x8u16ut
Talentatul prozator, despre care am vorbit in paginile pre cedente, si-a facut debutul in literatura destinata montarii sce nice cu drama adanc psihologica si de mare rafinament sub diverse aspecte Casa mare. Au urmat alte opere dramatice, in care scriito rul a vadit o intelegere profunda a specificului artei teatrale si a abordat probleme etice de o importanta vitala: Doina, Pasarile tineretii noastre s. a.
Drama din prima opera numita in acest compartiment este a
Vasilutei, femeie inca tanara, care in mod firesc are dreptul la fericire personala. Sotul Andrei i s-a pierdut in razboi, fiul Arion isi satisface serviciul militar, iar ea isi impodobeste casa cea mare, coltul cel mai curat si mai frumos intr-o casa de taran.

Si tocmai intr-o zi cand i se parea ca toate se desfasoara nor mal, intamplarea o face sa traiasca puternic dragostea elevei So fiica pentru flacaul tomnatic Pavalache. Pentru acel flacau, care ii este drag si ei, Vasilutei. Nu zabava in casa Vasilutei isi face aparitia Pavalache insusi. Femeia se pomeneste intre doua situatii la fel de indreptatite: dragostea sa pentru Pavalache, setea de implinire personala, dreptul la viata intima furata de razboi, pe de o parte, si constiinta varstei sale inaintate, constiinta unei randuieli a pamantului, care nu poate fi incalcata fara sa-ti pierzi demnitatea, constiinta adevarului ca nu poti fi fericit daca prin gesturile si actiunile tale periclitezi fericirea altuia, in cazul de fata a Sofiicai, pe de alta parte.
Vasiluta a luptat mult cu sine insasi pana sa accepte dragostea lui Pavalache, dar ea lupta si mai mult ca sa-si insufle ca trebuie sa renunte la o atare fericire.
Conflictul nu se desfasoara intre Vasiluta si Pavalache, intre
Vasiluta si Eleonora, intre Vasiluta si Sofiica s. a. m. d. Toate per sonajele, inclusiv cele trei vecine superficiale, au rolul lor bine determinat in drama, mai cu seama Eleonora cu nunta ei imagi nara, Petre cu scrisoarea pe care el insusi o compune, ca s-o ogoias ca intrucatva pe Vasiluta, nemaivorbind de Pavalache si de tatal sau, Nistor, sau de tatal Vasilutei, cu citate evocate din Biblie; con flictul dramei se desfasoara in sufletul Vasilutei, intre sentimente le, gandurile, atitudinile si, pana la urma, optiunile ei. Gasind in sine puteri sa renunte la fericirea personala, Vasiluta se afirma ca personaj de o adanca semnificatie in intreaga noastra literatura, nu numai in dramaturgie. Ea apare ca expresie vie a sentimente lor curate si a actiunilor corespunzatoare unor atare sentimente.
In acest sens casa mare se umple de o semnificatie etica bine definita: ea simbolizeaza acel coltisor al sufletului, in care omul pastreaza tot ce are el mai curat si mai nobil.
Drama Casa mare este o opera profund poetica, are un subi ect bogat, vorbele Vasilutei, ca si ale batranului ei tata, comporta

