1837 Ion Creanga se naste pe 1 martie in Humulesti. Altii considera ziua de 10 iunie data de nastere a scriitorului. Aceasta ezitare se datoreaza lipsei unui document care sa ateste ziua de nastere a lui Creanga. El isi petrece copilaria in satul natal, ceea ce va inspira Amintirile din copilarie, capodopera sa.

1847 Incepe scoala in satul natal.

1849 Creanga urmeaza scoala din Brosteni.

1853 Sub numele Ion Stefanescu, studiaza in Tirgu Neamt.

1860 In toamna, Ion Creanga isi incepe studiile la Facultatea de Teologie din Iasi.

1864 Devine profesor la o scoala primara din Iasi.

1872 Creanga paraseste invatamantul.

1874 Devine profesor din nou, de data asta in Pacurari.

1875 Ion Creanga il intalneste pe Mihai Eminescu.

1876 Creanga incepe publicarea povestilor in "Convorbiri literare".

1879 Creanga este mentionat in lucrarea lui Angelo de Gubernatis Dizionario biografico degli scrittori contemporanei (Dictionar bibliografic de scriitori contemporani).

1881 Incepe publicarea capodoperei sale: Amintiri din copilarie.

1883 Creanga se imbolnaveste.

1884 Sanatatea sa se deterioreaza mai mult.

1888 Partea a patra din Amintiri din copilarie apare in "Convorbiri literare"

1889 In data de 31 decembrie, Ion Creanga se stinge din viata in acelasi an cu Mihai Eminescu. t2q15qp
ION CREANGA - Opere publicate

1875 Soacra cu trei nurori

Punguta cu doi bani

Capra cu trei iezi

1876 Danila Prepeleac

Povestea porcului

1877 Povestea lui Stan-Patitul

Povestea lui Harap Alb

Fata babei si fata mosneagului

1878 Ivan Turbinca

Povestea unui om lenes

1879 Amintiri din copilarie

Popa Duhu

1883 Mos Ion Roata

Ioan Roata si Cuza Voda

Poveste

Mos Nichifor Cotcariul
ION CREANGA - Fragmente

···»Povestea lui Harap-Alb

"Amu cica era odata intr-o tara un craiu, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata. Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde-Imparat; Si imparatul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Multi ani trecuse la mijloc de cand acesti frati nu mai avuse prilej a se intalni amundoi. Iara verii, adica feciorii craiului si fetele imparatului, nu se vazuse niciodata de cand erau ei. Si asa veni imprejurarea de nici imparatul Verde nu cunostea nepotii sai, nici craiul nepoatele sale: pentru ca tara in care imparatea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamantului, si craia istuilalt la alta margine.

Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii.

Amu cica imparatul acela, aproape de batranete, cazand la zacare, a scris carte fratine-sau craiului, sa-i trimita grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoti, ca sa-l lase imparat in locul sau dupa moartea sa. Craiul, primind cartea, indata chema tustrei feciorii inaintea sa si le zice:

'Iaca ce-mi scrie frate-meu si mosul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a imparati peste o tara asa de mare si bogata ca aceea, are voie din partea mea sa se duca ca sa implineasca vointa cea mai de pe urma a mosului vostru.'

Atunci feciorul cel mai mare ie indrazneala si zice:

'Tata, eu cred ca mie mi se cuvine aceasta cinste pentru ca sunt cel mai mare dintre frati; de-aceea te rog sa-mi dai bani de cheltuiala, straie de primineala, arme si cal de calarie, ca sa si pornesc, fara zabava."

