p8j10jo
I

In epoca de care ne ocupam s-au precizat in sanul poeziei epice doua evolutii de valoare inegala, dar nu mai putin evidente si caracteristice, si anume: o evolutie a materialului de inspiratie de la rural la urban; o evolutie a tratarii de la subiect la obiect sau de la lirism la adevarata literatura epica.
Evolutia de la rural la urban e de importanta relativa, nu nu mai sub raportul valorii, ci si al sensului ei limitat la epoca, prin rectiunea produsa fata de misticismul taranesc de la inceputul veacului.
Caracteristica epicii veacului trecut ca, dealtfel, a intregii lite raturi si culturi, sta in a fi fost creatiunea sau a clasei boieresti, cu legaturi cu pamantul si, deci, capabila de a fixa incidental si peisagiul rural (C. Negruzzi, V. Alecsandri, Al. Odobescu si, mai recent, N. Gane, Duiliu Zamfirescu, I. Al. Bratescu-Voinesti), sau direct a clasei urbane (N. Filimon, D. Bolintineanu, Caragiale).
Semnificativ urban e cel dintai roman romanesc, Ciocoii vechi si noi, iesit, dintr-o data, din inima realitatii sincronice, dupa cum urbane sunt romanele lui Bolintineanu sau Grandea. Ideologia
„Junimii“ n-a abatut interesul de la elementele urbane spre ele mentele rurale, pe care, in afara de Eminescu, nu le pretuia decat teoretic, ci spre vechea clasa a boierimii in proces de disparitie; in latura pozitiva, acesta e sensul literaturii junimiste a lui I. Al.
Bratescu-Voinesti, poetul liric al boierimii in descompunere, si a lui Duiliu Zamfirescu, istoriograful epic al urmasilor vechii boie rimi; iar, in latura negativa, tot acesta in sensul literaturii lui Cara giale, de satirizare a noilor paturi orasenesti surprinse in momen tul dificil al formatiei lor. Insufletita de ura impotriva burgheziei, reactiunea junimista nu si-a gasit, asadar, punctul de sprijin decat numai intr-unul din cei doi „factori istorici“ al poporului roman, in boierime; abia la inceputul veacului al XX-lea, prin influenta postuma a lui Eminescu si prin actiunea misionara a lui N. Iorga, sensul reactiunii impotriva burgheziei si, deci, a evolutiei firesti a civilizatiei noastre s-a largit, de la boierime, si la celalalt „factor istoric“ al poporului nostru, la taranime.

Iata pentru ce in cursul acestei istorii nu ne vom ocupa de litera tura epica a unor scriitori ca Duiliu Zamfirescu, Caragiale, I. Al.
Bratescu-Voinesti, chiar daca prin unele opere ar apartine veacu lui al XX-lea; prin ideologia ei junimista, aceasta literatura apartine sfarsitului veacului trecut.
Modurile de expresie artistica se reduc la doua tipuri corespun zatoare unor anumite categorii de sensibilitate, tipul subiectiv si tipul obiectiv. Daca ruralismul literaturii samanatoriste nu are decat o importanta sociala si de mic efect asupra esteticii, lirismul ei, adica atitudinea subiectiva de exaltare, are o consecinta cu mult mai importanta asupra calificatiei estetice. Scapand din catusele romantismului samanatorist, in etape necesare, poezia noastra epica a evoluat spre creatia obiectiva, adica spre maturi tate.