii. Mai
int`i, Ion D. S`rbu se teme, s-a vazut, ca insemnarile sale sa nu alunece spre jurnalul intim =i personal. Curioasa spaima la un dia rist avizat ca asistentul lui Blaga! Jurnalul este, prin excelen\a, intim =i, prin natura lui, inevitabil personal. Atunci cum sa nu alunece un gen spre natura lui? Jurnalul lui Ion D. S`rbu este, de la prima lui linie, personal =i intim din moment ce vorbe=le de biografia lui secreta =i este redactat in clandestinitate sub interdic\ia de a fi dezvaluit. O temere, a=adar, inutila, nu =tiu daca nu ju cata, inadins exagerata de inteligentul Gary. A doua observa\ie este mai interesanta: diaristul introduce deliberat in textul confesiu nii personaje din romanele sale pentru a face posibil in jurnalul intim (bazat, prin excelen\a, pe monolog) dialogul. Fie ca sunt sau nu personaje din nara\iunile sale, rabinul Sommer, Candid,
Mefisto, Olimpia sunt in Jurnalul unui jurnalist fara jurnal fic\iuni, cu adevarat, ale singurata\ii naratorului, personaje simboluri. Ro manul politic nu se sprijina — trebuie sa spun limpede — pe ele, nici pe micile schi\e epice din interiorul confesiunii. Acestea sunt pu\ine =i, cu c`teva excep\ii (una este, totu=i, excep\ionala: pov estea soldatului care =i-a pierdut o cizma =i, din aceasta cauza, nu poate fi lasat la vatra!), nu sunt esen\iale. Romanul, daca exi sta, este indirect =i este de natura eseistica. Un roman-eseu, deci,


in care un filozof vorbe=te despre de=ertaciunea oricarei filozofii
=i despre morala omului napastuit de istorie. Omul nu se lasa dobor`t de destinul sau social =i incearca sa-l invinga, cum fac toate spiritele puternice, printr-o medita\ie lucida.
Superioritatea celui care i=i g`nde=te g`ndirea =i i=i con=ti entizeaza ratarea. Ion D. S`rbu a devenit expert in nenorociri =i,
in jurnalul secret, se recomanda singur ca doctor in =tiin\ele mo rale paguboase. Si place paradoxul =i-l cultiva intr-o fraza cu ac centele bine puse. Este limpede ca el nu noteaza, cum se zice, din fuga condeiului. Confesiunea lui este elaborata =i ideile au timp sa se a=eze in pagina.
Sa ne uitam mai bine in interiorul acestor insemnari =i sa des prindem c`teva fragmente. Iata, unul, despre intelectualul pagubos care, voind sa fie egal cu al\ii, o pa\e=te mereu: „Iubi\i colegi, iata, am curajul sa recunosc ca via\a mea se poate reduce la doua-trei gafe fatale. Prin anii 1947 sau ’48, in Cluj, am comis prima mea gafa politica: am cerut, in public, drepturi egale cu colegii mei maghiari. Am zburat din Universitate, din presa, a tre buit sa fug =i din ora=... La Bucure=ti, in 1956, lucr`nd la revista
Teatru am comis cea de-a doua (=i cea mai grava) gafa a vie\ii mele. Am cerut drepturi egale cu colegii mei evrei. Am zburat din literatura, libertate, presa, teatru, cinematografie. Ajuns, dupa mul\i ani, in Craiova (cu domiciliu obligatoriu) am reu=it sa supravie\uiesc (subexist`nd) tocmai fiindca, fiind ars =i cu ciorba
=i cu iaurt, nici prin g`nd nu mi-a trecut sa ma ridic in vreo mare
=edin\a =i sa cer, chiar =i in =oapta, drepturi egale cu colegii mei olteni. Ma simt foarte bine in situa\ia in care sunt. Nu fac parte dintre cei care sunt prefera\i, promova\i, propulsa\i, sunt in schimb suspectat, suportat, tolerat in limitele unei vie\i onorabile de le pros politic. Am libertatea de a scrie despre lepra =i lepre, o am pe Olimpia, mi se asigura toate condi\iile de a putea sa mor inainte de a muri.”