semnificatii adanci in context, viorile din amintirile Eleonorei si alte detalii formeaza un al doilea plan al textului, ca si replica finala a Vasilutei: Ce pacat ca avem numai un singur pamant si un singur cer deasupra lui... .
Poetica, intemeiata pe simboluri sugestive, axata pe alte mo tive sacre, plina de dramatism interior, este si drama Doina.
Nici Tudor Mocanu, protagonistul acestei drame, nu este un per sonaj simplu, monocolor. El nu e lipsit de virtuti, intre care dra gostea pentru valorile nationale, simbolizate de nemuritoarea noas tra doina, despre care unul dintre fiii sai, Mihai, ajuns scriitor, se exprima exhaustiv: Orice popor, fie el din campie sau de la munte, pastreaza pentru zile mari, pastreaza pentru zile negre cate un cantec care face sa tresara inima intregului neam. Sufletul neamu lui nostru raspunde de fiecare data cand il cheama Doina .
Are si Tudor Mocanu clipe cand il cheama Doina . Asculta el, impreuna cu sotia sa Veta, un cantec stramosesc interpretat la ra dio si prin tesatura acelor melodii incep a se cerne... flori de mar, flori de cires... iar din ninsoare se arata o coasta de imas, o stana veche, o atisoara de fum cu un cioban ingandurat la vatra focu lui . Si mai e ceva: Intre stana si foc creste un copacel, si sta rezemata de acel copacel o fata. O simpla fata de la tara... .
Tudor intuieste ca aceea e insasi Doina si-i lamureste sotiei ca
Doinele celea rar cand... rar pentru cine se arata... .
Este Tudor Mocanu unul dintre alesii Doinei?
Faptul insusi ca personjaul are constiinta existentei si chiar a semnificatiei cantecului cantecelor noastre pare sa constituie un raspuns pozitiv.
Dar scriitorul coboara in adancul situatiei imaginate. Doina nu este, in conceptia lui, obiectul unei simple contemplari sau admiratii. Ea vine in ograda lui Tudor Mocanu si ca un examen etic: in conversatia cu Doina el isi dezvaluie propria sa viata, inte meiata pe principii morale absolut straine acelei randuieli a pamantului , careia i s-a dovedit credincioasa Vasiluta.

Tudor Mocanu vorbeste frumos nu numai despre doina, dar si despre neam (la replica unui personaj ca Doina s-ar putea sa nu dea pe la ei, Tudor raspunde sigur de sine: De ce sa nu treaca si pe la noi, mai Grigore? Nu suntem noi trup din trupul acestui neam? Nu ne-au batut si pe noi vanturile, ploile, toate cate au trecut peste aceasta mica tara? ), si despre demnitate (in conver satia cu Doina: De mic copil, cum se ridica copacel, omul cata cu coada ochiului in jur, ca nu cumva sa-l calce cineva pe ce are el mai sfant. Demnitatea e ca si cum ai duce o farfurie cu apa pe un varf de deget. Atata esti om cat e plina farfuria... ), despre alte valori supreme, dar in realitatea vietii sale protagonistul dramei este departe de a avea in el ceva sfant. Chiar sotia si-a ales-o, dupa cum observa Doina, pentru ca Veta, ramasa fara tata, avea trei hectare de pamant . Tudor si-a nenorocit sotia pentru ca tanjea dupa hectarele date in gospodaria colectiva, de a ajuns biata Veta sa se teama de toate, dupa cum explica Tudor insusi.
Se temea sa nu fie deportati, se temea sa nu se intoarca iara foame tea, sa nu inceapa un razboi, se temea de saracie...
Intr-un context social-politic dusmanos valorilor umane su preme Tudor Mocanu se da cu activistii , ca Mircea Moraru din
Povara bunatatii noastre ; fiii lui ascund sfintele icoane in poia ta cu gaini, iar biata Veta ajunge sa tot aleaga viata intreaga fasulele pe care sotul i le amesteca de fiecare data cand ea ter mina sa le aleaga. In general Veta este o jertfa a multlaudatelor odinioara timpuri noi .
Idealul lui Tudor e, acum, lucrul in gospodaria colectiva, aca pararea de bunuri materiale, capatuirea cu orice pret. De dragul comercializarii rosiilor el chiar pe Doina o pune la dispozitia achi zitorului de legume Ivan Afrikanovici, rusul respingator care nu recunoaste alt cantec decat Valurile Amurului .
Dandu-si seama de existenta valorilor supreme ale omului si ale neamului, Tudor Mocanu este un tradator constient al acesto-

