Mihail Sadoveanu l7z8zj

Hanu Ancu\ei, tiparit ? ?tregime ? , dar ?ceput cu
=apte ani mai ?ainte, prin publicarea povestirii Iapa lui Voda
(? Adevarul literar =i artistic), trebuie luat =i citit ? ?tregime, daca voim sa ?\elegem arta prozatorului. Caci Hanu Ancu\ei este Decameronul lui Sadoveanu.
Tehnica povestirii ? povestire sau a povestirii ? rama
(Rahmenerz?lung, cum numesc acest procedeu teoreticienii germani, sau roman tiroir, cum ? spun francezii) este mult mai veche dec? Boccaccio, care o aplica at? de simetric ? al sau
Decameron, =i dec? emulul marelui scriitor italian, englezul
Chaucer, cu ale sale Canterbury Tales, sau Margareta de Navara, care de asemenea o folose=te ? Heptameron. Poate fi aflata ? car\ile populare, de felul Sindipei (prelucrata de Sadoveanu ?
Divanul persian) =i ? Halima. Formula narativa foarte veche, dar ? acela=i timp foarte noua, fiindca o gasim aplicata, ? diferite moduri, ? cinematografie sau ? a=a-numitul teatru epic, tehnica povestirii ? rama are avantajul de a putea transforma pe povestitorii ?=i=i ? personaje ale nara\iunii de cadru. Ea are, totodata, un caracter profund popular. Ignor?d-o poate ? ordine teoretica, Anton Pann =i Ion Creanga au aplicat-o spontan. Caci ce altceva sunt Povestea vorbei sau O =ezatoare la \ara dec? ni=te povestiri ? rama? De alta parte, Amintirile lui Creanga, privite de aproape, nu sunt dec? scurte nara\iuni legate una de alta prin verva povestitorului, personajul lor permanent.
Cunosc?d ad?c vechile car\i populare, pe scriitorii apuseni, dar =i pe cei ru=i (pe Turgheniev, ?deosebi, care aplica procedeul amintit ? Povestirile unui v?ator, traduse maiestrit ? limba noastra de creatorul Hanului Ancu\ei), atent mai ales la arta de povestitor a unui Neculce sau Creanga, Sadoveanu atinge ? aceasta opera a sa o culme a rafinamentului artei cuv?tului rom?esc.
Hanul ?su=i devine personaj ? povestirea de cadru. Hanu

Ancu\ei nu e un han ca toate celelalte. A=ezat la rascruce de drumuri, =i de veacuri, Hanu Ancu\ei este o cetate care adaposte=te pe povestitori =i pe ascultatori, cu to\ii iubitori de vin din |ara de Jos, baut din oala noua de lut ro=u. Teatral =i solemn, pentru ca din modul cum este notata oralitatea vorbirii putem deduce tonul =i gesturile personajului, comisul Ioni\a, raza=ul cel fudul de la Dragane=ti, spunea:
?rebuie sa =ti\i dumneavoastra, ca hanul acela al Ancu\ei nu era han, — era cetate. Avea ni=te ziduri groase de ici p?a colo. +i ni=te por\i ferecate cum n-am vazut ? zilele mele. ?n ul lui se puteau oplo=i oameni, vite =i caru\e =i nici habar n-aveau din partea ho\ilor...“
De aceea=i parere este =i mo= Leonte Zodierul:
?=a ziduri ca de cetate, a=a zabrele, a=a pivni\a, — a=a vin, — ? alt loc nu se poate. Nici a=a dulcea\a, a=a voie-buna =-asemenea ochi negri; eu parca tot sub ei a= sta p?a ce mi-a veni vremea sa ma duc la limanul cel fara de vifor...“
Lirismul sadovenian, ?valuitor, transpune adunarea de la han, ca =i ?t?plarile povestite acolo, ?tr-un timp nedeterminat. Hanul reprezinta, ? mic, Moldova dintotdeauna, Moldova oamenilor simpli cu obiceiuri arhaice, cu ?t?plari care se perinda dupa anume date calendaristice, cu practici sav?=ite ritualic. Diferitele
Ancu\e care se succed ca stap?e la han sunt parca una =i aceea=i,
? ochii genera\iilor de bautori =i povesta=i. ?nsa=i curgerea me lodica a propozi\iilor, pe care scriitorul rapsod le pune ? gura povestitorilor, da impresia de continuitate ? valuri fara sf?=it.