Sentimentul lui Ion D. S`rbu este ca traie=te fara intrerupere
intr-un „bal schizofrenic” =i, in clipe de disperare, se intoarce spre origini: „Am ramas un proletar socialist de tip mittel-european =i strig, ca in piesa mea din 1950: «Unde e=ti clasa muncitoare? Unde sunt steagurile tale, pumnii tai, sf`nta ta dorin\a de dreptate =i libertate?»... Tacere. Mina Petrila nu =i-a mai facut planul de trei ani”... C`nd este dat afara de la Teatru =i i se interzice sa publice,
Gary se pl`nge mamei sale, \aranca ie=ita din incruci=area mai multor neamuri. Realista, aceasta ii da solu\ia: „Daca nu te lasa sa scrii in limba rom`na, da-\i demisia de la rom`ni, =i treci in alta limba. Nu scrie nicaieri ca trebuie sa murim in limba in care ne-am nascut”. Gary nu-=i da demisia =i, pe fa\a =i in ascuns, con tinua sa scrie in limba rom`na. Relateaza, acum, cu ironie acra aceasta int`mplare veche =i precizeaza: „Nu cred! Vreau sa mor
in \ara mea. Eu imi merit \ara”.
Omul invins, nedrepta\it, alungat ca un c`ine dintr-un loc in altul, are taria sa nu demisioneze nici din univers, nici din limba rom`na. Admirabil. Candid ii atrage aten\ia ca „orice putere este de dreapta” =i ca la st`nga nu ram`n dec`t „vaduvele, sarmanii...
=i carturarii de tipul tau”. Gary, pagubitorul, doctorul in catastro fe sociale, cobaiul istoriei, ram`ne la st`nga =i viseaza in stil he gelian la istorie „ca o devenire spre libertate a Ideii”. Un coleg, traducator din Rilke, face practici budiste (vegetarism, medita\ie, yoga) =i, intrebat asupra lucrurilor simple, da raspunsuri stupide.
Moralistul Gary nu-l iarta: „valahi fiind, putem practica nirvana
=i neantul, absurdul =i sinuciderea, dar ne ferim c`t putem de raceala =i de privirea mili\ianului din col\”. Subtil =i ironic. Pe
Blaga l-a vazut intr-o zi, in 1954, in fa\a bisericii reformate, pl`ng`nd rezemat de un castan: „Voi fi uitat, opera mea va pieri, chiar =i voi, cei mai buni studen\i ai mei, va ve\i lepada de mine”, ar fi spus el. Poetul moare cu un imens gol in jurul lui =i, fostul sau asistent cite=te pe Sartre =i pe Simone de Beauvoir. Vorbind despre o carte scrisa de La Grande Sartreuse, lasa toate polite\urile deoparte =i noteaza: „o carte de burgheza impu\ita, la= opor turnista =i idiot inutila“. Dur, dar nu departe de adevar. Cite=te jurnalul lui Tolstoi =i ce observa? Ca marele Tolstoi „era plin de ura neagra impotriva a tot ce nu era dragoste, suferin\a =i iertare
in sufletul sau; mi se pare a fi fost cea mai batau=a inteligen\a a epocii”... Gary, prigonitul din Isarl`k, este plin de admira\ie. Cite=te
=i pe noii scriitori francezi =i este sincer decep\ionat. Textualismul
ii pare a fi o +coala a plictiselii. Noaptea, c`nd are insomnii, se mai g`nde=te o data la Blaga, la neputin\a filozofiei in fa\a isto riei. Concluzia nu este deloc vesela: „Adevarul — pe care trebuie sa-l rostesc — e urmatorul: filozofia (pe care, in tinere\e, am frecventat-o cu foame =i pasiune de neofit crud =i pur) s-a dovedit a fi total neputincioasa in fa\a istoriei, a puterii, a raului. Mai mult — a dat un numar considerabil de «idio\i utili», pu=i in sluj ba dictaturilor de tot felul. Nu a contribuit cu mai nimic la apararea poporului de jos, a valorilor morale, spirituale =i sociale, din contra, a servit justificari =i a lucrat, cu toata tehnica sa de g`ndire =i expresie, la sistematizarea teoretica a intregului apa rat de represiune. Sn momentele mele cele mai degradante =i umili toare — c`nd eram batut la cur, gonit =i mu=cat de c`inii lup, tradat de prieteni =i batjocorit de calai — am sim\it doctoratul in filozofie al lui Marx, lecturile din Hegel, ale lui Lenin, bro=ura lui
Stalin =i teza de doctorat a acelui Torquemada al Faculta\ii de
Filozofie din Cluj, Pavel Apostol, care se intitula: «Spre un nou umanism socialist». Blaga a fost un martir — dar spa\iul sau mi oritic, fara voia lui, este astazi o m`r\oaga incalecata de to\i protocroni=tii-kitsch ai tuturor sarbatorilor sultanale”.