ra. Printr-un atare mesaj Ion Druta a exprimat un adevar pe cat de dureros, pe atat de frecvent intr-o realitate dominata de interese practice efemere, de mercantilism ordinar.
Dramaturgul nu rateaza nici o ocazie de a-si confrunta per sonajele cu rigorile timpurilor concrete, care le pun la incercare virtutile primordiale si esentiale. Intr-un caz personajul e mai pu ternic decat conditiile in care ii este harazit sa traiasca si se afirma un caracter de om nobil, ca Vasiluta, in alt caz conditiile de viata il domina si se afirma un personaj mediocru, filistin, ca Tudor
Mocanu.
Pasarile tineretii noastre este, din acest punct de vedere, o drama de o complexitate etica avansata. Exista si aici un perso naj strivit de conditiile vietii noi , Andron, brigadierul care-i spune matusii Ruta: De-ar fi paine, incolo om trai noi si fara cocostarci , dar personajele principale Pavel Rusu si matusa Ruta nu sunt atat de unilaterale si univoce. Pavel Rusu s-a aflat toata viata in focul evenimentelor. A fost, altfel zis, un om al timpului, al tim purilor, intr-un sens un sclav al acestora. Cu toate ca a facut mereu bine oamenilor, nu s-a gandit la cele vesnice. Matusa Ruta insa e o pastratoare a memoriei, a credintei, a frumusetii nealterate a satului cu cocostarci, cu izvoare de apa tamaduitoare, cu oameni care nu uita de cele sfinte (a se vedea, de exemplu, dialogul ei cu

Paulina).
Dar Ion Druta nu recurge la o confruntare directa a persona jelor principale. O particularitate a compozitiei Pasarilor tineretii noastre consta in faptul ca personajele principale se intalnesc fata-n fata o singura data, spre sfarsitul dramei. Se intalnesc nu atat pentru confruntare, cat pentru a-si clarifica un adevar etern ca si unul si celalalt au avut, in fond, acelasi ideal in viata, atat ca unul si l-a vazut simbolizat de cocoare, celalalt de ciocarlii.
E chiar ideea de baza a dramei: permanenta idealului in viata omului

O alta particularitate a dramei Pasarile tineretii noastre consta in desfasurarea permanenta a actiunii pe doua planuri real si imaginar. Pavel Rusu, aflandu-se in spital, are deseori vi suri, prin mijlocirea carora scriitorul invie in fata noastra episoade concrete ale vietii personajului. Retrospectivele din visurile lui Pavel
Rusu cu omul cu ochelari, cu ostasul, cu fata, cu mama, pana la urma chiar cu Domnul, sunt o modalitate impresionanta de a pune in lumina momentele de varf ale vietii personajului sau ceea ce e totuna momentele principale ale subiectului. Mai cu seama prin aceste retrospectii Ion Druta reconstituie intreaga cale a evolutiei personajului.
Cea de-a treia particularitate a compozitiei dramei Pasarile tineretii noastre o constituie monologul interior. La prima vede re personajul se destainuie prompt, ca in orice replica. Dar nu e numai atat. La intrebarea lui Pavel Rusu de unde ai scos-o mata ca suntem sfaditi? matusa Ruta nu-i raspunde direct, ci se spovedeste pe larg, amanuntit, cu durere: Atunci, la imparteala pamantului, tat-tu m-a batut cu opritorile. A fost ca si cum m-ar fi ucis cu totul... .
Anume in doua monologuri interioare unul al lui Pavel Rusu, altul al matusii Ruta se dezvaluie mesajul etic al dramei si semnificatia simbolica a titlului. Cand matusa Ruta ii spune lui Pavel
Rusu ca asteapta cocostarcii, nepotul incearca s-o linisteasca si to todata sa-i destainuie propria sa afectiune pentru ciocarlii. S-or intoarce, ii spune el, cu toate ca, odata ce-a venit vorba, mie mai dragi imi sunt ciocarliile. Ce mai pasare, sfinte Dumnezeule! Camp arat, semanaturi proaspete, zare larga, cer senin, atata-i trebuie ciocarliei. Se suie sus pana se topeste mai cu totul si de acolo, de sus, o zi intreaga canta, seamana, ara si praseste impreuna cu ta ranul... . La care matusa Ruta ramane mirata: Sa te miri ca eu, vorbind de cocostarci, ma gandesc la semanaturi proaspete, la cer senin, la zare, iar tu, vorbind de ciocarlie, iara te duci cu gandul la aceleasi semanaturi, la acelasi cer senin, la aceeasi zare... .

In acest moment esential al dramei Pavel Rusu si matusa Ruta rostesc ultimele lor monologuri deosebit de importante. Pavel
Rusu: Nimic de mirare. In tinerete toti vor sa zboare, toti isi aleg cate-o pasare care le este mai draga. Noi, fiind oameni feluriti, ne-am ales si pasari felurite, dar dragostea noastra la radacina e una si aceeasi aratura, semanatura, zare... , dupa care o intreaba pe matusa Ruta: Ei, si-atunci cum facem de sanatatea coco starcilor, de sanatatea ciocarliilor? Matusa Ruta intelege comu nitatea idealurilor care ii stapaneste pe amandoi si-i raspunde dupa o scurta framantare : Eu as zice asa sa ne traiasca pasarile tineretii noastre .
Ion Druta are un simt fin al replicii, aceasta spune mult ori chiar totul despre personaj, dar si mai pitoresc este scriitorul in remarcele sale. De multe ori acestea nu sunt simple indicatii pen tru regizor si actori, ci adevarate nuvele lirice de o profunzime aparte. De exemplu, in remarca ce insoteste nunta Dochiei si a lui Andron: Muzicantii, dupa ce au tot schimbat priviri intre ei, au pornit a insaila incet, pe departe, un cantec de jale, un cantec de dor. Si-a desfacut aripile, s-a infipt in inaltimile albastre si s-a tot dus, incet si lin, pana s-a topit cu totul undeva hat, in largul cerului... Arcusul spune strunelor ca a fost un mare razboi pe pamant, ca multi din cei plecati nu s-au intors, dar credinta celor ramasi a fost mai mare decat lungul asteptarilor... Cele patru coarde subtiri se infiorau pentru soarta unei fete tinere si frumoase ce isi lega azi viata de un barbat de nimica... .

Impletire de scene de viata cotidiana si clipe de descoperire de catre personaje a unor realitati care din cauza acelui cotidian se retrasesera in adancul sufletului lor, drama Pasarile tineretii noastre e o expresie densa a vietii satului trecut prin incercari grele, a oamenilor care in forfota zilei au uitat multe lucruri sfinte, dar care intr-un moment decisiv al existentei lor se dovedesc in masura sa constientizeze adevaruri sacre, unicele pentru care face sa traiesti.

Ca jinduirea, descoperirea si constientizarea adevarurilor esentiale ale vietii este, de fapt, scopul principal al personajelor drutiene, se intelege cu toata claritatea si din drama Horia. In centrul acesteia se afla Horia Holban, profesorul de istorie intr-o scoala medie, care isi propune sa educe elevii pe baza intelegerii adanci a disciplinei predate de el ca viata concreta a unor oameni concreti, cum sunt chiar ei insisi. Istoria reactivarii, apoi a dis trugerii si disparitiei Clopotnitei lui Stefan cel Mare, istorie care a stat si la temelia nuvelei Clopotnita, formeaza nucleul dramei, punctul de intersectie a idealurilor, intereselor de moment, setei de capatuire si a altor aspiratii ale personajelor. Am pomenit nu vela Clopotnita si este nevoie sa precizam ca Ion Druta n-a prefacut pur si simplu o opera epica in una dramatica, el a plasmuit o drama autentica, in al carei debut nu se infrunta Horia
Holban si Nicolai Balta, ci se prezinta in mod neobisnuit, surprin zator si pitoresc profesorul Haret si proaspatul director Nicolai
Balta. Primul explica poetic si just ce inseamna cantecul popular, cel de-al doilea isi dezvaluie felul de a fi in explicarea a ceea ce se numeste inima, organ care in conceptia lui nu este decat un pumn de carne vie. Ca si pulpa, ca si falca, ca si buca, scuzati de expresie... .
Si Horia e altul decat cel din Clopotnita, el vine la Capriana ca lucrator al Muzeului satului, ramane de autobuz si face cu nostinta cu Jeannette, care de asemenea e alta decat cea din nuve la. Constructia subiectului, compozitia, unele personaje, maies tria replicilor si alte momente concrete atesta o opera deosebita de nuvela despre care am vorbit mai inainte. Altceva e faptul ca si in centrul dramei Horia se afla istoria Clopotnitei lui Stefan cel Mare, personajele principale fiind Horia Holban si Nicolai Balta cu trasaturile de caracter stiute din nuvela. Daca profesorul Haret isi dezvaluia caracterul abia la sedinta consliului pedagogic, acum si-l dezvaluie in ciocnirea sa cu Balta cand acesta calca pentru prima data pragul scolii din Capriana.

Mai putin expansiva decat in Clopotnita, Jeannette este la fel de usuratica in drama, chiar daca nici acolo, nici aici nu-l schim base pe tanarul si frumosul Horia pentru batranul si uratul Balta.
Principalele personaje sunt, deci, aceleasi ca si in nuvela si se caracterizeaza la fel ca in opera precedenta: Horia Holban si Maria
Moscalu, pe de o parte, si Nicolai Balta, pe de alta parte, se prezin ta drept expresii simbolice ale frumosului si, respectiv, ale uratului, in vesnica lor confruntare categorica si principiala.
Mesajul etic al dramei Horia necesitatea ocrotirii in fapte a monumentelor noastre de istorie si cultura este exprimat, si aici, prin situatii de viata obisnuite, pe langa care se intampla sa trecem fara sa intuim enorma lor importanta si profunda lor semnificatie.
In sfarsit, aceeasi eleva, Maria Moscalu, gaseste in sine puteri sa recunoasca pentru intreaga clasa ca anume teama de
Nicolai Balta a fost cauza ca nimeni n-a iesit sa salveze Clopotnita.
Scriitorul a tinut foarte mult la personajele plasmuite in nuve la, la problemele abordate, la solutiile etice sugerate, de vreme ce a hotarat sa le prezinte si pe scena.
Frumos si sfant este o alta opera dramatica de mare vigoare artistica. Trei personaje principale Calin Ababii, Mihai Gruia si
Maria, consateana celor doi, care au iubit-o si continua s-o iu beasca, fiecare in felul sau, recreeaza in scena o istorie pe cat de inedita prin natura situatiilor concrete si prin cutezanta coborarii scriitorului in substratul semnificatiilor etice ale situ atiilor, pe atat de dureroasa prin adevarurile dezvaluite, toate avand o importanta covarsitoare pentru acei ce reusesc sa le constientizeze.
Ion Druta porneste si de data aceasta de la fapte si situatii obisnuite, banale chiar. Bunaoara, la un magazin din capitala sunt aduse si puse in vanzare rate cu capetele sparte, altfel zis penite de vii. Calin Ababii, omul care ingrijeste o ferma intreaga de

pasari, nu poate sa nu se ia de piept cu vanzatorul, cu seful de magazin, apoi cu politia ( cu militia , in vocabularul timpului).

Mai inainte se incaierase cu alti oameni fara suflet, care impus casera caii din motivul ca n-au perspectiva, cu altii care dadusera la abator vaci in perioada cand acestea erau pe cale de a fata. In atare fapte fostul ostas de rand, om al pamantului, vede salbaticie si, dupa cum se exprima el, fascism.
Ion Druta e un maestru al subtextului semnificativ, al dez ghiocarii sensurilor etice ale faptelor obisnuite, el plasmuieste personaje pitoresti si respecta adevarul psihologic al acestora.
Ababii este un om direct, sincer, altruist, dar care nu tolereaza nimic din ceea ce-i scade ori pateaza demnitatea. Mihai Gruia este intelegator fata de prietenii ramasi la tara, necrutator cu cei vinovati fata de oameni si de tot ce e viu, are fermitate in glas, in gesturile si actiunile sale, Maria gaseste in sine puteri sa-i dezvaluie lui Mihai adevaruri importante gasindu-l tocmai la Moscova sau informandu-l in episoadele imaginare, in care se produc numai glasurile celor trei personaje in preajma salciei de pe malul
Rautului, asupra unor fapte si intamplari. De altfel, aceste gla suri suna de fiecare data ca niste expresii concentrate ale sen surilor profunde ale faptelor si gesturilor personajelor. Cand Calin
Ababii nu aude glasul prietenului de copilarie, el o intreaba pe
Maria ce s-a intamplat. Aceasta ii explica lucruri absolut primor diale si pentru caracterizarea lui Calin Ababii, si pentru intelegerea mesajului etic al intregii drame. De exemplu, ca glasul lui Calin zice ca in epoca armelor atomice orice om este raspunzator pen tru tot ce se face pe lume, altminteri... nimic nu mai are rost, si daca nu te ridici cand se calca in picioare tot ce avem mai frumos si mai sfant... sau ca atunci cand crapa tavanul, trebuie sa se gaseasca macar un singur soricel sa-si asume raspunderea pentru crapatura ceea. Altminteri, zice, casa noastra se va prabusi ingro pand sub daramaturi tot ce-am avut frumos si sfant pe lume