···»Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb, Albatros, Bucuresti, 1983
"Sunt nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului..."
Data inscrisa de mana lui Creanga in Fragment de biografie si acceptata de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu.
In casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, in familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina moare in1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pana in 1919.
1846-1853 Istet si neastamparat, cum se autodescrie mai apoi in Amintiri din copilarie, Nica urmeaza scoala de pe langa biserica, avandu-l dascal pe "badita Vasile" (Vasile a Iloaiei), cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era intr-o chilie facuta de sateni, la indemnul parohului Ion Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si biserica sau drumul spre Ozana, unde se scalda Ionica. Apoi, cum desprindem din harta alaturata, mama Smaranda il da in primire tatalui ei David Creanga (bunicul lui Nica). Acesta il duce, impreuna cu fiul sau mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistritei, la Brosteni, unde invata cu un profesor, N. Nanu, pana la episodul hazliu cu raia si caprele Irinucai.
1853-1854 E inscris la Scoala Domneasca de la Tg. Neamt, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). In scriptele scolii, Nica e inscris: Stefanescu Ion.
1854, toamna Mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind inscris la "fabrica de popi": Scoala catihetica din Falticeni, condusa de N. Conta (unchiul filozofului Vasile Conta). Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume pastrat toata viata.
1855-1858 Desfiintandu-se Scoala din Falticeni (caricaturizata copios in Amintiri...), Creanga pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Este notat la toate materiile cu "bun", "foarte bun" si "eminent". Sta la internat, care e gratuit. Termina seminarul - cursul inferior.
1859 Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia Facauti (mormantul se afla la Prigoreni, langa Tg. Frumos, localitate legata de Neculce). Cand se fierbe Unirea la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu voia sa plece din Humulesti. Apoi va scrie: Mos Ion Roata si Unirea si Mos Ion Roata si Cuza Voda. Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica 40 de Sfinti-Iasi. La 26 dec. 1859 e hirotonisit diacon la biserica "Sfanta Treime".

1864-1865 In acest an scolar, este elev stralucit la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi (director si profesor Titu Maiorescu, mai mic decat C.). Maiorescu il apreciaza si-l pune invatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. La terminarea scolii preparandale, C. se claseaza pe locul I. La 10 iunie 1865 devine institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e insurat, are si-un baiat, Constantin (nascut la 19 dec. 1860). Acum ii moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie (de aceeasi boala va suferi si Ionica).
1859-1872 Timp de 12 ani e slujitor al altarului (dascal, diacon, la diferite biserici din Iasi). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Il parasise nevasta (un diacon n-avea voie sa divorteze), trasese cu pusca in ciorile care murdareau biserica Golia (locuia ca diacon in casa aflata si azi in curtea Goliei) si se tunsese ca un civil. Abia in 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotarare reparatorie: Creanga a fost reprimit in randul clerului, ca diacon.
1864-1889 Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din invatamant intre 1872-1874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare, scoase in colaborare cu alti institutori.
1873 Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de divort si Creanga are castig de cauza, in procesul cu Ileana, primind copilul in ingrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o casuta potrivita. O gaseste in mahalaua Ticau si se muta in bojdeuca (asa ii spunea povestitorul) de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina, o aduce pe Tinca Vartic, o fata-tiitoare, cu care va trai toata viata, fara sa se casatoreasca legitim.
1875 Moment decisiv in viata humulasteanului stabilit in Ticau: il cunoaste pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Poetul descopera, la o consfatuire a invatatorilor ori la vreun han iesean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creanga. Devin prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crasma cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri iesene. E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii romane. Eminescu il determina sa scrie si-l introduce in cenaclul Junimii. Citeste Soacra cu trei nurori (publicata la 1 oct. 1875 in Convorbiri literare). Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme in bojdeuca din Ticau, gustand cu placere sarmalele facute de Tinca. Era in anii 1876-1877, inaintea plecarii fratelui Mihai la Bucuresti.
1875-1883 Sub imboldul poetului, care-i citea si indrepta manuscrisele, sunt compuse in bojdeuca genialele sale scrieri literare, care incanta toate generatiile de cititori romani (ba si straini, prin traduceri). Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e si timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrajit a facut ca in 1883 amandoi sa se imbolnaveasca si sa nu mai scrie nimic important, dupa acest an. Dupa Soacra cu trei nurori, Creanga publica in Convorbiri literare: Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea porcului, Mos Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, Poveste unui om lenes, Amintiri din copilarie (primele trei parti, a patra fiind postuma), Popa Duhu, Cinci pani. Scrise tot acum, Mos Ion Roata si Mos Ion Roata si Voda Cuza, apar in alte publicatii.
1883-1889 Exact in aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie ii aduc o suferinta de sase ani. Cand afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, il apuca disperarea. Cade chiar in clasa, inaintea scolarilor, stand mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slanic Moldova.
1889, 15 iunie Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins "fratele Mihai". Plange ca un copil si murmura tremurand de suspine: Badie Mihai! Dupa cateva saptamani, afla ca - la inceputul lui august - sarmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec.
1889, 31 dec Copiii pornesc prin Iasi cu uratul. Inveselit, Creanga coboara din Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mancand pofticios gogosi cu dulceata. Impreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau cate un coniac, amicul il conduce pana aproape de bojdeuca. Isi ureaza "La multi ani". Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. In noaptea bucuriilor, el isi da duhul. Afland vestea, prietenii l-au pus in sicriu. Cand sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir. Cosciugul - prea mare; usile - prea stramte. Cum sa iasa? Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin spartura este scos sicriu si dus la Eternitatea, unde e inmormantat pe 2 ianuarie 1890.