Ca ardelean serios, Ion D. S`rbu are un dinte impotriva rega\enilor. Parerea lui este ca transilvanenii se afla mai aproape de Europa dec`t bizantinii, bonjuri=tii, fanario\ii. Miticii din vechile principate. Prefacut, el lauda labilitatea munteneasca, vaz`nd in ea un factor de progres. Noi, muntenii, care avem mai mult umor, primim fara iritare aceste ve=nice imputari. El, batr`nul =i in teligentul Gary are mai mult spirit dec`t al\i defaimatori ai no=tri:
„Nu vad nimic ru=inos sau total-rau in acest buchet de defecte, urmare trista a ocupa\iei turce=ti =i a unei paralele izolari, tot foarte lungi, de Europa marilor valori, =coli, curente. Lichelismul, de pilda, vine cu o serioasa doza de inteligen\a practica, semidoc\ia apare deodata cu o intreaga recuzita de teatru, iar succesivele ocupa\ii, inrobiri ne vindeca de utopii, dogmatisme =i prietenii ve=nice. Noi, rom`nii, trecem prin ideologii, religii =i convingeri ferme, ca ra\a prin apa. La noi, nimeni nu a crezut definitiv in nimic, nici la 23 August =i nici astazi. Nu apuc sa contrazic un ministru sau redactor-=ef, ca a =i trecut cu toate armele =i biografia sa de partea mea. Balcanii alcatuiesc (poate, nu sunt sigur deloc!) s`ngele proaspat-lene=, mincinos, fantezist =i ho\esc al acestei prea cinstite =i cumin\i (azi!) Europe de mijloc, plina acum de melan colie =i sinuciga=i, plina mai ieri de fasci=ti, anarhi=ti =i revo lu\ionari in stare larvara“.
Gary nu se cru\a nici pe sine, ardeleanul fara noroc transmu tat in Isarl`k. A imbatr`nit in singuratate =i, c`nd iese pe strada, ce vede el? „Nu vad dec`t fe\e fara fa\a. Coli albe, mototolite.
Moace false. Cururi cu ochi. Fe\e obosite, folosite, spalate dupa.
Fe\e scutite de expresie, ochi din care lipsesc =i triste\ea =i bucu ria. Am vazut, intr-o cancelarie profesorala, cum din circa 30 de
«cadre» (sau «corpuri didactice») abia doi, =i aceia batr`ni, aveau o fa\a. Ceilal\i pareau ni=te machete din lut, neterminate, nelu crate. (Nu ma mai uit nici eu in oglinda — =i chiar de ma uit, nu ma vad. Mo=neagul, ce pare in fotografiile facute de colegii mei la diferite vernisaje, nu are nimic comun cu mine, a=a cum am ramas in memoria mea. Cred ca ceasul propriei mele imagini su biective s-a oprit din ziua in care, murind de fapt, am continuat sa
imbatr`nesc intr-un trup ce nu mai merge pe acela=i drum cu su fletul sau a=a-zisul meu spirit. Am apucat v`rsta la care pot sa spun despre mine: «omul incepuse sa vorbeasca singur»). Este dezamagit de literatura din vremea lui =i este cu hotar`re impo triva amestecului politicii in arta. N-o refuza, cu toate acestea, total: „Am trait periculos, scriu periculos: sunt o victima a politicii, scriu cinstit =i curat despre aceasta necinstita =i necurata politica.
Nu vad posibilitatea unui inger salvator, cobor`nd cu o sabie justi\iara in m`na ca sa ne scape de pro=ti, lichele =i ageamii; dar vad in politica singura „porte étroite” prin care ne putem strecu ra in sala unde se fierbe ciorba viitorului =i a poporului, =i a lim bii noastre. Chiar =i soarta literaturii noastre postmodene, postre volu\ionare, postliterare”.