Sub influenta prietenului si a Mariei, care ii transmite mesa jul, Mihai Gruia descopera si alte realitati care fac parte din aceeasi categorie: ... Adu-ti aminte, Marie, pentru ca ceea ce a fost in viata noastra, atunci cand eram tustrei, a fost frumos si sfant... .
Expresiile sibliniate in citatele noastre devin curand un lait motiv, cu el se incheie drama, in episodul de pe malul Rautului, pe locul unde fusese candva o salcie si se auzeau glasurile per sonajelor. Acum aici sunt numai Sandu, fiul Mariei, si Mihai Gruia.
Sandu regreta disparitia salciei, isi exprima temerea ca pot sa dis para si raul, si chiar izvoarele. La care Mihai Gruia spune ceea ce va sa insemne o alta fateta a mesajului etic promovat de scriitor:
Apele nu pot sa dispara. Apele ba se revarsa, ba isi schimba al bia, ba cobor in adancuri, dar sa dispara cu totul nu pot, pentru ca apa, si aerul, si cerul e tot ce avem noi mai frumos, tot ce avem mai sfant... .
Prin pledoaria pentru valorile umane supreme, realizata cu mijloace originale si memorabile, in primul rand prin personaje interesante, prin replici pline de sensuri profunde, prin simboluri sugestive, printr-un zbor de nestavilit al fanteziei, dramele lui Ion
Druta sunt o contributie certa la dezvoltarea literaturii romanesti din Republica Moldova.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Ion C. Ciobanu, Casa mare . In cartea lui: Taria slovei maiestrite ,
Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1971.
Mihai Cimpoi, Creatia lui Ion Druta in scoala, Chisinsu, Ed. Lumina,
1986; Spatiul sacru. In cartea: Aspecte ale creatiei lui Ion Druta ,
Chisinau, Ed. Stiinta, 1990.
Andrei Hropotinschi, Problema vietii si a creatiei, Chisinau, Ed. Lite ratura artistica, 1988.
Nicolae Biletchi, Ion Druta: probleme de ecologie a spiritului. In cartea: Aspecte ale creatiei lui Ion Druta , Chisinau, Ed. Stiinta, 1990; Tim-

pul si spatiul in viziunea artistica a lui Ion Druta. In: Revista de lingvis tica si stiinta literara, 1995, nr. 3 si 4.
Gheorghe Mazilu, Permanenta optiunilor artistice. In cartea: As pecte ale creatiei lui Ion Druta , Chisinau, Ed. Stiinta, 1990.
Eliza Botezatu, Dialectica valorilor etice in drama Pasarile tineretii noastre. In cartea: Aspecte ale creatiei lui Ion Druta , Chisinau, Ed. Stiinta,
1990.
Vasile Badiu, Versiuni scenice ale dramaturgiei drutiene. In cartea:
Aspecte ale creatiei lui Ion Druta , Chisinau, Ed. Stiinta, 1990.
Valentina Tofan-Botnaru, Interferenta eticului cu esteticul in drama
Frumos si sfant de Ion Druta. In Limba romana, 1994, nr. 5 6.