Iata un pasaj ? care punerea verbelor la imperfect (a=a-numitul imperfect iterativ) sugereaza aceasta imagine poetica:
?aberele de cara nu se mai istoveau. Lautarii c?tau fara oprire.
C?d cadeau unii dobora\i de truda, =i de vin, se ridicau al\ii de prin cotloanele hanului.
+-at?ea oale au farmat bautorii, de s-au crucit doi ani muierile care se duceau la t?g la Roman. +i la focuri, oamenii ?cerca\i =i me=teri frigeau hartane de berbeci =i de vi\ei, ori p?paleau clean =i mreana din Moldova. Iar Ancu\a cea t?ara, tot ca ma-sa de spr?cenata =i de vicleana, umbla ca un spiridu= ?colo =i ?coace, rumena la obraji, cu catrin\a-n br? =i cu m?ecile suflecate ?par\ea vin =i m?cari, r?ete
=i vorbe bune.“
Povestirea care ni se pare ca da, ? modul cel mai adecvat, sensul ?tregului ciclu este Negustor lipscan.
Moldova celor aduna\i la Hanu Ancu\ei este o lume statornica, fericita, ?truc? se poate ?frupta din darurile pe care pam?tul acestei \ari le ofera cu ?bel=ugare, refractara, mai ales, la orice
?noiri ale lumii civilizate care i-ar putea strica lini=tea. Inven\iile tehnice sunt privite cu suspiciune: ?ine =tie ce ticalo=enie nem\asca a mai fi , mormaie cu ?daratnicie =i cu glas gros ciobanul de pe Rarau, auzind ca jup? Damian Cristi=or calatorise cu trenul. Ca cititor ? zodii, mo= Leonte admite ceasornicele, dar ? ruptul capului nu e de acord cu palariile la cucoane:
?e ceasornice nu ma mir... dar femeile cu palarii, drept sa-\i spun, mie nu-mi plac .
C? prive=te alimenta\ia, moldovenii cei vechi nu ?\elegeau cum nem\ii beau bere amara, man?ca carne fiarta =i cum se pot lipsi de sarmale, de bor=, de crap la pro\ap ori de miel fript t?hare=te:
„— Carne fiarta? se mira capitanul Isac.
— Vra sa zica, urma maz?ul, pui ? \?la n-ai vazut?
— Nu prea.
— Nici miel fript t?hare=te =i tavalit ? mojdei?
— Asta nu.
— Nici sarmale?
— Nici sarmale, nici bor=. Nici crap la pro\ap.
— Doamne fere=te =i apara! se cruci mo= Leonte.
— Apoi atuncea, urma capitanul Isac, daca nu au toate astea, nici nu-mi pasa! sa ram?e cu trenul lor, =i noi cu |ara Moldovei.“
Nu s-ar putea spune ?sa ca |ara Moldovei este numaidec? o \ara a fericirii, pentru ca, dupa cum reiese din povestirea lui
Costandin Mo\oc, ciobanul de pe Rarau, boierii asupresc cr?cen pe \arani =i oamenii, ajuta\i de haiduci, precum Vasile cel Mare, trebuie sa-=i faca singuri jude\, un jude\ al sarmanilor, dupa pravile nescrise, dar drepte.
Luate fiecare ? parte, cele noua istorisiri care compun Hanu
Ancu\ei nu spun mare lucru, sau spun prea pu\in, din punctul de vedere al artei prozatorului. Pentru ca nu at? ce se spune ?
Hanu Ancu\ei este estetice=te superior, c? mai ales modul cum se spune, felul de a povesti al fiecarui personaj in parte ram??d profund definitoriu.
Numai pentru ca veni vorba, comisul Ioni\a poveste=te
?t?plarea cu iapa lui voda. Altminteri, el care ?ta st?p la han, de=i declara ca pleaca de ?data, arat?d spre calul gata
?=euat, avea de povestit ceva ?frico=ator. +irul povestirilor ?sa, care decurg ? chip natural una dintr-alta, cu o savanta punere
? scena, ? ?piedica sa plece, p?a cade =i el, odata cu ceilal\i, dobor? de somn =i bautura.
Povestitorul genericului (?prumutam termenul acesta din limbajul cinematografiei), care e unul din oamenii ce stau mai la o parte, pe pro\apurile carelor din umbra hanului, ni-l prezinta pe calugarul Gherman de la Durau mai mult ca pe un haiduc paduratic. ?n aparen\a tacut, afundat ? barba sa stufoasa =i
·ndeletnicindu-se cu oala (mod eufemistic =i protocolar de a spune ca bea) calugarul dintr-o data a ?lobozit cuv?t :
?tunci cu mare dragoste =i placere s-a ridicat din col\ul lui calugarul cel care venise de la munte =i, cumpanindu-=i oala ? dreptul barbii, a slobozit cuv?t. P?a ?tr-acea clipa tacuse =i se ?deletnicise cu oala
=i nici nu-l vedeam din barba.“
Vorbirea lui e presarata cu cuvinte din scripturi. La schitul
Durau — zice el — ·a nevoiesc cu fra\ii mei ?tru pustietate , ie=ind c?eodata cu toporul =i cu cu\itul impotriva dihaniilor,
·aci noi arma de foc =i sabie nu se cade sa purtam; s?tem slujitori cu duhul . Lucrurile mirene=ti ?sa nu-i sunt cu totul straine, judec?d dupa felul cum se adreseaza Ancu\ei: „— S\i mul\amesc, lele Ancu\a, pentru vin =i pentru cautatura ochilor.
Po\i sa umpli oala, ca sa nu te trude=ti a veni a doua oara.“
Ca multe alte personaje din opera sadoveniana, calugarul
Gherman are =i el o taina pe care o da pe fa\a ? mod indirect, povestind moartea haiducului Haralambie. El era fiul acelui razvratit ?potriva stap?irii =i maica-sa ? ?chinase manastirii, pentru iertarea pacatelor.
Un alt personaj tipic este mo= Leonte Zodierul. Se vede c? de colo ca mo= Leonte arde de nerabdare sa spuna o istorie.
Politicos ?sa, invita pe comisul Ioni\a a nu-=i uita cuv?tul ? legatura cu ?t?plarea cea grozava. Dar mo= Leonte are o adevarata m?carime de limba, \ine sa vorbeasca numaidec?
=i atunci recurge la un =iretlic ce nu da niciodata gre= ? captarea auditoriului. Se minuneaza ipocrit =i teatral de povestirea calugarului =i declara pe un ton potolit ca nu =i-a mai sim\it
·nima ca pot?nichea ? cangile =oimului , ca acum, dec? o data ? via\a sa, anume atunci c?d a vazut balaurul.
Se ?\elege, adunarea, inclusiv comisul Ioni\a, ? cere, ? cor, sa spuna povestea cu balaurul care ?ghite pe boierul
Nastasa Balomir, haps?ul caruia ultima =i t?ara lui so\ie ? venise ? sf?=it de hac, cu ajutorul solomonarului.
Ciobanul de pe Rarau reprezinta, ? adunarea idilica de la
Hanu Ancu\ei, pe cei mul\i =i oropsi\i, oamenii pam?tului.
Portretul, foarte adecvat, este executat ? trasaturi aspre, puternice, desprins parca din fabuloasa Dacie preistorica:
?-a ridicat din tohoarca lui, de la pro\ap, un om matahalos, =i s-a aratat ? lumina focului pa=ind leganat. Numai dupa cum aducea picioarele, rar, cosind cu ele parca, s-ar fi putut cunoa=te ca-i cioban.
Se vedea asta ?sa =i dupa gluga, dupa caciula dintr-un berbece, dupa chimirul lat =i lustruit =i mai ales dupa cama=a scor\oasa de spalaturi
? zer, purta toiag nalt pe care-l \inea sus. +i ochii mititei, abia-i vedeam de sub stra=ina frun\ii =i a spr?cenelor. Avea plete unse cu unt, iar barba-i era rasa cu custura de coasa.“
Ciobanul atribuie povestea sa, Jude\ al sarmanilor, unui prieten al sau. ?nsa =i el, ca =i calugarul Gherman, are o taina...
De fapt povestea lui este autobiografica =i asta se vede din modul spunerii, din ton =i gesticula\ie:
?ovestind, ciobanul se a\a\ase =i-acum =i scutura capul =i bra\ele
? rumeneala focului. Glasul ? ie=ise din cumpana obi=nuita. Vorbea prea tare, ?sa, ca =i cum ar fi fost singur .
F?t?a dintre plopi =i Cealalta Ancu\a sunt doua povestiri romantice de dragoste, una privitoare la ?t?plarea din tinere\e a capitanului Isac cu o t?ara \iganca, cea de-a doua referitoare la rapirea unei fete de boier de catre feciorul de raza=i Tudori\a
Catana. Ambele ?t?plari au loc ? jurul Hanului Ancu\ei. Orb sarac =i Istorisirea Zahariei F?t?arul prilejuiesc aducerea ? scena a trei personaje foarte pitore=ti: Orbul e un ·alic batr? , un ?icalos =i un ·emernic (con\inutul semantic al cuvintelor e cel vechi). ?n tinere\e facuse parte dintr-o banda de cer=etori =i de ho\i, condu=i de un oarecare Ierofei, care a murit, acesta din urma, ·a o petrecere =i la o batalie ?tr-o noapte . Ratacind multa vreme prin par\ile Chiului*, orbul se ?torcea acum la locul na=terii sale, sub poalele mun\ilor Moldovei. ?emernicul“ este ?sa un Homer autohton. +tie o mul\ime de istorii, pe care le spune acompaniindu-se la cimpoi. Le spune =i le c?ta ? schimbul unui hartan de carne fripta =i al unei ulcele de vin acru, cer?d cu demnitate, adulmec?d alimentele, dar =i caracterele oamenilor cu narile =i urechile. Datina cere sa ?ceapa cu c?tecul
Mioarei — indiferent de starea de spirit a adunarii — chem?d
?iers de m?nire din departarea anilor de demult . Melodia
Miori\ei cuprinde pe to\i: ?iobanul cel prost de la Rarau, cum =i monahul care se ducea la Sf?tu-Haralambie pl?geau pe locurile lor fara nici o ru=ine .
Orbul poveste=te apoi ?t?plarea cu fuga lui Duca-voda ? mazilie, spre |ara Le=easca, tiptil, ? mare graba =i umilin\a.
Oprindu-se la o casa =i cer?du-i unei femei o oala cu lapte, este ?t?pinat cu blesteme, cum scrie =i ? cronica lui Neculce:
„—N-avem lapte, n-avem vaci, mamuca; n-avem, ca ni le-a m?cat Duca-voda, m?ca-l-ar temni\a pam?tului =i viermii iadului cei neadormi\i .
Iata sursa exacta a lui Sadoveanu: +i intr?d le=ii =i cazacii =i moldovenii, au luat pre Duca-voda =i pre al\i boieri, pre to\i dezbrac?du-i, i-au lasat cu pieile goale. +i s-au ?tors poghiazul cu dob?da =-au dus pe
Duca-voda ? |ara Le=asca, =i acolo au murit. +i c?du-l duc pe drum, ? pusera ?tr-o sanie cu doi cai, unul albu =i unul murgu, =i cu hamuri de teiu, ca vai de d?sul. Ocari =i sudalmi, de audz cu urechile. +i agiung?du la
Suceava, la un sat anume... (loc gol ? manuscrise, n.n.), au poftit pu\intel lapte sa man?ce. Iar femeia gazda i-au raspunsu ca ?n-avem lapte sa-\i dam, c-au m?cat Duca-voda vacili din \ara, de-l va m?ca viermii iadului cei neadormi\i?. (Apud Letopise\ul \arii Moldovei, edi\ia ?grijita de Iorgu
Iordan, E.P.L., , p. .)
Compara\ia de texte ram?e excep\ional de interesanta asupra modului de documentare la Sadoveanu. Pornind de la o viziune popular-folclorica, marele prozator ?pinge istorisirea lui Neculce — ?deajuns de realista, macar prin compara\ie — spre mit =i legenda.
?n versiunea creatorului Hanului Ancu\ei, Duca-voda nu este pur =i simplu prins de un poghiaz le=esc, pe drumul dintre Foc=ani =i satul Domne=ti, pe c?d se ?torcea dintr-o campanie militara. (Participase, ? fruntea unui contingent moldovenesc, la asediul Vienei, ?treprins de catre turci ? anul .) Ci, mai
?ainte de aceasta, este rapit din palat =i din ?atul sau de argint , de catre demonul cu care facuse legam?t, ·a sa poata izb?di at?a urgie asupra lumii . ?oimirii care l-au pradat pe cale mai apoi =i l-au dus cu ei spre |ara
Le=asca nu sunt dec? trimi=ii unei justi\ii imanente, pentru a-l face sa auda blestemele norodului spuse de gura unei batr?e, care — simbolic — devine sub pana scriitorului stramoa=a povestitorului =i c?tare\ului-orb de la han:
·n acea noapte a cazut de pe v?t demonul la curtea domneasca =i, bat?d ? geam cu gheara, a dat de =tire lui Voda sa lese ? lumea asta toate boga\iile str?se =i sa se gateasca de cale pentru drumul cel fara ?toarcere.
— A venit vremea, luminate Doamne, sa-\i dai socotelile =i sa plate=ti ce-ai iscalit.
Caci el facuse zdelca =i pusese iscalitura =i pecete, ca sa poata izb?di at?a urgie asupra lumii.
Duca-voda a ?ghe\at ? patul lui de argint, auzind glasul. Dupa aceea a rasarit ca sub bici =i a racnit la slujitor sa-i ?hame telegarii la car?e.
Astfel a fugit, cu ce averi a putut str?ge, p?a ?tr-un sat din jos. Iar acolo,
Li\a Salomia, care adusese de m?a pe orb, e o baba cu gura punga =i privirea ascu\ita, cam rea. Se face a se mira de succesul c?tare\ului. Nu bea vin pentru ca sufera de vatamatura, dar nu se da ?darat de la rachiu =i placinte moi, pe care le molfaie ?tr-un dinte. Zaharia F?t?arul, ·u capu-i buhos =i barba-i inc?cita , este o personificare a tacerii pietrificate. Bea
=i tace cu ?daratnicie. Face f?t?i, dar iube=te mai mult vinul dec? apa. Istorisirea lui — o alta poveste de dragoste dintre fata unui boier =i feciorul unui maz?, ?t?plata pe vremea lui voda
Calimah — este spusa de fapt de Li\a Salomia. Aici tehnica boccaccesca ni se pare suita pe culmea rafinamentului ei.
Nara\iunea cu cei doi ?dragosti\i, fugi\i =i adaposti\i ? coliba lui Zaharia din padure, se constituie dintr-un dialog. Baba Salomia poveste=te =i abia din c?d ? c?d scoate, cu cle=tele, c?e o vorba din gura lui Zaharia: ?sta-i ... ?t?a-i . odata cu viscolul, l-au ajuns ni=te joimiri le=i =i l-au prins, prad?du-l de bani. Vestitorul nop\ii, fiind de fa\a, r?ea =i l-au dus cu d?=ii.
Gasind ? calea lui omaturi =i troiene, mergea foarte greu =i i-au cazut caii. Atunci a scos din s? trei galbeni, ce-i mai avea ascun=i, =i i-a pus ? palma unui ticalos \aran de r?d, pentru o sanie cu oplene =-o iapa alba, =i cu acea sanie proasta a ajuns Duca-voda aici la han. Din toata averea de pe lumea asta nu mai avea nimica. +-a cerut batr?ei aceleia a noastra o ulcica de lapte de pomana. Iar ea nu-l cuno=tea. +i se t?guia ca n-are:
— N-avem lapte, n-avem vaci, mamuca, n-avem, ca ni le-a m?cat
Duca-voda, m?ca-l-ar temni\a pam?tului =i viermii iadului cei neadormi\i!“
(SADOVEANU, OPERE, vol. , p. .)
Punctul de inspira\ie al acestei povestiri, cu cei doi ?dragosti\i fugi\i ? codru, se gase=te de asemenea ? Neculce, ?tr-o formulare mult prea sobra, fara poezie, impresionanta prin conciziune =i prin strecurarea abila a amanuntului semnificativ absolut trebuitor fic\iunii. E vorba de povestirea
XX din O sama de cuvinte:
?v?d Radul-voda o fata din trupul lui, sa fie fugit cu o sluga, ie=ind pre o fereastra din cur\ile domne=ti din cetatea H?laului. +i s-au ascuns ? codru. +i au facut Radul-voda navod de oameni =i au gasit-o la mijlocul codrului, la o f?t?a ce se cheama F?t?a Cerbului, l?ga podul de lut.
Deci pe sluga l-au omor?, i-au taiat capul, iar pe d?sa au dat-o la calugarie, de-au calugarit-o.“
A=adar, ·ndiferente ? sine , cum spune G. Galinescu — cele noua povestiri de la Hanu Ancu\ei se leaga ?tr-un tot unitar, arta prozatorului fiind aceea de a crea personaje-povestitori =i o atmosfera specifica.
Dupa cum am ami afirmat, me=te=ugul nu consta neaparat
? ce se spune, c? mai ales ? modul cum se spune. Acest cum ? formeaza mi=carea =i comportamentul povestitorilor, care se succed ? chipul cel mai natural la cuv?t, dar ? formeaza, mai ales, vorbirea lor.
Dupa cum s-a observat, =i dupa cum ?su=i scriitorul a marturisit-o adesea, arta lui Sadoveanu se a=aza ? linia tradi\iei lui Neculce =i Creanga, mai ales prin parfumul vechi =i moldovenesc al cuv?tului. Aceasta se poate vedea aproape din fiecare =ir =i din fiecare ?torsatura de fraza.
Astfel, oprindu-ne mai amanun\it la ultima povestire,
Istorisirea lui Zaharia F?t?arul, vom observa atragerea ? sfera artei a cuvintelor =i expresiilor populare. Orbul cel sarac
=tie istorisiri =i se bucura de simpatia auditoriului. Dar Li\a
Salomia nu mai avea ast?par, rup?du-=i degetele =i mu=c?du-=i buzele, contrariata de aten\ia care se da unui
?icalos , =i =i da cu parerea, ? doi peri:
„— Iaca, astfel traiesc unii fara grija, macar ca-s ni=te nevolnici.
Umbla du=i de m?a de al\ii, ca ei singuri nu-s vrednici sa calce doi pa=i; =i pe unde ajung spun ni=te minciuni, de sta lumea =i se uita la d?=ii cu gura cascata.“
Li\a Salomia, baba cea ascu\ita la limba, se caracterizeaza singura prin modul cum vorbe=te, fara cea mai mica interven\ie din partea povestitorului. Ca mai batr?a ? adunare, ea se exprima prin pluralul demnita\ii, dar se umple de naduf c?d vede ca orbul le ?torcea =i le sucea ca sa se plece o lume catre d?sul:
„— Asta =tiu eu ca-i adevarata (povestea despre Duca-voda), ca nici noi nu suntem de ieri, de alaltaieri, =-am auzit =i =tim destule; — dar toate ale lui n-a\i auzit dumneavoastra cum le ?torcea =i le sucea, ca sa se plece o lume catre d?sul? Parca ce-i bun un h`rb? Nu-i bun de nimica. A=a ca eu una m-am umplut de naduf auzind =i mai ales vaz?d.“
Impresia de oralitate =i de mi=care scenica a personajului se realizeaza, simultan, din cuvinte auzite ? vorbirea regionala curenta: asta, =-am (? loc de =i-am), nimica, dar mai ales din expresii verbale, le ?torcea, le sucea, sa se plece... catre, m-am umplut de naduf =i din construc\ii eliptice: toate ale lui, o lume
(substantivul nearticulat), auzind, vaz?d (lipsa complementului drept), parca (la) ce-i bun un h?b? (introducerea fara la a subordonatei cerute de adverbul predicativ parca). Fiind bolnava de vatamatura, baba se apara de (?respinge) ulcica pe care i-o
?tindea raza=ul:
·\i foarte mul\amesc, cinstite comise, dar eu, fiind bolnava de vatamatura, nu pot suferi ? gura nici o picatura de vin. Nu beau dec? rachiu. Pot gusta =-o placinta dintre acelea, — care-i mai molcu\a, cinstite comise, caci nu mai am din\i ca de demult — =i ca ? vremea tinere\ii nu mai pot mu=ca. Buna placinta, n-am ce zice, a=a le fac =i eu. Acuma tot a= ?drazni sa iau macar ? v?ful buzelor oleaca de vin, mai ales ca nu-i de cel vechi. Spune, badica Zaharia, ?t?plarea de la poiana lui Vladica Sas.“
Ceremonioasa, aproape ritualica, scena se poate juca per fect de catre o actri\a care ar putea ghici mima =i pantomima, fara indica\ii regizorale, numai din inflexiunile limbii.
Retranscriem textul =i, pentru o mai buna ?\elegere a lui, punem de la noi indica\iile scenice:
LI|A SALOMIA ??chin?du-se ceremonios ? fa\a comisului Ioni\a, care-i ?tinde oala cu vin?: ?\i foarte mul\amesc, cinstite comise, dar eu, fiind bolnava de vatamatura, nu pot suferi ? gura nici o picatura de vin. ?Cu un anumit ?\eles, echivoc, pentru ca nu se =tie exact de ce nu bea vin: e ?tr-adevar bolnava, ori din fire nu-i place vinul?? Nu beau dec? rachiu. ??ndraznind; gest cu ochii ?spre placinte?: ?ot gusta =-o placinta dintre acelea. ?Autoironica, sub?\eleg?d zicala ?aba batr?a nu se teme de placinta moale? care-i mai molcu\a, cinstite comise, caci nu mai am din\i ca de demult — ?Complice, fa\a de comisul care e cam de aceea=i v?sta? =i ca ? vremea tinere\ii nu mai pot mu=ca. ?Mu=ca din placinta.? Buna placinta, n-am ce zice: a=a le fac =i eu. ?Gest spre oala cu vin.? ?cuma parca tot a= ?drazni sa iau macar ? v?ful buzelor oleaca de vin, mai ales ca nu-i de cel vechi. ?Se ?toarce spre
Zaharia F?t?aru:? ?pune, badica Zaharia, ?t?plarea de la poiana lui Vladica Sas.
A=adar, personajul se realizeaza caracterologic prin comportament, prin gesturi =i prin limbaj, prin ·rea\ie , dupa expresia lui Ibraileanu. Ca =i la Creanga, la Sadoveanu ·rea\ia“ predomina.
Se cuvine totu=i sa operam o diferen\iere a func\iei stilistice a limbajului — at? al personajelor c? =i al povestitorului — la
Sadoveanu, fa\a de Creanga, oric?a asemanare ar exista ?tre ace=ti doi mari prozatori.
Spre deosebire de eroii lui Creanga, oamenii lui Sadoveanu
— =i cei din Hanu Ancu\ei ?deosebi — sunt mai gravi =i mai ceremonio=i. Aceasta se poate deduce de asemenea din modul lor de a vorbi. A=a este comisul Ioni\a, calugarul Gherman, mo= Leonte Zodierul, capitanul Neculai Isac, negustorul lipscan, orbul cel sarac, chiar Li\a Salomia =i Ancu\a ?sa=i. Excep\ie fac, poate, numai ciobanul cel m`nios de pe Rarau =i Zaharia
F?t?arul, cel a=a de tacut din fire, mul\umindu-se cu c?eva vorbe mormaite: ?=a-i! At?a-i! Iata un pasaj — scos din aceea=i ultima povestire de la Hanu Ancu\ei — unde, cu multa cumpaneala, povestitorul cauta a tempera, ? vorbe curtenitoare
=i ceremonioase, supararea Li\ei Salomia:
?atu=a Salomia, tare te rog: nu te supara. Dumneata nu cuno=ti cum ? lumea? Ai fost femeie frumoasa ? zilele dumitale =-ai purtat la g? margarintar, cum spunea mo= Costandin. Apoi de ce-\i ie=eau barba\ii ? preajma, arat?du-=i din\ii =i magulindu-te? Iar la alte femei nu se uitau, ca nu erau ca dumneata. Astfel =i lumea asta de aici, adunata la lucrarea care se vede, are placere s-asculte istorisiri,
=i cine le spune mai frumos acela are lauda mai mare. Batr?ul acela-i orb =i ticalos, dar =tie sa spuie =i sa c?te, av`nd dar de la
Dumnezeu. Asemenea daca te bucuri de o floare ca-i luminata =i are mireasma, nu te po\i supara pe cea care-i mohor?a =i fara miros, caci nu-i ea vinovata .
Populara, desigur, vorbirea personajului — caci =i povestitorul genericului ? Hanu Ancu\ei este tot un personaj — are un aer oarecum de circumstan\a, sarbatoresc. El nu folose=te cuv?tul cel mai obi=nuit, de aceea spune ca Li\a Salomia, fiind frumoasa, ? tinere\e, purta la g? margarintar =i barba\ii
? ie=eau ? preajma arat?du-=i din\ii, mod curtenitor de a te referi la trecutul unei femei. Lumea de la han e adunata la o lucrare care se vede =i are placere sa asculte istorisiri. Cine le spune frumos are lauda. Baba nu trebuie sa fie suparata de succesul orbului, care are dar de la Dumnezeu (numele popu lar al talentului) sa spuie =i sa c?te, ? cele din urma, sfato=enia, cu iz de carte veche, a povestitorului se rasuce=te ? ironie, politicoasa, exprimata printr-o compara\ie rasturnata =i plina de t?c: ?semenea daca te bucuri de o floare ca-i luminata =i are mireasma, nu te po\i supara pe cea care-i mohor?a =i fara miros, caci nu-i ea vinovata .
?n timp ce vorbirea lui Creanga — care nici el nu transcrie, copiind, limbajul \aranesc, pentru ca atunci n-ar putea sa fie arta — da o puternica impresie de via\a curenta, aceea a lui
Sadoveanu =i a eroilor sai ne apare mai ?tilizata — cum spune
Tudor Vianu — ·a un nivel care-i da nu =tiu ce timbru grav =i sarbatoresc, deopotriva cu un text al liturgiilor . Aceasta se potrive=te ?tru totul lirismului sadovenian, ? deosebire de jovialitatea =i verva nesecata a povestitorului humule=tean. Tot at? de popular =i de vechi ca =i Creanga, Sadoveanu este, totodata, mai ·odern . Lirismul sau proiecteaza realitatea ?
?iziune , o ·sen\ializeaza =i, orice s-ar spune, se poate observa contemporaneitatea lui cu descoperirile simbolismului. Hanu
Ancu\ei, cu pove=tile =i povestitorii lui, situate ?tr-un timp =i
?tr-un spa\iu nedeterminate, este parca ?valuit ?tr-o cea\a de taina, prin notarea savanta a ·oresponden\elor dintre via\a umana =i natura. Finalul ultimei povestiri ?fa=oara aceasta lume ?tr-un mister poetic. Nota\iile acustice, mai ales, sunt deosebit de sugestive. ?a ceas t?ziu, c?d Clo=ca cu pui trecuse de crucea nop\ii, focul se stingea, oamenii ?chinau catre pam?t oalele de lut =i, de truda =i somn, le asfin\eau ochii. Din dosul hanului s-a auzit atunci nechezatul ascu\it =i nefiresc al iepei celei slabe a comisului Ioni\a. Li\a Salomia =opte=te: ?a =ti\i ca acesta nu-i ceas curat. Eu cunosc semnele nop\ii =i mai ales pe ale lui. +i calul l-a adulmecat, d?d strigat. Dupa aceea, baba stupe=te de trei ori ? spuza =i-=i face cruce. — ·l sim\ise
=i hanul — noteaza povestitorul — caci se ?fioara prelung. O u=a ? fundurile lui se izbi. Se facu tacere la vatra =i, cu to\ii privindu-ne, nu ne-am mai vazut obrazurile.“