"Sunt nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului..."

Data inscrisa de mana lui Creanga in Fragment de biografie si acceptata de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu.
In casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, in familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina moare in1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pana in 1919.
Casa memoriala "Ion Creanga"
Trecand podul peste "Ozana cea limpede si frumos curgatoare", ajungem la Humulesti, localitate cunoscuta din "Amintiri din copilarie " a lui Ion Creanga, in prezent cartier al orasului Targu Neamt. Marele povestitor a scris despre satul Humulesti, in care s-a nascut, ca este un "... sat mare si vesel, impartit in trei parti, care se tin toate de una: Vatra Satului, Delenii si Bejenii ...; sat vechiu razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre ..."
Harnicia locuitorilor este evocata si de Mihai Sadoveanu: "Humulestenii ... se indeletniceau cu carausia si cu prelucrarea lanii, din care teseau siac si sumane; despicau si sindrila in padurile de brad. Cu lemnul si cu postavul faceau negot, erau oameni destoinici si harnici, cum ii vedem si astazi".
Casele din Humulesti sunt mari si frumoase, iar in centru, la intersectia drumurilor, sunt biserica si scoala, in fata careia este statuia lui "Ion Creanga", casa unde s-a nascut si a copilarit Nica al lui Stefan a Petrei, construita probabil in anul 1830 de catre Petre Ciubotariu, bunicul de pe tata al scriitorului. Acesta a dat-o fiului sau Stefan in 1835, cand s-a casatorit cu Smaranda Creanga, din Pipirig. Casa a ramas mostenire din generatie in generatie pana in 1965, cand Zahei Grigoriu, unul dintre urmasii povestitorului, a cedat-o cu scopul amenajarii muzeului.
Casa este un tipic monument de arhitectura populara, construita din barne groase lutuite, are o prispa ingusta de lut si un acoperis larg de dranita. Interiorul este compus din doua incaperi: tinda, in care era odinioara gura cuptorului, si o odaie mare, dar joasa, cu trei ferestruici pe latura de rasarit si de miazazi, cu cuptorul "...pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca ..." si "...stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei" ori cu "prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel".
Interiorul mai cuprinde laita, de jur imprejurul camerei, acoperita cu laicere, culmea cu cateva straie, opaitul, furca si roata de tors, vartelnita, masa la care a invatat Ionica buchiile cartii.
Pe masa sunt un bust al lui Ion Creanga si ceaslovul amintit in memoriile sale. In tinda casei este amenajata o expozitie cu operele marelui scriitor, ajuns in panteonul literaturii universale, cu documente de arhiva, scrisori, fotocopii ale manuscriselor si fotografii. In expozitie sunt si 14 lucrari de grafica realizate de plasticianul Eugen Taru, folosite la ilustrarea editiei din 1959 a volumului "Amintiri din copilarie".
Vizitand Muzeul Memorial "Ion Creanga", ne amintim caracterizarea datorata lui Garabet Ibraileanu: " Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletului moldovean intre romani; al sufletului taranesc intre moldoveni; al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni".