Fiind destinata reprezentarii scenice, comedia „O scrisoare pierduta” impune anumite limite in ceea ce proveste amplasarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Actiunea comediei este plasata „in capitala unui judet de munte, in zilele noastre” adica la sfarsitul secolului al XIX -; lea, in perioada campaniei electorale din 1883 intr-un interval de trei zile. k2g16ge
Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea actiunii si efectul de ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime compromitatoare pentru Tipatescu si Zoe si gasirea ei de catre adversarul politic care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.
Conflictul dramatic pricipal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache si sotia acestuia, Zoe) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, avocat ambitios si proprietar a ziarului „Racnetul Carpatilor”. Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, intre aparenta si esenta. De exemplu, Zoe este o „dama bine” pentru Pristanda si o femeie virtuoasa pentru societate, dar o adulterina cocheta pentru spectatori.
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzonvenescu care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta insa prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului in finalul fericit al pietei: scrisoarea revine la destinatar (Zoe), iar trimisul de la centru, Dandanache este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii treptata a conflictului (a bulgarului de zapada) o serie de procedee compozitionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rasturnari bruste de situatie, introducerea unor elemente surpriza, anticipari sau amanari) mentin tensiunea dramatica prin complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale.
Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia sibuectului si in mentinerea tensiunii dramatice. In fiecare act in momentele de maxima tensiune Cetateanul turmenat intra in scena avand interventii involuntare, dar decisive in derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului fiinc cel care gaseste scrisoarea din intamplare si o pierde in favoarea lui Catavencu, dar o duce in final „andrisantului”, la „Coana Joitica”. Dandanache este elementul surpriza prin care se realizeaza deznodamantul. El rezolva ezitarea scriitorului care nu stia carui personaj sa-i dea mandatul prostului Farfuridi sau canaliei Catavencu. Personajul intareste semnificatia piesei prin generalizare si ingrosare a trasaturilor canditatului trimis de la centru fiind „mai prost ca Farfuridii si mai canalie decat Catavencu”.
Scena initiala din actul intai prezinta doua personaje aflate in relatie: Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu „Racnetul Carpatilor” si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie si intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de intentiile marsave ale lui Catavencu, toate acestea sunt un comic savuros. Naivitatea aparenta sau reala a lui Trahanache contrasteaza cu zbuciumul amorezilor, Fanica si Zoe care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.
Deznodamantul aduce rezolvarea conflictelor, scrisoarea ajungand la Zoe, Catavencul se supune conditiilor femeii, iar Dandanache ajunge candidat in Camera, ales in unanimitate.