In functie de principalele domenii ale activitatii umane, de finalitatea psihologica si culturala a scrierilor, inclusiv de modul in care autorii stiu sa se slujeasca de resursele limbii, s-au conturat patru stiluri functionale ale limbii romane: beletristic, stiintific, administrativ si publicistic. d9o8oy
A. Stilul beletristic se foloseste in operele literare. El se caracterizeaza printr-o larga utilizare a cuvintelor cu sens figurat, ca si acelora care, prin muzicalitate si forta sugestiva, contureaza imagini plastice in constiinta cititorilor.
Cuvintele si structurile sintactice expresive, figurile de stil, topica si punctuatia, relevante pentru anumite stari afective ale autorului, predomina asupra sensului pur intelectual al textului, adresandu-se mai ales imaginatiei si sensibilitatii. De aici nu trebuie sa se traga concluzia ca intr-o creatie literara ar lipsi fondul rational, ideile si notiunile specifice actului de gandire. Toate acestea exista, ca in orice creatie umana, numai ca ele trebuie descoperite in expresia figurativa si sugestiva a textului beletristic.
Stilul literaturii artistice este cel mai bogat in elemente lexicale. El depaseste sub toate aspectele sfera limbii literare, pentru ca intr-o scriere beletristica isi gasesc locul, in scopul reflectarii realitatii prin imagini sugestive si al crearii unor efecte de natura emotionala, arhaismele, regionalismele, neologismele si chiar elmente de jargon si argou.
B. Stilul stiintific se utilizeaza in lucrari care au drept scop sa transmita informatii asupra unor fenomene, obiecte, procese etc., sa formuleze teorii, conceptii si idei sau sa relateze rezultatele obtinute prin investigarea diferitelor domenii ale realitatii. In asemenea lucrari, procesul comunicarii se realizeaza prin notiuni stiintifice, rationamente riguroase, asadar, printr-o structura a propozitiilor si frazelor care sa puna in lumina cu claritate ideile. In stilul stiintific, cuvintele se folosesc cu sensul lor propriu. Vocabularul stiintific cuprinde numeroase neologisme de circulatie internationala.
In domeniul unor stiinte, indeosebi umaniste, ca: istoria, filosofia, istoria si critica literara etc., limbajul folosit este totusi “contaminat” adeseori de elemente expresive, adica de cuvinte si constructii cu valoare afectiva, menite se sublinieze o concluzie, sa intareasca un punct de vedere al autorului.
C. Stilul administrativ (oficial) se intrebuinteaza in documente oficiale, in formule de comunicare referitoare la activitatea unor institutii sau la relatiile administrative, politice, juridice etc. Elementele specifice ale acestui stil sunt, mai ales cliseele lingvistice. Astfel, adresele intocmite de institutii incep, de obicei, cu formula: “Va aducem la cunostinta…” sau “Va comunicam ca…”; un proces-verbal are ca formula initiala: “incheiat in ziua de …, in sedinta…”, iar, ca incheiere, mentiunea consacrata: “Drept care s-a incheiat prezentul proces-verbal”. Cliseele lingvistice au calitatea de a da concizie si de a tipiza comunicarea.
Limbajul folosit in actele administrative se carcterizeaza prin lipsa constructiilor figurate, prin calitatea formularilor, care sa inlature orice posibilitate de interpretatre arbitrara a acestora. Unele caracteristici ale stilului administrativ le intalnim si in actele normative.
Compunerile cu destinatie oficiala se relateaza cu respectarea cerintelor stilului administrativ.
D. Stilul publicistic este caracteristic zirelor si revistelor destinate marelui public si nu numai unei categorii de cititori cu o anumita pregatire profesionala sau cu un anumit nivel de cultura. Ca atare, in limbajul folosit in majoritatea articolelor se utilizeaza un lexic pe intelesul cititorului cu o cultura medie, nu se face apel la notiuni stiintifice si explicatii de stricata specialitate, nu se include figuri de stil, avand in vedere ca scopul pe care il urmareste este, in esenta, informarea publicului si comentarea, pe intelesul tuturor, a faptelor de viata sociala.
In articolele care dezbat chestiuni de un interes cetatenesc aparte sau evenimente cu o semnificatie speciala, exprimarea recurge la un lexic bogat si variat, menit sa convinga si sa determine, in acelasi timp, stari afective.