Abia scapat de arcanele politicii, Ion D. S`rbu se g`nde=te, va sazica, la o =ansa de schimbare prin ac\iunea politica. Vrea sa fie, daca nu in interiorul, in preajma salii unde se fierbe „ciorba vii torului”. Cu adevarat imprevizibil =i incorigibil este intelectualul acesta transilvanean! Nu-=i tradeaza natura intima, nu-=i schimba firea, nu-=i leapada sarcasmul nici in disperare =i sc`rba (o stare ce se repeta in jurnal). Personaj complex, adevarat erou de ro man indirect, de o boga\ie sufleteasca remarcabila =i cu o imagina \ie a ideilor pu\in obi=nuita la intelectualul rom`n. El trece, cum s-a putut observa, prin multe. Sntr-un r`nd e profesor de etica la o =coala specializata in reeducarea „curvelor profesioniste”. Pro fesorul este la inceput speriat de agresivitatea =i vulgaritatea ele velor, persevereaza =i, dupa o vreme, constata ca multe dintre pros tituate fac frumoase cariere in cultura, arta, sindicate. Una dintre ele ajunge inspectoare la Ministerul inva\am`ntului =i, vizit`nd-o acasa, profesorul de etica =i estetica descopera ca fosta prostitua ta are o biblioteca impunatoare. Dar c`nd ram`ne o clipa singur
=i scoate o carte din raft, constata ca in spatele ei se afla un stoc masiv de ilustrate porno... Ceea ce nu-l impiedica pe filozof sa-i sarute la plecare m`na cu respect, umor =i optimism... Sn acest timp, g`ndul lui moral decide: „curva-i curva p`na moare”. Gary tolerantul sta, apoi, de vorba cu vecinul sau, domnul Nimbus (alta fic\iune, desigur), insingurat, parasit, nefericit ca =i el. +i despre ce crede\i ca vorbesc insingura\ii din Isarl`k? Despre cartierele marunte din Londra, Lisabona, Viena, Hong-Kong sau din ora=ele din America de Sud. N-au vizitat, binein\eles, nici un ora=, inven teaza, mint cu bucurie, i=i descarca imagina\ia. La urma sunt obosi\i =i ferici\i. Despre talentul literar, Gary crede ca el nu poate fi despar\it de elementul etic. Talentul autentic trebuie, dar, sa aiba „mare caracter =i curaj”. Ion D. S`rbu este preocupat =i de accidia valaha =i-o define=te cu subtilitate eseistica intr-o pagina.
Cite=te cu placere romanele poli\iste =i, ca sa se pedepseasca, vede toate filmele coreene din ora=. Un fel de sadomasochism repetat pentru a-=i razbuna condi\ia mizerabila in care a fost aruncat.
Urmare=te ascensiunea politica a lui Gorbaciov =i are o raza de speran\a. Speran\a nu-i totu=i prea mare, sergentul Ion Dezide riu S`rbu, care strabatuse o parte din stepa pe jos, =i-a facut o idee despre mesianismul rusesc: impinge ideile bune spre intole ran\a =i, deci, spre dictatura. Nu-i o idee, desigur, noua =i nici prea originala. Nu poate Rusia lui Dostoievski, Rusia spiritului sa ofere altceva dec`t totalitarisme? O chestiune de urmarit. Ideile despre stilul popoarelor evolueaza =i ele...
Ion D. S`rbu urmare=te =i fenomenul literar rom`nesc =i, prin aluzii sau observa\ii directe, el trimite la c`\iva dintre contempo ranii sai. Judeca\ile sunt de regula negative. Nu-i plac, se in\elege, scribii oficiali ai comunismului, vorbele lui sunt dure, aproape de nereprodus. Are, totu=i, gentile\ea =i obiectivitatea sa-=i incalce pe inima =i sa recunoasca in unele cazuri (P. D.) talentul autentic, nu numai compromisul. Da, pe fa\a, =i o lista a celor care l-au turnat la securitate =i care au provocat arestarea lui. Pagini negre, pagini infioratoare. Printre cei viza\i se afla =i poetul Mihai
Beniuc, dar =i al\ii care au devenit azi procurori morali ai na\iei.
Semn ca, atunci c`nd e vorba de politica, nimic nu se pierde, totul se schimba =i se adapteaza...
Un cuv`nt in finalul acestui eseu despre personajul din Jurna lul unui jurnalist fara jurnal (titlul, repet, nu-i deloc inspirat); un om nascut intr-o genera\ie fara noroc, un spirit acut, un filozof
inva\at =i un scriitor care-=i arata adevarata for\a, din nefericire,
in car\ile lui postume; un individ simpatic, indragostit de bunurile lume=ti, obsedat de fantasme spirituale =i impiedicat de istorie sa le ajunga; n-a facut filozofie, cum ar fi trebuit sa faca, s-a realizat par\ial in literatura; jurnalul lasa sa se in\eleaga ca posibilita\ile lui erau mari =i ca voin\a sa de a se afirma in sfera ideilor era puternica; fantasmele, ideile trec inso\ite de o indescriptibila ama raciune in paginile unui jurnal admirabil, un document excep\ional al Estului.






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2020 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite