George Calinescu este o personalitate complexa a literaturii romane, opera sa cuprinde lucrari de istorie a literaturii romane („Istoria literaturi romane de la origini pana in prezent”), critica literara („Viata si opera lui Mihai Eminescu”, „Opera lui Ion Creanga” etc.), teorie a literaturii, studii de literatura comparata si universala, dar si opere literare (poezie, dramaturgie si, in special, romane). l7k21kz
Calinescu este adeptul romanului realist, dupa cum el insusi afirma: „Romanul este expresia directa a vietii, fara actiuni personale si fara obligatiuni de originalitate temperamentala si verbala”. „Enigma Otiliei” este tocmai genul de roman realist, obiectiv, de factura clasic-balzaciana.
Fiind un mare admirator al lui Balzac, intalnim aceleasi elemente in opera lui Calinescu, dintre care se remarca in incipit fixarea exacta in timp si spatiu a actiunii: „Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani imbracat in uniforma de liceu, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli.” Un alt element balzacian este descrierea exterioarelor, dar si cea a interioarelor unor cladiri, care trimit la caracterul personajelor care le locuiesc, spre exemplu aspectul casei lui Costache Giurgiuveanu: „Zidaria este crapata si scorojita in foarte multe locuri, si din crapaturile dintre fatada casei si trotuar ieseau indraznet buruienile. a…i Intr-adevar usa de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat si descheiat de caldura sau ploaie si bubos de vopsea cafenie...”, anticipeaza caracterul, sau mai bine spus, trasatura definitorie de caracter a personajului care o locuieste, aceasta fiind avaritia.
Tema romanului este ilustrarea vietii burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, care se degradeaza din cauza banului. Chiar unul din firele narative din roman se construieste in jurul banilor si, mai precis, a averii lui Costache Giurgiuveanu, aceasta tema, a banului, fiind dezvoltata si de catre Balzac, care afirma ca „Zeul la are se inchina toti este banul.”
Un alt element balzacian il constituie motivul paternitatii, ilustrat in primul rand de titlul initial al romanului, „Parintii Otiliei”, dar si de relatiile familiare degradate din roman, cum ar fi situatia incerta a Otiliei, in casa lui Costache Giurgiuveanu, sau relatia fraterna dintre Aglae si Costache, care se degradeaza din cauza banilor.
Faptul ca fiecare personaj este dominat de o trasatura definitorie, adica personajele din roman sunt personaje-caracter, asemenea celor din clasicismul francez, constituie un alt element de factura balzaciana. Astfel, Costache este avarul, Titi -; retardatul, Aurica -; fata batrana, Felix este intelectualul in formare, Pascalopol -; mosierul elegant, iar Otilia intruchipeaza eternul feminin.
Inca de la descrierea exteriorului casei lui Costache Giurgiuveanu cititorul isi poate face o idee despre omul care locuieste in ea, fara a avea nici o alta informatie despre acesta. Aspectul neingrijit al casei, care este aproape in paragina, se pune in corelatie cu caracterul personajului, asa ca doar avand aceasta informatie putem afirma ca este vorba despre un om avar, chiar egoist. Pentru a intari aceasta trasatura, pe parcursul naratiunii apar diferite situatii, cum ar fi faptul ca el amana la nesfarsit adoptia Otiliei. Costache Giurgiuveanu il pacaleste pe Felix, spunandu-i acestuia ca ii imprumuta 1000 lei, bani care erau de fapt ai lui Felix, pentru aceasta il pune sa semneze un bilet de ordin. Mos Costache mai este caracterizat si in mod direct de catre Felix, care spune: „Bietul mos Costache, avar, nedrept, si cam fara obraz, nu facea nici un rau nimanui si era banal de normal si vigilent in toate actele lui”.
Desi trasatura definitorie de caracter este avaritia, mos Costache are anumite reactii si atitudini, care il umanizeaza si il transforma intr-un personaj placut cateodata, fapt care face ca el sa nu fie un personaj negativ, asa cum este Hagi Tudose al lui Delavrancea, un personaj care un este umanizat si are aceeasi trasatura definitorie de caracter ca si Costache.
Pe langa elementele clasic-balzacieni, in roman se regasesc si elemente romantice si de modernitate. Intre elementele romantice amintim de prezenta antitezei in construirea anumitor cupluri de personaje opuse, cum ar fi cuplul Felix (intelectualul) -; Titi (retardatul) sau mos Costache -; Pascalopol. Element romantic este si descrierea de natura, mai precis descrierea naturii Baraganului, realizata in registru fantastic: „Un cal iesit pe neasteptate in marginea campururilor parea gigantic, copilul care-l mana din urma cu o nuia, un ciclop. Multa vreme, lipsa desavarsita a oricarei asezari omenesti dadea calatorilor impresia iesirii din orice margine posibila a civilizatiei si deforma notiunea de timp.” Motivul orfanului, un alt element romantic este ilustrat de Felix si Otilia, care sunt supusi din aceasta cauza rautatilor familiei Tulea. De altfel, Aglae ii reproseaza lui Costache, la venirea lui Felix, dupa ce afla ca acesta va locui in casa fratelui sau, ca „face azil de orfani”.
Printre elementele moderne ce apar in roman se regaseste sondarea eternului feminin, intruchipat de Otilia, de aici si titlul „Enigma Otiliei”. Romanul poarta acest titlu tocmai pentru ca surprinde eternul feminin, Otilia, fiind o enigma atat pentru Felix, cat si pentru Pascalopul, care marturiseste in final: „A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma”. Pentru Felix, Otilia e o enigma deoarece el nu reuseste sa o inteleaga, sa ii descifreze modul de a gandi, precum si modul a actiona. Otilia nu este echilibrata din punct de vedere sentimental si tocmai de aceea lui Felix ii este greu sa o inteleaga.
Apare pluriperspectivismul, in ceea ce o priveste pe Otilia Marculescu, sper exemplu, fiecare personaj are o alta parere despre ea si o priveste din alt unghi. Felix o vede prin ochiul indragostitului, mos Costache o vede ca pe o fiica, iar Pascalopol isi manifesta fata de ea si sentimentul patern, protector, dar o vede si ca pe o femeie in toata firea (nu poate distinge ce este viril si ceea ce este patern in iubirea sa pentru fata), iar Aglae o dispretuieste, precum si fiica acesteia Aurica, care insa o admira dintr-un punct de vedere, fara sa recunoasca acest fapt, deoarece este iubita de barbati, in opozitie cu ea.
Un element modern este si faptul ca apar in roman boli si bolnavi, de exemplu mos Costache care sufera doua atacuri de cord, Titi care este retardat si Simion, sotul Aglaei, care innebuneste si este trimis la un sanatoriu.
Cosntructia romanului este circulara, pentru ca romanul se deschide cu scena in care Felix strabate strada Antim pentru a gasi locuinta lui mos Costache, tutorele sau, si se incheie cu scena in care Felix ajunge pe aceeasi strada, se plimba si, desi casa si-a pastrat aspectul de paragina, aceasta intamplare se petrece dupa un numar de ani, fapt sugerat de prezentarea in epilog a carierei stralucite pe care si-a construit-o Felix.
Impletirea naratiunii cu unele elemente specifice genului dramatic reprezinta o alta caracteristica moderna. Un exemplu relevant in acest sens este scena din camera lui Mos Costache, dupa ce acesta suferise primul atac de cord, cand in prezenta lui si a medicului, membrii clanului Tulea se aduna la un joc de carti si isi exprima fiecare gandurile cu voce tare, fara sa tina cont de ceea ce spun ceilalti, la aceasta scena Felix fiind si martor, si actor. Tehnica specifica genului dramatic folosita in aceasta scnea este monologul, scena fiind una in care mai multe personaje comunica, dar numai aparent, fiecare exprimandu-si gandurile prin intermediul monologului.
Considerand ca „tipul firesc de roman romanesc este deocamdata acela obiectiv”, Calinescu scrie un roman realist, obiectiv in care exista „contact cu viata” si in care se impletesc diferite elemente, cum ar fi cele clasic-balzaciene, cele romantice si cele moderne, care fac din „Enigma Otiliei” un roman de referinta din literatura romana.